Aşa cum M-am ridicat Eu însumi cândva, într-un corp de slavă, din întunericul mormântului în care fusesem îngropat, la fel, veţi părăsi şi voi mormântul pasiunilor şi dorinţelor lumeşti, transfiguraţi, spiritualizaţi, înnobilaţi, mai buni şi demni de Mine. Dacă până în prezent lumea exterioară, educaţia pe care aţi primit-o şi circumstanţele sociale v-au învelit într-un giulgiu, îmbălsămaţi cu uleiuri şi mirodenii, pentru a împiedica astfel descompunerea sufletelor voastre, a sosit timpul să aruncaţi aceste lucruri inutile, căci ele sunt instrumente ale materiei, şi nu ale spiritului. Reţineţi: voi nu aparţineţi acestei lumi! Aţi fost cândva spirite, şi veţi redeveni spirite. Acesta este căminul vostru, unde vă aşteaptă Cel care a murit pentru voi, dar s-a ridicat din morţi într-un trup de slavă, pentru ca şi voi să puteţi învia spiritual (după o viaţă la fel de pură ca a Lui), renunţând la lumea exterioară şi devenind copiii Lui. Gândiţi-vă ce înseamnă să fii numit un copil al Domnului şi al Creatorului întregii lumi, să devii fratele acelor spirite care au parcurs deja, înaintea voastră, această şcoală a încercărilor, şi care aşteaptă acum, cu mare bucurie şi cu o iubire frăţească, învierea veşnică a fraţilor lor rămaşi în urmă. Nu vă raportaţi la învierea Mea decât din punct de vedere spiritual, căci aşa a şi fost, în amintirea eternă şi ca un exemplu suprem pentru toţi oamenii şi pentru întregul regat al spiritelor. Acum 2000 de ani, după ce Mi-am transcens natura umană şi Mi-am asumat natura divină, Eu am renunţat la tot ce era lumesc. La fel ar trebui să faceţi şi voi, căci numai astfel veţi putea trăi ziua învierii voastre din morţi şi a renaşterii voastre în planul spiritual - care va deveni cea mai importantă zi a voastră pe pământ, piatra unghiulară a misiunii voastre terestre şi piatra de temelie a împărăţiei spirituale în care veţi intra. Amin.
JAKOB LORBER
Tot ce am suferit Eu atunci, în calitate de Fiu al Omului, se va aplica din nou învăţăturii Mele, reprezentanta Mea spirituală pe pământul vostru la ora actuală. La fel ca şi Mine, aceasta a fost contaminată, abuzată în fel şi chip, şi mulţi şi-au bătut joc de ea. În cele din urmă, a fost îngropată în bisericile voastre, care nu sunt altceva decât nişte morminte imense, iar deasupra ei a fost aşezată piatra grea a ceremoniilor religioase lipsite de orice conţinut. Scopul a fost ca ea să se odihnească aici de-a pururi, fără să le fie de folos decât celor care doresc să beneficieze de pe urma ei din punct de vedere lumesc, nu spiritual. Cursul istoriei lumii nu face altceva decât să repete identic ultimii ani ai apostolatului Meu. Aşa cum în viaţa voastră există trei etape spirituale extrem de importante: copilăria - care corespunde credinţei necondiţionate, adolescenţa - care corespunde formării unei opinii clare referitoare la credinţa acceptată, şi maturitatea - care corespunde discriminării între realitate şi aparenţe, la fel, învăţătura Mea a trecut prin toate aceste etape, parţial chiar în timpul apostolatului Meu, şi parţial după ridicarea Mea la cer, continuând până în zilele acestea şi în viitor. La început, Eu însumi am fost silit, forţat de naivitatea lumii din jurul Meu, să îi educ pe oameni ca pe nişte copii, cu ajutorul miracolelor Mele. Când au început însă să Mă înţeleagă mai bine, ei au descoperit cu ajutorul raţiunii argumente care i-au ajutat să discearnă adevărul în care înainte credeau orbeşte; altfel spus, au intrat în perioada de adolescenţă. Când credinţa şi cunoaşterea lor s-au întărit astfel, ei au atins maturitatea, acceptându-Mi învăţătura cu toată convingerea şi susţinându-o prin cuvintele şi faptele lor, căci au ajuns să o considere cunoaşterea supremă.
