duminică, 29 martie 2009

Iubiti si o sa fiti...Iubiti si Vindecati !



Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

Când socotim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege că ele sunt gândire în formă. Ca un singur exemplu, se poate arăta că globulele roşii sunt construite într-un ritm de 150.000 pe secundă şi în mod normal dispar în acelaşi ritm. Raportând acest exemplu la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da repede seama că acest organism, pe care-l numim om, este un vârtej dinamic de energie gândită pe care mintea, fără încetare, îl face să ia formă. Se poate spune, deci, că controlul afecţiunii constă în controlul gândirii şi că pentru a schimba o condiţie fizică trebuie mai întâi schimbată gândirea.
Mintea - Bailles

joi, 26 martie 2009

Sunt aşa cum Dumnezeu m-a creat.



Fiul Său nu poate suferi de nimic. Iar eu sunt Fiul Său.

Incearcă să descoperi în mintea ta Sinele care este Fiul cel Sfânt al lui Însăşi Dumnezeu.

Caută înăuntrul tău pe Cel care este Christul din tine, fiul lui Dumnezeu şi care frate întregii lumi este; Mântuitorul dintotdeauna mântuit, investit cu puterea de a mântui pe oricine Îl atinge oricât de uşor, cerând să i se dea cuvântul care spune că eşti frate cu El.

Eşti aşa cum Dumnezeu te-a creat. Onorează-ţi astăzi Sinele. Fă astfel încât să nu idolatrizezi astăzi chipurile cioplite pe care le-ai plăsmuit ca să-L reprezinte pe fiul lui Dumnezeu în locul a ceea ce este El cu adevărat. În adâncul minţii tale, Christul cel Sfânt din tine îşi aşteaptă recunoaşterea ca fiind tu însuţi. Atât timp cât El este nerecunoscut şi necunoscut, eşti rătăcit şi nu te cunoşti pe tine însuţi.

Caută-L pe El astăzi şi găseşte-L. El te va mântui de toţi idolii pe care i-ai plăsmuit. Atunci când Îl găseşti, vei înţelege cât de nefolositori sunt idolii tăi şi cât de false imaginile despre care credeai că erai chiar tu însuţi. Astăzi vom face un mare pas înainte către adevăr, dispensându-ne de idoli şi deschizându-ne mâinile, inimile şi minţile către Dumnezeu.

Ne vom aminti de El pe parcursul zilei, cu inimi recunoscătoare şi gânduri pline de iubire pentru toţi acei care se întâlnesc astăzi cu noi. Căci astfel ne vom aduce aminte de El. Şi pentru ca să ni se aducă aminte de Fiul Său, de Sinele nostru Sfânt, de Christul din

noi, vom spune: "Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu."

Să rostim acest adevăr cât mai des cu putinţă. Iată cuvântul lui Dumnezeu care te eliberează. Iată cheia care deschide porţile cerului, lăsându-te să intri în pacea lui Dumnezeu şi eternitatea Sa.

Curs de Miracole

vineri, 20 martie 2009

AVENIT LUMINA, AM IERTAT LUMEA !


A venit lumina. Eşti vindecat şi poţi vindeca. A venit lumina. Eşti mântuit şi poţi mântui. Eşti împăcat şi aduci cu tine pacea, oriunde mergi. Au dispărut întunericul şi zbuciumul şi moartea. A venit lumina.

Astăzi sărbătorim finalul fericit al lungului tău vis, visul dezastrului. Nu mai există acum vise întunecate. A venit lumina.

Astăzi începe vremea luminii pentru tine şi pentru oricine. E o eră nouă, în care se naşte o lume nouă. Cea veche, trecând, n-a lăsat nici o urmă asupra ei. Astăzi vedem o lume diferită, căci a venit lumina.

Astăzi, lumea reală se înalţă în faţa noastră cuprinsă de bucuria de a fi văzută, în sfârşit.

Acum că lumina a venit văzul ne este dăruit.

