Totul e atît de simplu, încît nu mai sesizăm. Credem că, dacă mergem la Universitate, va trebui să ne cufundam în studiu, în căutări, în citate din cărţi. Tot ce s-a scris într-o carte este cunoscut de mult. Dacă adoptaţi această poziţie, veţi şti şi voi. Vă sprijiniţi pe o carte, ca pe o cîrjă, spre a progresa, în locul acceptării faptului că ele sunt continute şi de mult încorporate în voi. Voi sunteţi stăpînii. Voi stăpîniţi lucrurile. Totul este realizabil pe drumurile vieţii şi începem a înţelege, doar ridicîndu-ne deasupra stării noastre negative. Învăţăm treptat, că această stare nu ne-a fost de nici un folos şi atunci, de ce o păstrăm? Valoarea constă în a şti şi a fi ce trebuie exprimat şi, pornind de aici încolo, veţi începe a progresa.
Păsările văd destinaţia migratiunii lor; n-au nevoie de nici un instrument de zbor, spre a le ghida. Aceste instrumente sunt incluse în micile lor celule cerebrale. Acelaşi instrument vă poate călăuzi şi pe dvs., mult mai bine, el fiind inclus în celulele dvs. cerebrale. Omul îl controlează direct, atunci cînd se simte stăpîn deplin pe activitatea sa mentală. Pasărea, deşi zboară mii de kilometri, peste apele oceanului nu se abate de la direcţia bună.
Şi omul are această facultate de viziune, dar a pierdut obiceiul de a se servi de ea, eliminînd-o din structura sa mentală. Nimic din Gîndirea Divină nu se pierde. De aceea aparţine omului, căci şi omul este Divin, ca şi gîndul. El nu se abate deci niciodată de la Adevăr şi nu va pierde puterea de a reliza orice, cînd se va uni din nou cu Gîndul Divin.
Animalul nu şi-a pierdut niciodată nici instinctul, nici intuiţia, pentru simplul motiv că nu este în stare să-şi construiască o structură mentală antagonică. Cînd un cîine porneşte pe urmele unui om sau animal, nu se întreabă "O să fiu în stare?". În consecinţă, o ia înainte, pe urmele lăsate, pînă cînd ceva elimină mirosul, ori a fost atins obiectivul.
Omul are mult mai multe însuşiri decît animalele terestre sau păsările şi totuşi, uneori, se prăbuşeşte mai jos ca un animal.
Percepînd limpede structura sa complex echipată şi faptul că el e integral inclus în Dumnezeu şi în Gîndirea Divină, omul este în stare să se deplaseze dintr-un loc în altul, cu o viteză fără limite.
Creierul este, aşadar, total echipat de Adevărata Gîndire şi, cooperînd cu el în calitate de clarvăzător şi atotştiutor, se înalţă instantaneu şi fără greş la orice înălţime. Nu există devieri, drumul e drept, probele sunt trecute cu certitudine şi securitate.
Puteţi întinde şi simţi pe Dumnezeu. Puneţi mîna pe propriul dvs. corp: veţi simţi şi vedea pe Dumnezeu. V-aţi încrucişat drumurile, mergînd la rosturile dvs. zilnice, cu sute sau mii de oameni. Şi asta se poate petrece zi de zi. Păstraţi-l pe Dumnezeu aproape, socotind fiecare formă ca un Dumnezeu. Atunci Dumnezeu va fi alături de voi, fără a-l mai căuta niciodată în regatul ceresc sau într-un templu şi veţi descoperi acel templu nezidit de nici o mînă. Vă veţi descoperi că aţi aflat că trupul vostru este cel dintîi şi cel mai mare templu ce a fost zidit vreodată şi că este singurul templu în care se află Dumnezeu. Apoi veţi zări pe Hrist biruitorul şi pe Dumnezeu-omul în interiorul acestui templu. Aceasta este adevărata viaţă care va întreţine trupul. Eliminaţi-L pe Dumnezeu sau despărţiţi-i unul de altul, şi trupul va muri.
Oamenii au ridicat toate marile temple ce există sau au existat pe Terra, dar niciodată nu au ridicat marele templu al trupului omenesc. Acesta din urma nu e doar cel mai mare laborator construit vreodată, dar are şi puterea de reproducere.
Omul şi-a pîngărit cît a putut acest templu trupesc, mergînd pînă la a-l culca în ceea ce se numeşte moarte. Cu toate acestea, el se înalţă triumfător.
Spuneti ca depuneti eforturi pentru a va transforma si ca nu reusiti, ca toate bunele voastre hotarâri nu servesc la nimic? Nu va descurajati, transformarile profunde nu se produc instantaneu, ele cer timp. Daca vatineti permanent bunele hotarâri luate, mai devreme sau mai târziu, veti ajunge sa actionati dupa cum doriti.