Istoria religiei Mele şi maniera în care s-a răspândit ea ulterior au parcurs aceleaşi etape, cu singura diferenţă că la vremea când o predam Eu însumi pe pământ ea nu putea fi modificată sau transformată. Mai târziu, când oamenii, mânaţi de pasiunile lor lumeşti şi ghidaţi de opiniile şi de interesele lor egoiste, şi-au propus să Mă imite, ei au transformat mesajul divin într-o învăţătură lumească, limitându-se să transmită mai departe numai scoarţa sa exterioară, fără miezul spiritual, ceea ce a condus la o respingere în bloc a întregii învăţături odată cu maturizarea umanităţii şi cu dezvoltarea discernământului ei Aşa s-a ajuns la naşterea unor curente extreme, de la oameni care cred tot ce am predat Eu şi până la oameni care nu cred nimic. La ora actuală curentul spiritual devine din ce în ce mai puternic, căci cadavrul din mormântul sigilat cu o piatră se pregăteşte să învie. La fel cum a făcut pe timpuri Maria Magdalena, oamenii ar dori să împiedice descompunerea cadavrului cu ajutorul uleiurilor şi mirodeniilor. Maria Magdalena a fost dezamăgită însă la vremea ei, căci a găsit mormântul gol; la fel vor păţi şi paznicii actuali ai mormântului spiritual al învăţăturii Mele. Ei vor găsi mormântul gol, doar cu giulgiul în care Mi-au învelit cândva corpul învăţăturii Mele. Cel pe care îl credeau însă de-a pururi îngropat va fi dispărut însă, înviind din morţi. El se va duce din nou la adepţii Săi, întărindu-i personal prin prezenţa Lui şi insuflându-le un nou curaj şi o aspiraţie din ce în ce mai mare.
Cu cât acest timp se apropie, cu atât mai mare devine dorinţa paznicilor de a veghea asupra corpului învăţăturii Mele, pentru ca ea să nu dispară din mormânt. La fel ca odinioară, când mormântul Meu era păzit de soldaţi romani (care erau necredincioşi), există şi la ora actuală o tendinţă de a-Mi condamna învăţătura iubirii cu ajutorul unor puteri străine înarmate. Totul se va dovedi însă în zadar. Deja, prima rază de lumină a început să iasă din mormânt, de dincolo de piatră. La fel ca pietrele care încep să vibreze de îndată ce răsar razele soarelui de dimineaţă, încălzindu-le mai întâi pe ele, iar apoi pământul de dedesubt, - piatra care acoperă mormântul învăţăturii Mele începe deja să vibreze. Mai devreme sau mai târziu, raza soarelui spiritual al iubirii va rostogoli piatra de pe mormânt şi va trezi puterile spirituale adormite, înviindu-le şi ghidându-le pe calea luminii, către perfecţiune, astfel încât paznicilor nu le va mai rămâne decât giulgiul.
