duminică, 7 august 2011

SA-L IUBIM PE DUMNEZEU ASA CUM NE IUBESTE EL !


Prieten drag al inimii mele
Îţi scriu aceste rînduri pentru că am simţit că este nevoie şi pentru că ai spus că nu mai poţi să zîmbeşti.
Mă rog la Dumnezeu să binecuvînteze aceste cuvinte, cele care urmează, pentru ca esenţa şi spiritul lor să pătrundă acolo unde trebuie şi să facă lumină.

Prieten drag, priveşte în jurul tău! Eşti înconjurat de iubirea lui Dumnezeu. În drumurile tale zilnice, priveşte pe geamul maşinii, pe geamul cafenelei unde îţi bei cafeaua, pe geamul camerei unde citeşti cartea ta preferată. Ce vezi ?
Vezi natura care se dezvăluie cu frumuseţea sa şi care ar dori să o priveşti în detaliu ! Pune-ţi o întrebare simplă, simplă şi directă ! De ce au fost create toate acestea, de ce şi pentru cine au fost create? De ce Dumnezeu a făcut toate acestea?
Dacă noi, oamenii – copiii lui Dumnezeu nu am fi fost aici, toate acestea nu ar fi fost, nu ar fi avut de ce să fie, nu ar fi avut de ce să fie create !

Să ne referim la o floare, la floarea pe care o admiri în fiecare dimineaţă. Floarea este o creaţie deosebită a lui Dumnezeu, prin Natura care intermediază Creaţia. Este apogeul unei evoluţii pe o scară bine definită a Creaţiei dar...doar atît. Floarea primeşte şi acceptă ceea ce i se oferă de către Natură, de elementele care o înconjoară şi atît, nimic altceva. Evoluţia florii se termină într-un punct.
Să ne referim la o pasăre, la pasărea pe care o asculţi dimineaţa de pe balconul unde îţi serveşti cafeaua. Pasărea cîntă foarte frumos, s-a dezvoltat cu o înfăţişare multicoloră care îţi desfată simţurile dar, doar atît. Şi evoluţia păsării se opreşte într-un punct, şi pasărea este în corelaţie cu mediul său care-i oferă cele necesare evoluţiei limitate.

Să ne referim la OM, la creaţia supremă a Creatorului, la creaţia copiată după Creaţie, la noi – Copiii lui Dumnezeu care ne jucăm aici, pe Pămînt, cîteodată mai frumos, cîteodată mai puţin frumos.
Omul trăieşte într-un mediu propice pentru evoluţia sa, primeşte ce i se oferă de la Natură, şi acceptă locul în care a fost lăsat să evolueze dar...omul are capacitatea de selecţie, deţine inteligenţă şi are cea mai mare capacitate din Creaţie – capacitatea de a iubi. Omul ştie să iubească, ştie să selecteze, ştie să îşi folosească simţurile, simţuri şi capacităţi pe care nu le deţin, în totalitate, celelalte fiinţe de pe Pămînt sau din întreaga Creaţie.
Noi putem iubi florile dar florilor le este indiferent dacă noi le iubim, ele se acceptă aşa cum sunt.
Noi putem iubi păsările dar păsărilor le este indiferent dacă noi le iubim, ele se acceptă aşa cum sunt.
Noi putem iubi Oamenii dar Oamenilor din jurul nostru...NU le este indiferent dacă îi iubim sau nu şi ştii de ce ? Pentru că simt, oamenii simt cînd sunt iubiţi şi cînd nu sunt !

Iubite prieten al inimii mele, am văzut cum Dumnezeu a creat totul în jurul nostru pentru noi. Imaginează-ţi lumea noastră fără ca Omul să existe, să o admire, să o iubească ! Ce rost ar mai fi avut dacă cineva înzestrat cu inteligenţă şi iubire nu ar fi existat să o admire, să o iubească ?

