Faureste-ti un vis; nu-l lasa sa scape; pastreaza-l cu sfintenie, ca pe un bulgare de aur. Lasa-l sa-ti rascoleasca sufletul si sa-ti stimuleze gandurile, pentru ca el va determina cursul vietii tale. Urmeaza-ti visul cu incredere si intr-o zi se va realiza.
Astazi, situatia ta materiala poate fi apasatoare si dificila, dar acest fapt nu va fi de lunga durata daca iti fauresti un vis incitant pe care sa il urmezi din tot sufletul. Cand visul iti va schimba lumea interioara a ideilor, lumea exterioara va raspunde schimbarii. Un vis entuziast aduce cu sine schimbarea.
Fii prudent in ceea ce visezi in mod constient, daca vrei ca visul sa se implineasca. Visul care te inflacareaza si pe care il pastrezi in suflet este sursa unei realizari care va dura o viata.
Intr-o buna zi visul din sufletul tau se va realiza, indiferent de natura sa: bun sau rau, sau si bun si rau, nu are importanta. In final, viata ta va urma cursul pe care ti-l doresti cel mai mult. Vei primi adevarata rasplata pentru efortul depus, pe masura propriilor tale idei. Indiferent de ceea ce esti acum, vei accepta status-quo-ul, vei reusi sau vei esua in functie de esenta gandurilor tale. Poti ajunge la inaltimea celui mai nobil vis al tau sau te poti cobori la nivelul cel mai josnic al imaginatiei tale. Pentru ca ai libertatea de a gandi, soarta este in mainile tale. Tu esti singurul raspunzator.
Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta. O bună sănătate nu este darul acordat câtorva favorizaţi de către o Providenţă capricioasă, după cum nici boala nu atinge pe unii sau pe alţii pe motivul că o Providenţă, de nepătruns şi de neînţeles, doreşte ca aceştia "Să-şi poarte crucea", obţinând în acest fel un soi de nebuloasă purificare spirituală.
În ştiinţa medicală, prima Lege a vindecării este: "Înlătură cauza". Cauza respectivă a fost mai întotdeauna căutată în ţesuturile trupului. Totuşi, nu numai metafizicianul, ci chiar şi medicul practician, a ajuns să-şi dea seama că pricina fundamentală a multor maladii se găseşte în minte. Aceasta nu înseamnă că oamenii îşi închipuie că sunt bolnavi sau, tot aşa, îşi închipuie că se însănătoşesc. Explicaţia se află mult mai profund, în activităţile complexe ale minţii umane.
Cauza reală a bolii se găseşte în stările emoţionale de teamă, gelozie sau anxietate, frustrări şi contradicţii (contrarietăţi), generate de încercările oamenilor de a obţine fericirea şi de a face faţă pretenţiilor vieţii moderne. Impresiile şi învăţămintele din copilărie pot fi cauze ajutătoare; impactul milioanelor de minţi înconjurătoare sigur că are o influenţă determinantă; conversaţia rudelor sau prietenilor îi poate afecta. Se mai poate adăuga la aceste cauze o gamă întreagă de simptome şi insuflarea fricii ce se desprinde din prospectele de desfacere a medicamentelor, precum şi din articole sau publicaţii de popularizare privind bolile şi sănătatea.
Toate acestea nu sunt întotdeauna recepţionate conştient, şi totuşi ele creează în mod inconştient în minte un fel de complex subiectiv de frică-gând care afectează organismul uman zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme; cu alte cuvinte, se formează inconştient un corp subiectiv de gând-frică de care cel afectat nu-şi poate da seama.
Ajungând la cauze subiective, observarea unor forme de boală la prieteni sau rude creează o stare de teamă ca nu cumva maladii asemănătoare să-l atace şi pe cel care constată. Faptul că părinţii sau alte rude au suferit de anumite boli, conduce la teama că se poate să existe o tendinţă în familie, moştenită de alţi membri.
Oricare ar fi modelul-frică de bază, un fapt este clar şi anume că adevărata maladie nu constă atât în manifestarea fizică exterioară, cât în starea mentală de bază. Boala este semnul exterior al unei tulburări mentale. Reiese de aici că orice încercare de remediere îndreptată asupra formei fizice va lăsa cauza fundamentală neatinsă. Prin urmare, dictonul "înlătură cauza" determină pe cel care caută să-şi refacă sănătatea - a lui sau a altuia - să înveţe cum să şteargă modul de gândire distructiv, mai înainte de a putea obţine dezrădăcinarea tulburării fizice.