În mormânt este încă întuneric, dar Dumnezeul Luminii şi al Adevărului nu poate suporta altceva decât lumina, care este dătătoare de căldură, iar apoi de viaţă. În mod similar, cadavrul învăţăturii Mele se va ridica din mormântul în care a fost îngropat de interesele lumeşti, de egoismul uman şi de setea de putere a oamenilor. Oriunde va întâlni în inimile oamenilor o scânteie de lumină, de căldură şi de viaţă, el va amplifica aceste vibraţii, răspândindu-le din ce în ce mai departe, la fel ca un foc care se propagă de la o sursă la alta, şi atingând inclusiv inimile celor care nu credeau deloc în ele. Aceasta este imaginea spirituală a învierii Mele sub forma învăţăturii iubirii pe care am răspândit-o acum aproape 2000 de ani, care se va ridica şi va pune din nou stăpânire pe inimile oamenilor. La fel cum discipolii Mei s-au bucurat atunci de ridicarea Mea din morţi, învierea învăţăturii Mele va fi sărbătorită de întreaga umanitate şi de fiecare individ în parte, în inima sa. Voi trezi astfel din nou inimile credincioşilor Mei, după ce aceştia vor arunca giulgiul în care M-au învelit până atunci, renunţând la ceremoniile lor lumeşti şi la ritualurile lor religioase şi neacceptând decât semnificaţia spirituală profundă a învăţăturii Mele; pe care o vor practica cu ardoare. Această înviere a inimilor va fi echivalentă cu renaşterea spirituală, pasul final către renunţarea la lumea exterioară şi către începerea unei vieţi noi, spirituale, în care legăturile materiale nu vor mai avea puterea de a duce oamenii în rătăcire sau de a-i întârzia pe calea lor către spiritualizare. De aceea, treziţi-vă, copiii Mei! Deschideţi-vă ochii spirituali, urechile şi inimile! Iisus Hristos, reprezentat de învăţătura Sa delicată, a blândeţii şi iubirii, Cel care a fost capabil să-i binecuvânteze pe cruce nu numai pe cei apropiaţi, ci şi pe duşmanii Săi, va învia din nou, în inimile voastre! Pământul întreg va deveni atunci biserica Lui, casa Sa de rugăciune, în care nu vor mai domni decât pacea, liniştea şi fericirea, iar inimile voastre vor fi împodobite cu ghirlandele paradisiace ale iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele vostru. Pregătiţi-vă pentru acest festin al învierii în inimile voastre, căci el va fi festinul spiritualizării voastre, al transfigurării sinelui vostru interior.
JAKOB LORBER
Soarele ... lumină pură provenită din mai multe reacţii spirituale, lumină pură care se dăruieşte tuturor, fără deosebire, lumină pură care mîngîie şi firul de iarbă dar şi pe maestrul din virful muntelui, lumina pură care te însoţeşte chiar şi pe tine, da pe tine, TU cel care crezi că nimeni nu a sesizat existenţa ta.
Ce frumos este Soarele şi ce Lumina Divină răspîndeşte, aceeaşi în orice loc şi pentru orice stea din galaxie şi ....mult mai mult decît atît.
Chiar dacă nu priveşti spre el, Soarele se face simţit prin căldura care te invăluie. Mai ţii minte, sigur că da, cînd soarele este sus şi îţi îndrepţi privirea în altă parte pentru că Lumina sa este prea puternică pentru tine, el, Soarele, nu te lasa nefericit, te scaldă în căldura sa...spirituală.
După ce a fost Lumina, de la Soarele Central, am dorit să vedem şi altceva, am dorit să diversificăm ceea ce vedem şi materia ne-a oferit cele mai bune metode să uitm Lumina, ne-a oferit ochelarii de...materie.
Imediat, Soarele a început să ne fie accesibil, puteam privi la EL, prin sticla materiei, colorată în diferite nuanţe.
Astfel, fiecare dintre noi am început să vedem Lumina Soarelui diferit. TU, cel care citeşti, o vezi albastră, amicul tau o vede verde, ţii minte, ţi-a spus ieri despre asta, parinţii tăi o văd violet, chiar ai avut discuţii pe această temă...de culoare.
Nuanţele Luminii fiind stabilite şi clarificate am început procesul de unificare al spectrelor spirituale, în funcţie de culorile pe care le percepeam...de la aceeaşi Lumina, de fapt.
Au apărut religiile, grupurile, iniţierile, şi cîte şi mai cîte, cu limite exclusiviste.
"Vrei să ni te alături....? Trebuie să vezi Lumina cu filtrul nostru, dacaă îl menţii pe al tău...nu ai ce căuta printre noi...!"
Ne naştem în Lumina pură a Soarelui Central...Dumnezeu cel Bun şi Sfînt...singurul Bun şi Sfînt. Pe măsură ce creştem, peste sufletul nostru, peste ochii sufletului nostru, se aştern filtrele în calea Luminii, cele care ne fac să vedem viaţa aşa cum sperăm să fim.
Părinţii ne colorează lentilele ochelarilor într-un fel, al lor, bun sau rău, nu ştim. Urmează societatea, adică...ceea ce noi numim societate...alte filtre..obiceiuri, tabere...