Nu vrem să vedem astăzi umbra ego-ului aruncată asupra lumii.

Vedem lumina şi în ea vedem reflectarea Cerului întinzându-se peste lume.

"A venit lumina. Am iertat lumea."

Astăzi nu zăbovi asupra trecutului. Păstrează-ţi mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecute şi curăţită de fiecare concept pe care l-ai făurit. Astăzi ai iertat lumea. O poţi privi acum ca şi când n-ai mai fi văzut-o niciodată.

"A venit lumina.

Am iertat lumea."

Dă-ţi seama de faptul că iertarea te îndreptăţeşte la viziune.

Înţelege că Sfântul Spirit nu întârzie niciodată să dea harul văzului celui ce iartă. El nu va întârzia să ţi-l dea acum. Ai iertat lumea.

Sfântul Spirit va fi cu tine în timp ce priveşti şi aştepţi. El îţi va arăta ceea ce vede viziunea adevărată. Aşa Îi este Voia, iar tu I te-ai alăturat. Aşteptă-L cu răbdare. Va fi acolo. A venit lumina. Ai iertat lumea.

Spune-I Lui că ştii că nu poţi da greş, deoarece ai încredere în El. Iar ţie spune-ţi că aştepţi în deplină certitudine să priveşti lumea

pe care ţi-a promis-o El. De acum înainte vei vedea altfel. Astăzi a venit lumina. Şi vei vedea lumea care ţi-a fost făgăduită de când a început timpul şi în care sfârşitul timpului este chezăşuit.

Şi perioadele mai scurte de exersare vor fi bucuroase aduceri aminte ale eliberării tale. Reaminteşte-ţi, aproximativ la fiecare sfert de oră, că astăzi este o zi de sărbătoare specială. Adu mulţumiri Graţiei lui Dumnezeu. Aprinde-ţi bucuria în puterea iertării de a-ţi

vindeca vederea total. Fii încrezător că în această zi se află un nou început. De vreme ce bezna trecutului nu-ţi mai apasă ochii, nu se poate să nu vezi. Iar ceea ce vezi va fi atât de binevenit, încât vei extinde mereu cu drag această zi.

Spune, deci;

"A venit lumina.

Am iertat lumea."

Dacă cumva vei fi ispitit, spune oricui pare să te tragă înapoi în întuneric:

"A venit lumina. Te-am iertat."

Dedicăm această zi seninătăţii în care Dumnezeu ar vrea să te ştie. Păstreaz-o în conştienţa ta şi vezi-o pretutindeni, acum când sărbătorim începutul viziunii tale şi al vederii lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

Curs de Miracole

marți, 17 martie 2009

PROIECTIA MINTII...FACE PERCEPTIA EXTERIORULUI


Lumea pe care o vedem nu face decât să reflecte propriul nostru

cadru de referinţă interior: ideile, dorinţele şi emoţiile dominante

din minţile noastre. "Proiecţia face percepţia". Mai întâi privim în

interior, hotărâm ce fel de lume vrem să vedem, iar apoi proiectăm

acea lume în afară, făcând din ea adevărul aşa cum noi îl vedem.

Noi o facem adevărată prin interpretările noastre care stabilesc ceea

ce vedem. Dacă folosim percepţia pentru a ne justifica propriile

greşeli - mânia, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice

formă ar apare - vom vedea o lume a răului, a distrugerii, a maliţiei,

invidiei şi disperării. Toate acestea trebuie să învăţăm a le ierta; nu

fiindcă noi suntem "buni" şi "caritabili", ci pentru că ceea ce vedem

nu este adevărat. Noi am distorsionat lumea prin propriile noastre

apărări contorsionate şi de aceea vedem ce nu există de fapt. Pe

măsură ce învăţăm să ne recunoaştem erorile perceptuale, învăţăm,

de asemenea, să le trecem cu vederea sau să le "iertăm". În acelaşi

timp, ne iertăm pe noi înşine, privind dincolo de conceptele noastre

distorsionate despre sine, către Sinele pe care l-a creat Dumnezeu

în noi, ca fiind noi înşine.