Priviti un sarpe: când vrea sa se strecoare într-o gaura, el începe prin a-si introduce capul si, indiferent cât de lung îi este corpul, coada este silita sa-l urmeze. Cum el înainteaza printr-o miscare ce descrie o sinusoida, coada poate crea impresia ca se deplaseazaîn sens invers deplasarii capului, dar, în realitate, ea sfârseste prin a trece tot pe acolo, pe unde a trecut si capul, caci ele nu sunt separate, iar coada urmeazaîntotdeauna capul. În mod simbolic, capul reprezinta facultatea de a rationa, de a cântari, de a lua o orientare sau alta si, în mod obligatoriu, restul corpului, adica executia, punerea în fapt îi urmeaza. Iata avantajul de a gândi mereu corect; chiar daca, pentru moment, nu actionati conform ideilor pe care le aveti, insistând, pastrând cel putin o atitudine mentala corecta, veti sfârsi prin a antrena toate fortele care opun rezistentaîn voi prin a actiona dupa cum dicteaza Spiritul. Înca nu sunteti constienti de importanta unei filosofii corecte. Multi îsi imagineaza ca pot lasa sa intre în mintea lor orice fel de idei, fara ca acestea saîmpieteze asupra comportamentului lor. Nu, ei înca n-au înteles ca, întotdeauna, coada urmeaza capul. Deci, atentie, fiecare este dator sa-si supravegheze zilnic gândurile pe care le lasa sa-i treaca prin minte: daca sunt anarhice, imorale, într-o buna zi, comportamentul lui va fi tot anarhic si imoral. Legea actioneaza atât în bine,cât si în rau.
Pentru a face, cu adevarat, o munca spirituala trebuie sa ne aliniem uneii filosofii, unui sistem si sa-l aprofundam; altfel, ceea ce se întâmpla cu organismul psihic se întâmpla exact si cu cel fizic. Daca absorbiti tot felul de alimente heteroclite, vaîmbolnaviti; similar, stomacul psihic poate fi supus unei indigestii în functie de ceea ce ati îngurgitat. Ce vreti sa faceti cu un amestec de traditii egiptene, hinduse, tibetane, africane, aztece, ebraice? Macar de ati avea o structura mentala suficient de solida pentru a va descurca prin ele! Dar multi de abia sunt capabili sa-si faca o idee clara despre un sistem filosofic; si atunci, la ce le foloseste sa citeasca totul, sa cunoasca totul? Ca sa-si piarda capul atâta tot. Si apoi, evident, urmeaza sa acuzam spiritualitatea ca dezaxeaza lumea. Nu este vina spiritualitatii daca lumea si-o imagineaza ca pe un târg unde poti gasi toate atractiile, chiar pe cele mai periculoase, cum ar fi drogul, magia neagra sau sexualitatea desfrânata. Este timpul saîntelegeti ca adevarata spiritualitate înseamna sa ajungeti sa fiti voi însiva expresia vie a Învataturii divine pe care o urmati.
Nimic nu-i poate sta în cale. În sufletul fiecărei făpturi umane există în stare latentă destulă Forţă Divină pentru a transforma întregul corp în perfecţiune. Această Forţă este filtrată prin conştiinţa umană. Nu există nici o altă cale prin care să se poata opera, deoarece când Dumnezeu face ceva pentru noi, o face prin noi. Când cineva se află într-o situaţie neplăcută şi se întreabă de ce soarta l-a oropsit, niciodată Tatăl nu va mişca un deget pentru a-l scoate din impas. Toată răspunderea îi aparţine. Dacă însă îşi schimbă părerea şi vine el la Tatăl, va descoperi că toate resursele Tatălui îi stau la dispoziţie. De fapt, aceste resurse le avea permanent şi s-ar fi putut bucura de ele dacă ar fi ştiut din proprie iniţiativă. (Acest adevăr este ilustrat în pilda "Fiul rătăcitor").
Certitudinea vindecării nu depinde de capriciul nesigur al unui Potentat Ceresc, ci ea există ca posibilitate în însăşi puterea noastră, în sensul de a o primi sau de a o refuza. Aceia care o refuză nu vor găsi altă cale de a obţine libertatea fizică integrală. Aceluia care se ridică la niveluri mai înalte de gândire şi viaţă, un nou aspect al lumii i se prezintă. El vede lumea gemând sub apăsarea bolii şi a frustrării, dar el este profund conştient de armonie şi sănătate. El pare a trăi şi a se mişca în altă lume, ridicat cu mult deasupra falsei păreri de necesitate a bolii şi dorim ca toţi să poată vedea şi înţelege că boala este o realitate numai pentru cei care cred că există. Atunci îşi exprimă cuvântul pentru aceia care caută să fie mântuiţi din această sclavie, cuvântul său are formă şi forţă, deoarece este trezit către recunoaşterea unităţii sale cu Forţa. Aceia care ajung la certitudinea vindecării prin propriile lor forţe, intră în cea mai deplină măsură a vieţii, căci: "Am venit ca să poţi avea viaţă, şi ca să o poţi avea din abundenţă".