Urmează bisericile...alte filtre...în funcţie de preotul la care mergem...pentru că şi el ne explică Lumina prin filtrele lui...
Urmează familia...cu filtrele sale...vecinii de la bloc...colegii de serviciu...etc...exemplele pot continua.
Mergeţi pe stradă şi puteţi să observaţi pe cei din jur cu ochelarii pe care-i au, ca filtre spirituale...sugur o să vă daţi seama...este suficient să spuneţi..."uite amice, Soarele meu luminează violet...!" Replica nu va întîrzia: "Să o crezi tu, nu vezi că este galben...!!!"
Lumina Lui Dumnezeu are aceeaşi culoare...a nemarginirii şi Iubirii Divine !
Să ne dăm ochelarii de la ochi, să înlăturăm brusc filtrele spirituale impuse de noi sau de mediul înconjurător, oare ce vom vedea, oare cum vom vedea, oare vom fi mulţumiţi cu ce vom vedea ???
Soarele Central...Inima Divina...emite aceleaşi unde de Iubire care luminează pe fiecare dintre noi la fel...fără separaţii sau caracterizări.
Suntem pregătiţi...atunci cînd vom fi...să ne dăm ochelarii jos...să ne debarasăm de filtrele spirituale pe care le-am construit în jurul nostru ?
Suntem pregătiţi...oare...să vedem Lumina...să privim direct în Soare...dar nu cu ochii fizici, cei care vor avea de suferit tot timpul datorită Luminii prea puternice, ci cu ochii sufletului, cei care ştiu să vadă numai Iubirea şi Lumina Divină şi care nu suferă niciodată oricît de puternică ar fi Lumina Divină ?
Cine ştie, poate a venit şi la voi Lumina, de multe ori, dar v-ati speriat de ea şi aţi înlăturat-o, nu aţi ştiut ce este !
Bineînţeles, filtrul dumneavoastră este mai comod, Lumina cere acomodare, cere lupta spirituală ca ochii sufletului şi inimii să se obişnuiască cu ea.
În ochelarii dumneavoastră aţi învestit mult, toată viaţa, cum să intenţioneze cineva să vi-i ia...
Ce va fi viaţa dumneavoastră fără ochelarii materiei...filtrele spirituale care reprezintă de fapt...viaţa dumneavostră ?
Ce va fi viaţa dumneavostră...fără viaţa dumneavostră !
Mulţumesc Doamne pentru toate darurile tale şi pentru Înţelepciunea şi Graţia Ta!
Î: Spune-mi, te rog, cum comunic cu Tine?
R: Eu Sunt al doilea Eu al tău. Comunic prin vorbele mele, iar vorbele mele sunt vorbele inimii. Câteodată, te trezeşti vorbind cu mine pe stradă, mă mai iei în seamă şi când ai probleme de rezolvat iar mintea ta ia o ... pauză. De fapt, atunci îţi dai seama că aceasta nu poate rezolva nimic prin mecanismele ei complicate şi ... mă asculţi pe mine...
Eu sunt sfătuitorul şi păzitorul tău... Se întâmplă să mergi adesea pe stradă şi eu să îţi spun pe unde să o iei sau te trag de mânecă ... tocmai eşti pe punctul de a trece pe roşu la semafor...
Câteodată te trezeşti “spunându-ţi ceva în sinea ta”, chiar murmuri ce-ţi spun... şi te sperii... Oare ce se întâmplă cu mine? Ei, ce să fie... vorbeşti cu spiritul. Sau spiritul tău vorbeşte în materie.
Eu sunt cu tine/ în tine, în toate timpurile din timp, fiind Divin şi etern.
Sunt cel ce îţi răspunde în Adevăr la orice întrebare, doar să mă asculţi în tăcerea minţii vocea mea.
Î: Totuşi, am clipe în care sunt dezorientat şi slăbit... şi pare că nimeni şi nimic nu mai este lângă mine.