Păcatul este definit ca "lipsă de iubire". De vreme ce iubirea este

tot ce există, păcatul, aşa cum este văzut de Sfântul Spirit, este mai

degrabă o greşeală care trebuie corectată, decât un rău care trebuie

pedepsit. Sentimentul nostru de nepotrivire, slăbiciune şi

neîmplinire provine din puternica investiţie în "principiul penuriei"

care guvernează întreaga lume a iluziilor. Din aceste punct de

vedere, fiecare individ caută în alţii ceea ce simte că lipseşte în el

însuşi. El "iubeşte" pe altul pentru a căpăta ceva de la el. Aceasta

este de fapt ceea ce trece iubire în lumea viselor. Nu poate exista o

greşeală mai mare decât aceasta, pentru că iubirea este incapabilă

să ceară ceva.

Numai minţile se pot împreuna realmente, iar "ce a împreunat

Dumnezeu, omul nu poate despărţi". Oricum, adevărata unire este

posibilă numai la nivelul Minţii Christice şi nu a fost, de fapt,

pierdută niciodată. "Micul eu" caută să se mărească prin confirmare

externă, posesii externe, cât şi prin "iubire" externă. Sinele creat de

Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Este de-a pururea împlinit,

ocrotit, iubit şi iubitor, căutând mai degrabă să împărtăşească decât

să dobândească; mai degrabă să extindă decât să proiecteze. Nu

are nevoi şi doreşte să se împreuneze cu ceilalţi, îndemnat de

mutuala lor conştienţă a abundenţei.

Relaţiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste şi copilăresc

de egocentrice. Cu toate acestea, dacă sunt predate Sfântului Spirit,

aceste relaţii pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pământ,

miracolele care arată calea întoarcerii în Cer. Lumea îşi foloseşte

relaţiile speciale ca pe o armă finală în sprijinul excluderii şi ca o

demonstraţie a separării. Sfântul Spirit le transformă în lecţii

perfecte de iertare şi de trezire din vis. Fiecare relaţie specială este

o ocazie de a lăsa percepţiile să fie vindecate şi erorile corectate.

Fiecare constituie o nouă şansă de a se ierta pe sine însuşi,

iertându-i pe ceilalţi. Şi fiecare devine o nouă invitaţie adresată

Sfântul Spirit şi aducerii aminte de Dumnezeu.

Curs de Miracole

duminică, 15 martie 2009

RABDARE FATA DE CUSURURILE CELORLALTI



Se cade ca omul sa rabde cu resemnare ceea ce nu poate fi îndreptat - în sine si la ceilalti -, pîna ce Dumnezeu va binevoi sa rînduiasca lucrurile altfel. Nu uita niciodata ca aceasta prieste cel mai mult sufletului, calindu-i rabdarea, fara de care vredniciile noastre n-au cum sa pretuiasca mare lucru. Dar nu înceta sa te rogi fierbinte, cerînd ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea sa porti în duhul blîndetei povara.

Nu te sfadi cu cel care - o data sau de doua ori povatuit -, ramîne îndaratnic, ci încredinteaza totul în mîinile lui Dumnezeu, ca, în faptele tuturor slujitorilor sai, voia si cinstea lui sa straluceasca, El care stie sa întoarca în bine tot raul. Da-ti silinta sa fii rabdator si îngaduitor fata de cusururile si metehnele celorlalti, oricare ar fi ele, caci nu esti nici pe departe scutit de multe altele, pe care cei dimprejurul tau sînt nevoiti si ei sa le rabde de la tine. Cînd tu însuti nu te dovedesti în stare de a-ti îndrepta purtarile asa cum îti propui, de unde cutezanta de a cere ca altul sa si le îndrepte pe ale lui, dupa voia bunului tau plac? N-am zice nu ca ceilalti sa fie fara cusur, dar de îndreptarea metehnelor noastre ne sinchisim prea putin.