Bailles
Nu românii din Italia au nevoie de ajutorul fiinţelor luminate de peste tot ci...italienii.În prezent se întîmplă un fenomen care scoate în evidenţă cît de separaţi de restul Lumii se consideră fraţii noştri italieni.De-a lungul Istoriei, italienii au acumulat suficientă energie negativă care s-a transferat în Memoria Colectivă a naţiei lor. Acumularea nu mai este suportată, a ajuns la un nivel la care răbufneşte. Din cauză că nu sunt în stare să recunoască Frica, să o privească în faţă, aruncă toată povara fricii acumulată în Memoria lor Colectivă spre o direcţie care să-i scutească de efortul de a se schimba, prin a cere IERTARE.Direcţia aleasă de ei este comunitatea de români care are de suportat toată negativitatea acumulată de-a lungul istoriei de către poporul italian. Ca să se vindece ei trebuie să ştie să ierte, să se ierte pe ei pentru tot ceea ce au făcut, pentru crimele în numele fascismului, pentru crimele în numele Mafiei, pentru popoarele angrenate în mecanismul lor ucigaş şi sinucigaş, pentru setea de putere a unor prelaţi.Pînă ce nu vor reuşi să vadă toate acestea, să se ierte, să-şi ceară iertare de la cei pe care i-au omorît, de la cei pe care i-au asuprit, de la familiile lor destrămate de-a lungul istoriei lor zbuciumate, nu vor reuşi să se vindece. Va lua naştere, la fel ca în Germania lui Hitler, o grupare şi un lider care va poza în Mîntuitorul neamului Italian, alimentat de această memorie colectivă negativă şi de imensa energie a acesteia, asupra căruia va fi aruncată toată rezolvarea situaţiei, tot prin negativitate şi acţiuni îndreptate asupra Omului, asupra lor, de fapt. La fel s-a întîmplat în Germania, atunci cînd partidul lui Hitler a luat fiinţă, alimentat de întreaga istorie negativă a germanilor.Este simplu să spui: "eu nu fac nimic, va face liderul meu pentru mine, va asupri şi va consuma energia negativă acumulată şi vom avea pe cine să dăm vina".Da, dar pînă ce negativitatea Italiei şi italienilor se va concentra într-o grupare, care deja ia fiinţă, şi într-un lider, românii, care sunt la mijlocul transformării italienilor, au de suportat convulsiile şi teama de a se ierta pe ei, ale italienilor. Fiţi alături de poporul italian, voi fiinţe de Lumină, transmiteţi Pace şi Iubire acestora, să se înţeleagă pe ei inşişi, să înveţe să se ierte, să înveţe să dizolve energia negativă acumulată.Numai aşa, fraţii noştri români vor scăpa de eticheta pe care o au, acum, de suportat,
Fiti alături de toţi italienii, iertaţi-i, iubiţi-i, transmiteţi-le Pace, pentru că "toate acestea vouă vi le faceţi"! Fiţi alături de români, oriunde ar fi ei, transmiteţi-le Iubire şi Pace pentru a fi luminaţi în drumul lor, pentru că "toate acestea vouă vi le faceţi"! Nimeni nu este separat de nimic şi de nimeni. Fiinţa lui Dumnezeu, a Spiritului Infinit, a Universului se află în fiecare dintre noi. Trecem printr-o perioadă în care dacă ne lovim, să zicem la mînă, simte între Universul. Nu suntem separaţi. Nu avem gînduri intime, gîndurile noastre le pot gîndi şi percepe şi alţii. Să transmitem Iubire şi Lumină poporului italian, "pentru că nouă ne transmitem", să-i iertăm pentru că "pe noi ne iertăm", să-i ajutăm să se vindece, pentru că " pe noi ne vindecăm". Vă iubesc aşa cum iubesc fiecare celulă, formă, de energie din Univers. Vlăduţ Clapa
E greu de conceput un lucru fără origine. În ce-l priveşte pe om, acel început s-a produs atunci cînd a devenit conştient de identitatea lui separată. Cu asta, omul ce era Spirit, devine supus.
Noile relaţii dintre ştiinţă şi religie ne îngăduie să îndeplinim ceea ce ne-a fost făgăduit. Ele s-au şi materializat pentru cei pregătiţi să le primească.