Nu te identifica niciodată cu greşelile pe care le comiţi. Tu eşti copilul lui Dumnezeu. Întotdeauna raportează-te la relaţia ta eternă cu EL.
Cel mai mare păcat pe care o fiinţă poate să-l facă este să se considere un păcătos. Pentru că doar gândind aşa deschizi uşa şi inviţi păcatul să intre în mintea ta.
Să te defineşti în termenii limitării umane înseamnă să desacralizezi imaginea Divinului din fiinţa ta.
Nu te preocupa de defectele pe care le ai. Reaminteşte-ţi din contră de bunele tale acţiuni şi de binele care există în întreaga lume. Convinge-te de perfecţinea ce există în tine. Aceasta te va incita să-ţi reaminteşti de natura ta eternă de copil al Divinului.
Nu contabilizaţi niciodată greşelile voastre. Urmăriţi să vedeţi dacă dragostea voastră pentru Dumnezeu este profund sinceră, pentru că pe Dumnezeu nu-l deranjează imperfecţiunea voastră, greşelile voastre; pe Dumnezeu îl deranjează indiferenţa.
Dacă acoperim un obiect aurit cu un voal negru, vom spune că este negru? Bineînţeles că nu. Vom ştii întotdeauna că în spatele acelui voal obiectul este aurit.
Tot aşa, atunci când vom îndepărta vălurile ignoranţei care acoperă Spiritul, vom descoperi frumuseţea neschimbătoare a naturii noastre divine.
Dăruieşte-i lui Dumnezeu tot ceea ce faci, tot ceea ce gândeşti, şi bun şi rău. Spunând aceasta nu mă refer ca tu să faci în mod deliberat lucruri rele. Dar când le faci din inconştienţă, pentru că încă anumite obiceiuri sunt prea puternice, spune-i minţii tale că Dumnezeu este cel care acţionează prin tine.
El este cel care visează propria ta existenţă. Te-ai lăsat hipnotizat de gândul slăbiciunii tale. Dacă îl vei face pe Dumnezeu responsabil de ea aceasta te va ajuta să elimini aceste gânduri şi forţa pe care o au ele asupra fiinţei tale. Vei descoperi atunci că este mult mai uşor să recunoşti în tine însuţi imaginea perfectă a lui Dumnezeu.
Un înţelept din India obişnuia să se roage astfel: "Dumnezeule, nu eu am dorit ca Tu să mă creezi, dar odată ce Tu ai făcut aceasta, acum este de datoria Ta să mă ajuţi să mă eliberez." Vorbeşte-i cu multă dragoste. Atunci, indiferent de greşelile tale, El te va ajuta să-ţi elimini imperfecţiunile şi te va conduce înapoi în Casa Divină, unde de fapt este locul tău.
Dumnezeu te iubeşte la fel de mult ca pe Isus, Krishna sau alţi mari sfinţi şi maeştrii spirituali. Tu eşti o picătură din Marele Ocean al Spiritului, iar oceanul este format în mod egal din toate picăturile sale.
Şi tu eşti o parte din Dumnezeu. Acest statut ţi-a fost conferit de Dumnezeu însuşi. Tu aparţii Lui.
Fii în permanenţă conştient de ideea perfecţiunii tale în Dumnezeu. Aurul rămâne aur chiar dacă este îngropat în pământ de-a lungul anilor.
Dumnezeu doreşte să ne elibereze din teribila tornadă a vieţii. Este unica sa dorinţă în ceea ce ne priveşte. Pentru că El ne iubeşte pe toţi şi nu doreşte ca noi să suferim. El este "personal" interesat de eliberarea noastră, fiind plin de compasiune.
Un copil nu încetează să plângă până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.
Sufletul nu poate regăsi Fericirea în bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul. Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să mai rătăcim pînă când, sătuli de atâta suferinţă, să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?"La ce ne serveşte să ne consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru - adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă "maşină infernală": mai devreme sau mai târziu îi va distruge.
Într-o zi, Yogananda ne-a spus:
"Odată, am văzut un desen animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania. Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în această situaţie. Ei îşi spun: <>. Dar "cârnatul" fericirii lor este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de "greutatea" problemelor şi suferinţelor generate de efortul lor de a atinge o fericire iluzorie".