Am vrea sa-i vedem pe ceilalti mustrati cu asprime; cît despre noi, nici nu vrem sa auzim de dojana. Îngaduinta aratata altora ne displace, desi nu suferim sa fim respinsi atunci cînd cerem pentru noi însine scutire ori îngaduinta. Pe ceilalti i-am dori tinuti din scurt, potrivit tuturor rînduielilor; noi însine nu suferim sa fim, întru nimic, restrînsi de asprimile legii. Astfel se adevereste cît de rar cîntarim cu aceeasi masura pe aproapele nostru si pe noi însine. Daca toti oamenii ar fi desavîrsiti, ce ne-ar mai ramîne de îndurat de la ceilalti din dragoste pentru Dumnezeu?

Adevarul este ca Dumnezeu însusi a rînduit sa ne purtam unii altora sarcinile (Gal 6, 2), caci nimeni nu-i fara cusur, nimeni fara jug si povara, nimeni deajuns siesi, nimeni îndeajuns de cuminte si întelept; se cade, tocmai de aceea, sa fim îngaduitori unii cu altii, sa ne îmbarbatam unii pe ceilalti, sa ne dam, dupa caz, unii altora o mîna de ajutor, sa schimbam între noi îndemnuri si povete. La necaz se arata, fara gres, virtutea fiecaruia. Ia-ta ca nu prilejurile îl fac pe om subred, ci doar arata cît este de slab.

Imitatiunea Lui Cristos

BINEFACEREA PURCEDE DIN IUBIRE


Pentru nimic în lume si de dragul nimanui nu trebuie vreodata savîrsita o fapta rea; dar, pentru a fi de folos celui lipsit, se cade uneori sa lasam de bunavoie o binefacere începuta, preschimbînd-o în acest fel în alta binefacere mai mare. Fapta buna nu se pierde, ci dimpotriva, e stramutata atunci în mai bine. Fara dragoste, luate pe dinafara, faptele, ca atare, ramîn sterpe; în schimb, pîna si cea mai mica si neînsemnata fapta, savîrsita din suflet, cu dragoste, îsi aduce negreselnic rodul deplin. Ochiul lui Dumnezeu cumpaneste într-adevar mai curînd gîndul din care fapta omului purcede, decît fapta ca atare, privita pe dinafara.

Mult face acela care iubeste mult. Mult face acela care face bine ceea ce are de facut. Bine face acela care slujeste cu precadere rosturile semenilor sai mai curînd decît foloasele sale. Adesea ceea ce pare dragoste nu-i altceva decît imbold trupesc, caci chemarile firii, ghimpele vointei, nazuinta rasplatii, placerea omului de a se simti în largul sau rar daca se lasa cu totul tinute în frîu.

Cel care are în suflet iubirea cea adevarata si desavîrsita nu se cauta pe sine în nimic, caci nu doreste din inima decît un singur lucru: ca în toate sa fie proslavit Dumnezeu singur. Nu pizmuieste pe nimeni, de vreme ce nu-si doreste placerea vreunei bucurii pentru sine; nici nu s-ar putea simti bine bucurîndu-se singur, deoarece, mai presus de orice, doreste sa guste placerea fericirii în Dumnezeu. Nu ia nimic de bun din partea vreunei fapturi, ci toate rosturile le vede adunate la Dumnezeu, în al carui izvor îsi au toate obîrsia si întru care toti sfintii se bucura de rodul desfatarii si al pacii. O, macar o scînteie cît de mica de-am avea din focul adevaratei iubiri, am simti cu siguranta cît de zadarnice sînt toate bunurile pamîntului.