Dumnezeu nu are forma unei fiinţe omeneşti. Dumnezeu este acea Putere Supremă Inteligentă, ce străbate fiecare formă şi fiecare atom din Univers. Cînd veţi înţelege că această Putere Supremă Inteligentă este plenar centralizată în forma noastră, deveniţi voi înşivă această Putere. Recunoscînd că această Putere acţionează în voi, veţi deveni efectiv această Putere. Orice individ este apt să devină această Putere. Împărăţia lui Dumnezeu, în care fiecare s-a născut şi, cînd toţi vor vedea şi vor şti aceasta, toţi vor face parte din Împărăţia lui Dumnezeu.
Spalding
Rostind această rugăciune, gîndiţi-vă totdeauna la templul trupului vostru şi să ştiţi că forma corporală ce contemplaţi este Dumnezeu. Cînd vă priviţi trupul, priviţi templul perfect şi complet a lui Dumnezeu.
Trupul este primul templu ce a luat naştere sub o formă. El este, deci, cel mai curat templu în care poate sălăşlui Dumnezeu. Şi atunci de ce să nu iubim şi să adorăm acest templu? Făcînd-o, trebuie să fiţi pe deplin conştienţi că acest trup este templul lui Dumnezeu, căci adevărata adoraţie, constă în arta de iubi, a gîndi şi a accepta.
Nu a existat niciodată un templu material, construit de mîna omului, care să se poată compara cu acest Templu al lui Dumnezeu. Oamenii au desenat chipuri şi au construit forme concepute de imaginaţia lor, dar ele sunt departe de a putea manifesta măcar, fie şi una din funcţiunile acestui magnific templu corporal. Nu există pe lume, nici un laborator care să poată face mecanic, ceea ce laboratorul natural al trupului face automat. Acesta din urmă, absoarbe hrana, o transformă în viaţă sau produce o formă vie, care perpetuează specia. O maşină n-ar şti nici să îndoaie un muşchi, cu atît mai puţin să gîndească, să se deplaseze, să acţioneze, să vorbească, să perceapă prezentul, trecutul sau viitorul. Omul este însă capabil să edifice, să construiască, să meargă, să înveţe, să realizeze proiecte, să ajute posteritatea şi să manifeste ceea ce este bine şi nobil, onorabil şi minunat.
Reflectaţi. Există undeva, în afara corpului uman, vreun templu care să poată manifesta toate aceste calităţi, fără a fi dotat, în prealabil, de marele şi gloriosul templu al trupului, primul şi unicul templu nezidit de mîna omenească? Este de mirare că tocmai Dumnezeu a ales această măreaţă formă corporală, simţindu-se acasă în această formă Divină, acest Templu al lui Dumnezeu, care se reînnoieşte mereu el singur?
Să ne gîndim puţin şi să căutăm a afla cum şi de ce acest trup a ajuns în asemenea stare de degradare. Indivizi înşelători, ignoranţi, nelegiuiţi, plagiatori vorbind în stînga şi în dreapta despre Adevărul real, au răspîndit ideea că trupul este slab, păcătos, imperfect, inferior, anormal, supus bolilor, pieirii şi morţii, că el a fost conceput în nelegiuire, că s-a născut în păcat. Au folosit toate gîndurile şi expresiile posibile, existînd în vocabularul unor oameni imorali.
Să începem prin a reflecta şi analiza trecutul, spre a vedea unde şi cînd şi cum ne-au atras treptat, aceste învăţături spre vîrtejul păcatului, al duplicităţii, al bolii, al eşecurilor şi, în sfirşit, al celei mai ruşinoase dintre ele - moartea. Să examinăm cu claritate roadele acestei perfidii şi să vedem în ce măsură ne-a dus ea la degradarea formei perfecte a corpului lui Dumnezeu.
De aici încolo, să iertăm din toată inima, să uităm această perfidie, să o înlăturăm din viaţa noastră, din gîndurile noastre, din faptele şi întreaga noastră experienţă. Apoi, să nu încetăm de a ierta şi a uita pînă cînd şi ultima rămăşiţă a acestei triste experienţe nu va fi fost să fie total eliminată din subconştientul nostru. Prin procesul gîndurilor noastre subconştiente, îndelung şi mereu repetate, a fost posibilă imprimarea lor, ca şi o fotografie, sub influenţa vibraţiilor. Ele sfîrşesc prin a ne repeta la infinit aceste amintiri, pînă ce credem că ele reprezintă Adevărul.