R: Când sufletul o ia razna... eu mă se retrag şi te las liber să decizi, dar... vei primi alte spirite care nu sunt ale corpului. O casă nelocuită face loc locatarilor de toate speţele. Eu – spiritul -, nu plec, doar mă retrag într-un colţ şi las locul gol...
Atunci este momentul în care sufletul îţi atrage tot felul de alte spirite: alcool, ...prostituţie, ... ură, ...invidie, ... toate sunt spirite. Iar la urmă, când sufletul a căzut suficient şi nu mai poate controla casa iar spiritele pe care le-a primit îl coplesesc ... ţipă, ţipă tare la mine - spiritul din el -, locuitorul de drept al proprietăţii.
După ce sufletul tipă “din suflet”..., eu cer sprijin de la Dumnezeu şi aduc în corp o boală, ...un necaz, ... ceva care să determine locatarii nepoftiţi să plece de bună voie, ... sau forţaţi...
Lecţiile pe care le primeşti prin astfel de încercări sunt Voia Divinului, care nu ar permite nimic dacă ar ştii că acestea nu duc la învăţarea unor lecţii şi la creştere spirituală. Iar tu le primeşti conştient, pentru că tu ai fost cel ce ţi le-ai ales...
Trebuie să îţi re-aminteşti, trebuie să conştientizezi şi să FII ceea ce eşti: o Fiinţă de Lumină, Eternă. Mintea îţi ascunde încă adevărata ta natură. Tu ai uitat că Tu eşti punctul central din Inima lui Dumnezeu Etern, Tu eşti în El şi El în Tine... “Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat dn Dumnezeu Adevărat, Născut nu făcut”... "... voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa”
Eu sunt Aici, Acum şi Oricând şi te privesc. Îţi văd zbuciumul dar nu te părăsesc, pentru că scara minunată pe care vei urca este deja gata... Treptele le cunoşti, sunt parte din tine, dar te-ai obişnuit atât de mult cu materialul minţii încât ţi-e teamă să nu păşeşti în gol. Credinţa înseamnă încredere în Tine! Te voi lua de mână... primul pas este greu, ştiu. Dar, nu te teme să înaintezi... . Inima ta este gata ACUM să primească Încrederea şi Iubirea Divină!
Acum te văd pe prima treaptă… ce frumos este Spiritul ce se întoarce la Dumnezeu!
Orice fiinţă îşi are spiritul său Divin. Spiritul cheamă sufletul. Sufletul începe să-şi construiască un corp material – ca o cochilie, din alte suflete şi spirite ale naturii, aflate pe calea evoluţiei Dacă mâncăm un miel – de exemplu -, spiritul şi sufletul mielului intră în corpul nostru, odată cu ceea ce mâncăm ... cu corpul său.
Şi
... spiritul, spiritul hrăneşte spiritul
... sufletul, sufletul hrăneşte sufletul
... corpul, corpul hrăneşte corpul nostru cu simţuri ...
Când scânteia Divină se trezeşte, aceasta animă sufletul şi merge mai departe la elevarea corpului ...
Trinitatea
Modul în care se combină cu natura Divină crează ... Vibraţia.
Vibraţia, ca o coardă de chitară, este mai mare sau mai mică... mai înaltă sau mai joasă ca tonalitate.
La o vibraţie mare, întreg corpul, sufletul, spiritul apar ca nor de energie... nu se mai vede struna ce vibrează ci numai norul de energie... rezultatul strunei, a acordării corzii...
Asta înseamnă transmutarea fiinţei noastre în Lumină.
Picturile divine îl au pe Isus în centru, iar deasupra norişori. Aceştia sunt spiritele înalte reproduse iniţiatic, spiritele înalte care-L înconjoară, spirite cu vibraţie înaltă ... norişorii pe care calcă sau cei de deasupra sa....
Cu cât urci mai mult în vibraţie, cu atât armonia va fi mai mare în tine. Tot ce avea înainte importanţă, legat de lumea materială, îţi pare ca un vis îndepărtat. Te desparţi de minte fără regret şi intri în lumea liniştită a fiinţei Eu Sunt. Nu-ţi mai doreşti nimic ştiind că ai totul, şi ce oare să mai vrei, condus fiind de Divinitate la fiecare pas?