Imitatiunea Lui Cristos

SA NE FERIM DE A FACE JUDECATI TEMERARE


Întoarce-ti privirea spre tine însuti si fereste-te de a judeca faptele altora. Atunci cînd judeca pe ceilalti, omul se osteneste zadarnic, de cele mai multe ori e pascut de greseala si lesne aluneca în pacat; în schimb, cînd se judeca pe sine si-si cerceteaza propriul cuget, fapta-i prieste, aducîndu-i întotdeauna rod si folos. Ne dam mereu cu parerea cu privire la acele lucruri care ne stau pe suflet, ceea ce face ca, orbiti de iubirea noastra de noi însine, sa pierdem usor din vedere dreapta judecata. Daca Dumnezeu ar fi tinta curata a tuturor gîndurilor si dorintelor noastre, nu ne-am framînta atîta cînd parerile noastre întîmpina împotrivirea celorlalti.

Dar iata ca sta cuibarit în noi cîte un lucru - alteori vine si altceva sa ne dea ghes din afara - si ne pomenim, într-un fel sau altul, mînati care încotro de imbolduri. Multi, de fapt, se cauta într-ascuns pe sine în tot ceea ce fac, dar nu-si dau seama de asta. Pot chiar parea cu totul împacati cu ei însisi, atunci cînd, dupa voia si parerea lor, toate le merg struna; e de ajuns însa ca lucrurile sa ia alta întorsatura decît aceea dorita, si ei nu întîrzie sa intre în framîntare si sa se întristeze. Între prieteni si concetateni, între oameni evlaviosi si calugari, se nasc astfel, destul de des, neîntelegeri, dezbinari si sfada.

Naravul care a prins radacini anevoie se dezvata si nimanui nu-i face placere sa primeasca povete împotriva parerilor sale. Daca te vei bizui mai mult pe luminile mintii si pe iscusintele tale decît pe virtutea supunerii lui Isus Cristos, cu greu, daca totusi vreodata, vei ajunge cu adevarat luminat la suflet: Dumnezeu, într-adevar, ne doreste cu desavîrsire supusi vointei sale si ridicati dincolo de toata priceperea si lumina mintii omenesti, prin focul arzator al dragostei sale.

Imitatiunea lui Cristos

vineri, 13 martie 2009

Acceptare pentru Inaltare...


Durerea fizica cronica, ti-o produc acei invatatori neinduplecati pe care ii poti avea. Ei te invata ca rezistenta este inutila. Nimic nu poate fi mai normal decat nedorinta de a suferi. Dar, daca poti sa lasi sa se duca aceasta nedorinta, si in locul ei sa lasi durerea sa fie acolo, vei constata imediat o subtila separatie interioara fata de durere, un spatiu intre tine si durere, asa cum este ea. Asta inseamna sa fii constient de suferinta, si sa o accepti de bunavoie. Si asa, atunci cand suferi constient, durerea fizica se duce, si se poate inlatura repede egoul din voi, pentru ca eul este constituit din rezistenta. Acelasi lucru este adevarat si pentru handicapurile fiizice extreme. Ii oferiti aceasta suferinta lui Dumnezeu – este un mod de a spune acelasi lucru.

Nu trebuie sa fii crestin pentru a intelege adevarul universal adanc, care este continut in forma simbolica, in imaginea crucii. Ea este un instrument de tortura si simbolizeaza o suferinta extrema, limitarea si lipsa completa de ajutor pe care o poate trai o fiinta umana. Apoi deodata acel om se preda pe sine, si accepta suferinta de buna voie, constienta – lucrul acesta este exprimat prin cuvintele: ,,nu vointa mea, ci voina ta sa se faca”. In acel moment, crucea, acest instrument de tortura isi arata fata sa ascunsa.

Este si un simbol sacru, un simbol al divinitatii. Acest lucru care pare ca se opune existentei oricarei dimensiuni transcendente a vietii, prin predare si acceptare de sine, devine o poarta deschisa tocmai spre aceea dimensiune.

Nu va mai ingrijorati! Lasati viata in pace! Ea isi poarta singura de grija. Este tot ce trebuie sa faceti.