Repetarea mantras-urilor (rugăciuni) este hipnotică, iar oamenii îşi decid propriile lor limitări, bazîndu-se pe forţa afirmaţiei. De cum spunem: "Am nevoie de cutare", noi barăm drumul multor drumuri, pe care nu le recunoaştem şi n-am deschis decît o singură cale de expresie. Doar dacă dorinţa noastră n-a fost formulată cu plenitudinea unei vieţi în expansiune, materializarea ei poate lua forme neaşteptate. Insistînd asupra dorinţei, poţi chiar să agravezi nevoia propriu-zisă, în loc de a o satisface. De cum stăvilim libera scurgere a substanţei, prin afirmaţia limitativă, împiedicăm îndestularea lui Dumnezeu să se manifeste perfect.
"Eu sunt belşugul.". Aceasta este marea formulă, care furnizează totul. Ea deschide toate căile de expresie, neblocînd niciuna. Ea recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu în toate cele şi unitatea conştientă a personalităţii cu sursa a tot ce este bine. Veţi vedea că aceasta este şi învăţătura lui Iisus. El vorbea mereu de belşug, fără nici un fel de limite.
Doctrinele religioase au pus prea adesea accentul pe teorie, în locul practicii. Repetarea acestui fel de înţelegere limitată a Adevărului şi obiectelor fizice, a dus la pierderea semnificaţiei noastre spirituale. Cînd Iisus a fost întrebat în legătură cu răspunsul la rugăciune, El a răspuns că, dacă o rugă nu este ascultată, înseamnă că ea nu a fost bine formulată. Veţi constata că, dacă vă menţineţi sincer pe declaraţii pozitive, nu e nevoie să vă slujiţi de cuvinte. Dacă aţi înţeles, în forul dvs. interior, că belşugul există pentru dvs., materializarea lui va veni instantaneu. Şi atunci, nu aveţi nevoie de nici un fel de sugestie exterioară. Sunteţi în deplină armonie cu Principiul. De cum vă gîndiţi la o situaţie, v-aţi şi contopit cu ea. Dacă vă racordaţi cu francheţe la situaţia respectivă, nu este nevoie să formulaţi nici un fel de cerere. Ea este îndeplinită înainte de a o cere. Iisus a spus: "În timp ce ei cer, Eu am auzit". Apoi, mai departe: "Înainte de a se rosti cuvîntul, dorinţa s-a îndeplinit.".
Un fermier avea şase fii, toţi orbi. Într-o zi, el i-a rugat să spele un elefant. După ce fraţii au terminat treaba, fiecare a încercat să descrie animalul.
"Este foarte simplu" - a spus primul. "Acest animal este format din două oase foarte mari, acoperite de piele" - a spus primul frate; el îi spălase spatele.
"Cum poţi să spui astfel de prostii?" - a replicat cel de-al doilea. "Elefantul este asemănător unui tub lung"; el îi spălase trompa.
Cel de-al treilea, care a spălat urechile a spus că elefantul este format dintr-o perechi de evantaie.
Al patrulea a declarat că elefantul este format din patru coloane; el îi spălase picioarele.
Cel de-al cincilea, care spălase părţile laterale a declarat că elefantul este asemenea unui zid care respiră.
Cel de-al şaselea le-a spus: "Nici unul n-o să mă faceţi să cred prostiile pe care voi le-aţi spus. Eu ştiu: elefantul este asemenea unei frânghii care a coborât din cer"; el îi spălase coada. Fiecare încerca să-i convingă pe ceilalţi că el are dreptate, astfel că s-au luat la ceartă. Tatăl, deranjat de zgomot, după ce a aflat care este motivul discuţiei, a zâmbit şile-a spus:
"Copiii mei, nici unul dintre voi nu aveţi cu adevărat dreptate".
"Să n-am dreptate?" - a spus unul dintre ei. "Fraţii mei sunt nişte mincinoşi şi tu acuma încerci să spui că şi eu mint?"
"Copiii mei" - le-a spus tatăl, pe un ton conciliant - "fiecare dintre voi a spălat doar o parte din elefant, dar eu sunt singurul care-l pot vedea întreg. El este, de fapt, exact cum fiecare dintre voi l-aţi descris, dar este şi ceva mai mult, ceva ce voi nici nu vă puteţi imagina". Astfel, el le-a descris cum arată cu adevărat un elefant. După cum puteţi vedea, aveţi cu toţii dreptate, dar cu toate acestea, cu toţii vă înşelaţi.
"La fel se întâmplă şi cu diversele concepţii ale diferitelor religii" - a conchis Sri Yogananda. "Dumnezeu este unul, dar căile care ne duc la El sunt numeroase şi aceasta poate să dea naştere la nenumărate confuzii şi conflicte".