Întrebările se sting... nu le-ai avut niciodată. Nu mai judeci nimic – ar însemna să te judeci pe tine... Realizezi că nu ai avut decât misiuni închipuite în lume, Ego-ul şi-a arogat dreptul de a fi responsabil de soarta cuiva sau ... a ta. Acum singura ta misiune este să Fii şi laşi grijile tuturor zilelor de mâine în seama lui Dumnezeu...
Eşti Tu, Acum şi Aici ca şi în toate timpurile prezente, trecute şi viitoare.
Adevar va spun eu voua, daca vrei sa simti Divinitatea...trebuie sa vibrezi ca Divinitatea, daca vrei sa simti Imparatia lui Dumnezeu....trebuie sa ajungi la vibratia Imparatiei lui Dumnezeu !
Simplu, daca un grup de alergatori iau startul intr-o cursa, fiecare alergator il va observa foarte bine numai pe cel de linga el, de la nivelul sau de ...efort, ceilalti vor fi in fata sau in spate.
De aceea va asemanati si va ...adunati fiecare cu fiecare, pe acest Pamint, in functie de efortul pe care il depune fiecare in cursa spre inaltare spirituala.
Comunicarea se produce la fel, cei din fata voastra vor fi cu spatele si nu va vor auzi iar pentru cei din spatele vostru...va trebui sa tipati ca sa va auda deci...efort suplimentar si consum de energie sau va fi nevoie sa incetiniti ritmul pentru a va adapta fortei lor de alergare...!
Finalul cursei este Imparatia lui Dumnezeu, nu conteaza cand ajungeti acolo si cum ajungeti...important este sa ajungeti.
Unii, care se antreneaza zilnic ajung mai repede si se detaseaza de grupul de alergatori, in timpul cursei, altii, care sunt mai comozi, vor ajunge "la pas", dar tot vor ajunge.
Ar mai trebui ceva dar va rog pe voi, binecuvintati sa fiti, sa aduceti completarile, asa cum le simtiti in Inima Sacra.
Suntem aici sa-i ajutam pe semenii nostri, in orice clipa, in orice situatie !
Asa spun cei care ne sfatuiesc in drumul spre Inaltare Spirituala si ne mai dau un Certificat de Initiat, un act de buna purtare divina.
Este normal sau nu este normal sa ajutam ? Multe raspunsuri se pot da pe aceasta tema, care mai de care mai pompoase si pline de argumente solide.
Marele Maestru al Creatiei spune ca Imparatia Cerurilor trebuie cucerita, luata cu asalt, altfel, aceasta nu ni se releva. Noi trebuie sa o cucerim, sa ajungem acolo, pe coate si genunchi, plini de rani si suferinte...dar numai ale lumii materiale.
Pe virful unui munte nu urci ca la promenada !
Atragerea Lenei Spirituale se produce foarte repede si este sprijinita, daca nu sunt atenti, de chiar maestrii din colectivitatile din care facem parte, care pot fi grupuri de initiere, grupuri de meditatie sau alte...grupuri exclusiviste.
EU cer o parere...spirituala, un sfat, o indrumare, o solutie, etc. Un maestru, onorat sa fie numele sau, incepe sa-mi explice cum sa procedez, de ce trebuie sa fac in acest fel, de ce ....in celalalt mod, cum trebuie sa tin mainile, cum sa meditez, cum sa citesc, cum sa maninc....cum sa....
EU nu ma multumesc cu aceasta explicatie, mintea mea imi spune sa incerc si in alta parte, sa vad ce mi se va spune, ce indrumari voi primi.
Zis si facut ! Ma inscriu in alt grup, schimb linia de initiere, schimb meditatiile, schimb diplomele, schimb sfaturile, schimb maestrii, schimb....
Nu este suficient, trebuie sa mai fac ceva, parca ma apasa o energie de un anumit fel, parca am un atac energetic, da, asta este, am ales gresit....!
Schimb iar ...energiile....tehnicile...adresele de mail...numerele de telefon...meditatiile...intrebarile si, la urma, evident, raspunsurile pe care le primesc de la maestrii...schimbati si acestia...