Tolle

sâmbătă, 7 martie 2009

LA MULTI ANI...PRINCIPIULUI FEMININ AL UNIVERSULUI !


Acest dublu aspect al spiritului se gaseste in orice individ. Sinele (Je) reprezinta principiul masculin al genului mental. Eul (Moi) reprezinta principiul feminin. Sinele (Je) este aspectul fiintei; Eul (Moi) este aspectul devenirii. Veti observa ca principiul corespondentei opereaza pe acest plan in acelasi mod cu care opereaza pe marele plan pe care se indeplineste creatia universurilor.

Cele doua planuri sint de natura asemanatoare, desi ele sint profund diferite ca grad. “Cum este sus, este si jos, ceea ce este jos, este ca si ceea ce este sus”. Aceste diferite aspecte ale spiritului, principiul masculin si feminin, Sinele (Je) si Eul (Moi), considerate in legatura cu fenomenele psihice si mentale bine cunoscute, dau maiestria-cheie, care permite sa patrunzi pina in regiunile necunoscute si profund obscure ale manifestarii mentale. Principiul genului mental arata adevarul care se ascunde in intensa cimpie a fenomenelor de influenta mentala. Principiul feminin tinde constant sa primeasca impulsuri, in timp ce principiul masculin tinde sa le dea si sa le exprime. Principiul feminin lucreaza pentru a zamisli ginduri, idei noi, el isi asuma lucrarea imaginatiei. Principiul masculin se multumeste sa-si asume munca “vointei” in diferitele sale faze.

Principiul feminin, chiar lipsit de ajutorul activ al vointei principiului masculin, este apt sa zamisleasca energii mentale care sint rezultatul impulsiunilor primite de afara, in loc sa produca creatii mentale originale. Indivizii care sint capabili sa acorde o atentie continua si sa gindeasca constant la subiect intrebuinteaza cele doua principii mentale: principiul feminin pentru lucrul unei generari mentale active si vointa masculina pentru a stimula si pentru a intari partea creatoare a spiritului. Marea majoritate a indivizilor nu intrebuinteaza in realitate principiul masculin decit foarte slab; ei se multumesc sa traiasca conform gindurilor si ideilor trimise in al lor Eu (Moi) de catre spiritul altor indivizi (sefi, comandanti, oameni cu vointa puternica), deci primii traiesc si creaza dupa porunca si influenta altora.

Metoda normala consista in a coordona si a face sa lucreze armonios in spiritul individului principiile masculin si feminin in legatura strinsa unul cu celalalt. Insa din nefericire la marea majoritate a oamenilor principiul masculin este lenes si calitatea lui de putere vointa este prea slaba. Rezulta din aceasta ca acesti indivizi se lasa in intregime condusi de spiritele si vointa altor persoane, carora ei le permit sa gindeasca si sa voiasca in locul lor.
Consideram, de cele mai multe ori, ca un intreg ( familie, conjunctura, etc.) nu se poate dezvolta armonios fara ca cele doua planuri - Feminin si Masculin - nu sunt reprezentate la acelasi nivel.
In aceste zile trebuie sa ne aducem aminte de Femininul din noi, latura pe care o gasim oriunde in jurul nostru. Masculinul nu este intreg daca nu este compensat cu Femininul. Dorinta nu este completa daca nu este compensata de vointa.
Pentru toate reprezentantele laturii Feminine a Universului, a Spiritului Infinit, in aceste zile se deruleaza o perioada de dezvoltare, o perioada in care dorintele sunt la cote maxime.
Ne dorim o Lume plina de frumusete, de Iubire si Pace, ne dorim Compasiune, ne dorim Binecuvintare.
Haideti sa cinstim latura noastra Feminina, sa o eliberam in toata splendoarea sa. Sa ne amintim ca Universul nostru a fost creat tot din dorinta, din dorinta laturii Feminine, apoi a pus Masculinul "la treaba" in actul Creatiei.
Sa fiti iubite Parti Feminine ale Universului, sa fiti apreciate la adevarata voastra valoare si sa ne amintim ca fara Feminin, fara stropul de roua pura din Sufletele noastre - FEMEIA, Universul nu ar fi complet, NOI nu am fi desavirsiti.
LA MULTI ANI PENTRU TOATE FEMEILE VIETILOR NOASTRE, ORIUNDE AR FI IN UNIVERS !
Vladut

vineri, 6 martie 2009

Ganduri...