Un tată îşi iubeşte copilul nespus de mult şi face tot posibilul să aibă un copil pentru ca fiul său să poată admira creaţia sa. Un tată, alături de mamă – principiul sensibil şi frumos al Lumii, crează de-a lungul vieţii o sumă de lucruri, o casă, o maşină, şi multe altele, prin activitatea pe care o desfăşoară.
Dacă nu ar exista un fiu care să admire toate acestea, să le folosească, să le dezvolte şi să le perfecţioneze, de ce ar mai munci un Tată şi o Mamă ?

„Dumnezeu a iubit atît de mult Lumea că a jertfit pe unicul său fiu, pe Isus, pentru izbăvirea noastră !” Aşa spun cărţile sfinte. Noi uitasem Iubirea pentru tot ce ne înconjoară, pentru tot ce a creat Dumnezeu pentru noi, uitasem să ne iubim semenii, să iubim florile, păsările şi animalele cu care am trăit în pace, uitasem să ne iubim. A venit Isus, fiul lui Dumnezeu să ne amintească Iubirea, să ne spună că Dumnezeu – Tatăl a creat toate din jurul nostru pentru noi, numai pentru noi, să simţim cît de mult ne iubeşte, în veci, amin !
Isus a venit să ne amintească să zîmbim la raza de soare, la păsărica ce ne încîntă auzul cu cîntecul său, să zîmbim la vîntul care ne răvăşeşte părul, să zîmbim la cel care ne taie calea cu maşina sa, să zîmbim la noaptea care ne aduce odihna minţii, să zîmbim la oglinda care ne înfăţişează în diferite ipostaze, să zîmbim.
Frate drag, să zîmbim la tot ce ne înconjoară şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binecuvîntările sale pentru că Dumnezeu – Tatăl a creat toate acestea pentru noi. TOTUL este iubirea lui Dumnezeu care ni se relevă în fiecare clipă. Dacă nu ne bucurăm şi nu suntem mulţumiţi pentru tot ce ne înconjoară, pentru tot ce vedem, pentru tot ce mirosim, pentru tot ce auzim, pentru tot ce gustăm, înseamnă că respingem iubirea lui Dumnezeu, care a muncit mult pentru ca fiii săi – oamenii, să se bucure şi să folosească Creaţia sa, amin !

Dacă ne întîlnim cu cineva supărat, înseamnă că noi, în interior avem o supărare iar cel cu care ne-am întîlnit ne aminteşte că am uitat...să zîmbim şi să iubim.
Dacă ne întîlnim cu cineva care ne reproşează ceva, înseamnă că noi, în interior, avem să ne reproşăm ceva iar cel cu care ne-am întîlnit ne aminteşte că am uitat...să zîmbim şi să iubim.
Dacă ne întîlnim cu cineva pe care îl simţim că nu ne apreciază, înseamnă că noi, în interior, am uitat să ne apreciem la adevărata valoare, am uitat să ne iubim şi să ne zîmbim.

Prieten drag al inimii mele, cînd suntem înconjuraţi de atîta Iubire Divină, cînd toată Natura ni se relevă numai pentru noi, cînd aerul înmiresmat aşteaptă să ne umple plămînii, cînd lumina aşteaptă să ne încînte ochii, de ce nu am zîmbi şi de ce nu i-am mulţumi lui Dumnezeu, în fiecare clipă, pentru toate darurile sale, pentru toată iubirea sa pe care ne-o oferă gratis, fără să ceară nimic în schimb ?
Dumnezeu ne cere cel mai simplu lucru şi cel mai uşor de făcut...să-l iubim aşa cum ne iubeşte el.
Aşa că, prieten divin, cînd eşti înconjurat de Dumnezeu, cînd trăieşti în Dumnezeu, cînd te întîlneşti în fiecare zi cu copiii lui Dumnezeu, de ce să nu zîmbeşti şi să mulţumeşti pentru toate binecuvîntările de care ai parte ?
Dumnezeu să te binecuvînteze în veci, amin !
Vladut