Ei, acum parca este altceva, alte carti...alte indicatii....alt grup...mai sa fie...cum de nu am stiut eu de toate astea de la inceput...!
Credeti ca tine mult ? Nu, foarte putin ! Si iar, alte cautari, alti maestri si...tot asa...pina imi place ceea ce mi se spune !
In loc sa existe o Inaltare Spirituala, o lupta pentru cucerirea virfului cel mai inalt al muntelui spiritual, o lupta pentru atingerea Imparatiei Cerurilor, apare Lenea Spirituala, o aparenta multumire cu ceea ce avem, cu locul unde suntem, cu anturajul spiritual in care ne miscam.
De ce ? A, nu stiti inca ? Pentru ca Mintea noastra a ales, am lasat-o sa aleaga in locul Inimii !
Ce a ales ?
A ales varianta cea mai confortabila de Grup, Maestru, Initiere, Relatii, Vindecari, etc. A ales Lenea Spirituala ! Nu ca celelalte variante nu ar fi fost bune, nu ! Dar nu vibrau cu aspiratiile interioare !
Daca alegeam cu Inima stiam ca nu era nevoie de atitea lucruri, de atitea grupuri, de atitea meditatii, de atita muzica de relaxare, de atitea sfaturi care nu se asemanau cu aspiratiile noastre, dar erau bune pentru ca le-au facut si ceilalti si i-au ajutat in drumul lor.
ADEVAR VA SPUN EU VOUA ! NU VA MAI LASATI PACALITI DE O MINTE MATERIALA, CONDUSA DE IMAGINI SI DE MATERIE, SUPUSA JUDECATII. INTRATI IN LUMEA INIMII VOASTRE, ACOLO SUNT EU, SI UNDE SUNT EU, ACOLO ESTE SI IMPARATIA CERURILOR !
NU SPUN CA CE ATI AFLAT ESTE BUN SAU RAU, SPUN DOAR SA TRECETI TOTUL PRIN FILTRUL INIMII NU PRIN CEL AL DELASARII MINTII VOASTRE, AL COMODITATII.
CU SABIA INTELEPCIUNII DIVINE IN MINA SE CUCERESTE IMPARATIA CERURILOR, PRIN LUPTA CU MATERIA SI CU TOT CE ESTE SUPUS JUDECATII !
CA SA SIMTI FOCUL IUBIRII DIVINE...TREBUIE SA FII FLACARA A IUBIRII DIVINE !
ARDETI CU FOCUL INIMII TOT CE ESTE IMPUR, TOATE COJILE MATERIEI CARE VA INCONJOARA SI LASATI SCANTEIA DIVINA SA STRALUCEASCA,SPIRITUL SA SE UNEASCA CU SUFLETUL IN TRUP !
SUFLETELE LENESE NU ATING IMPARATIA CERURILOR, ACESTEA RAMIN IN LUMEA COMODA CREATA CHIAR DE CATRE ACESTEA !
ASA SA FIE, AMIN !
Sa fiti binecuvintati in Iubire si Lumina !
Vladut
Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a ignora sunetele dizgraţioase s-au dovedit inutile, aşa că, exasperat, a sfârşit prin a striga pe fereastră:
-Tăcere! Îmi fac rugăciunile!
Fratele Bruno era un sfânt, aşa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.
În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care i s-a părut chiar mai tulburătoare:
-Dacă Dumnezeu ascultă cu aceeaşi plăcere orăcăitul broaştei ca şi psalmii tăi?
-Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaşte? nu s-a lăsat mai prejos Bruno.
Dar vocea interioară a insistat:
-De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?
Bruno nu ştia, aşa că s-a decis să afle de ce. El a ieşit la fereastră şi a strigat:
-Cântă!
Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însoţit cu veselie de toate broaştele din vecinătate. Bruno a ascultat cu atenţie zgomotele şi şi-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistenţă, ele nu mai sunt supărătoare, ci dimpotrivă, îmbogăţesc tăcerea nopţii.
Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul şi pentru prima oară în viaţă, el a înţeles ce înseamnă să te rogi cu adevărat.