O persoană rea este născută din invidie.

Din egoism şi furie ea se plânge de nedreptate faţă de ea însăşi.

O persoană binevoitoare are întotdeauna o inimă de compasiune.

Fără nemulţumire sau ură, ea primeşte greutatea ca pe o bucurie.

O persoană iluminată nu are nici un ataşament.

Ea observă în tăcere oamenii lumii amăgiţi de iluzii.

Li Hongzhi

miercuri, 4 martie 2009

Ganditi Frumos si Universul va Raspunde


Cînd un predicator te sfătuieşte să-ţi iubeşti duşmanii, omul obişnuit se revoltă contra acestei idei, pe care o găseşte insupor-tabilă şi de origine religioasă. Dar, în realitate, predicatorul îţi face cunoscută o lege, una dintre cele mai importante legi de igienă şi de morală. Nimeni, chiar dacă ar fi pentru binele corpului său, nu-şi poate permite să se lase purtat de ură. Aceasta are efectul unei doze repetate de otravă. Cînd eşti îndemnat să te debarasezi de frică, acesta nu este preceptul unui idealist puţin ţicnit, ţi se dă un sfat, care este tot atît de important pentru sănătatea ta ca şi un regim alimentar judicios".

Se aude mult vorbindu-se de un regim alimentar echilibrat, dar se uită în general că, fără un spirit echilibrat, nu poţi digera ceea ce mănînci, oricare ar fi numărul caloriilor.

Non-rezistenţa este o artă: a o dobîndi înseamnă să stăpîneşti lumea! Prea mulţi oameni încearcă să forţeze victoria. Binele tău durabil nu va apare niciodată constrîns de voinţa ta. "Fugi de lucrurile care te ocolesc. Nu căuta nimic, Norocul te va căuta. Vezi umbra ta pe pămînt, deja ea se arată la poarta ta". Norocul cel mai extraordinar, reuşita cea mai impevizibilă apare cînd te aştepţi mai puţin, pentru că, în acel moment, ai renunţat la orice voinţă personală şi marea lege a atracţiei a putut să acţioneze. Nu se poate concepe un magnet care ar putea fi necăjit sau îngrijorat. Indiferent şi fără griji, el ştie perfect că nimic nu poate împiedica acele să fie atrase de el. Ceea ce noi dorim în mod legitim (corect) se realizează atunci cînd slăbim strînsoarea dorinţei noastre.

Nu permite dorinţei inimii tale să devină o boală de inimă. Cînd doreşti prea arzător ceva, te demagnetizezi complet, deoarece îţi faci griji, îţi este frică, te torturezi. "Nimic din toate acestea nu mă emoţionează", aceasta este legea ocultă a indiferenţei. Numai aşa barca ta poate intra în port pe o mare calmă. Mulţi dintre cei care se iniţiază în Adevăr îşi irită prietenii, pentru că insistă prea mult ca aceştia să citească anumite cărţi sau să audieze anumite conferinţe, care îi interesează pe ei înşişi. Ei merg împotriva scopului lor.

Ar trebui să existe în toate colegiile cursuri de metafizică. Metafizica rezumă înţelepciunea secolelor, această antică ştiinţă predată de-a lungul veacurilor în India, Egipt şi Grecia. Hermes Trimegiste a fost marele Maestru al Egiptului. Înţelepciunea sa, păstrată cu grijă, ne parvine după mai mult de zece secole. El trăia în Egipt cînd rasa umană actuală era încă în copilărie. Dar dacă cititi "Kybalionul" cu atenţie, veţi descoperi că el preda ceea ce noi învăţăm astăzi. El afirma într-adevăr, că orice stare mentală este însoţită de vibraţii şi că te uneşti cu ceva spre care vibrezi. De aceea, ne vom armoniza de acum înainte vibraţiile cu cele ale succesului, fericirii şi abundenţei.

Acum este momentul favorabil.

Azi este o zi de şansă extraordinară.
Shinn

ALBA CA ZAPADA SI CEI SAPTE PITICI...


Geniul lui Walt Disney a realizat din această poveste, un film care a avut un succes de necrezut în lumea întreagă, chiar şi la publicul cel mai sofisticat. Deşi destinat copiilor, adulţii au invadat sălile de cinema. De ce? Pentru că poveştile provin din cele mai vechi legende persane, indiene şi egiptene, care toate sunt bazate pe Adevăr. Albă ca Zăpada, micuţa prinţesă, are o maşteră, care este geloasă pe ea. Acelaşi personaj îl regăsim în "Cenuşăreasa". Aproa-pe toţi ne lovim de o maşteră crudă; PENTRU NOI, ACEASTA ESTE O FORMĂ DE GÎNDIRE NEGATIVĂ, PE CARE AM EDIFICAT-O ÎN SUBCONŞTIENTUL NOSTRU. Maştera, din gelozie, o îmbracă pe Albă ca Zăpada în zdrenţe şi o ţine ascunsă. TOATE FORMELE DE GÎNDIRE CRÎNCENĂ PRODUC ASUPRA NOASTRĂ ACELAŞI EFECT.

"Oglindă magică, tu, care eşti pe perete, spune-mi, care este cea mai frumoasă din ţară", întreabă în fiecare zi maştera. Oglinda îi răspunde: "O, Regină, oricît de frumoasă şi graţioasă ai fi, Albă ca Zăpada este cu mult mai frumoasă!". Nebună de furie, Regina hotărăşte ca unul dintre servitori s-o ducă pe Albă ca Zăpada în pădure şi s-o omoare. Totuşi, inima acestuia se înduioşează cînd fetiţa îl imploră s-o lase în viaţă. El se mulţumeşte s-o abandoneze în adîncul pădurii. Ori pădurea este plină de animale îngrozitoare: plină de capcane şi de mii de pericole. În disperarea ei, Albă ca Zăpada se prăbuşeşte pe pămînt, fără să aibă forţa de a se ridica. Dar iată că se petrece ceva extraordinar. Multe păsări şi animale mici, încîntătoare, avansează încetişor, formînd un cerc în jurul ei. Iepuraşi, veveriţe, căprioare, castori. Ea deschide ochii şi îi primeşte cu bucurie, atît sunt de frumoşi şi de gentili. După ce le spune povestea ei, toţi o conduc în căsuţa unde va putea locui. ACESTE ANIMALE DRAGUŢE SIMBOLIZEAZĂ INTUIŢIILE ŞI IMPULSURILE NOASTRE, ÎNTOTDEAUNA GATA SĂ NE AJUTE SĂ "IEŞIM DIN PĂDURE". Această căsuţă este a celor 7 pitici. Totul este în dezordine şi Albă ca Zăpada, împreună cu prietenii ei, încep să facă curat. Veveriţa şterge praful cu coada, păsările pun la locurile lor lucrurile aruncate peste tot, iar micul cerb îşi pune la dispoziţie coarnele, pentru cuier. Cînd cei 7 pitici, căutătorii de aur, se întorc de la lucru, sunt uimiţi de schimbările survenite în absenţa lor în căsuţă, şi, în cele din urmă, o descoperă pe Albă ca Zăpada, adormită în unul din paturile lor. A doua zi, ea le povesteşte ce i s-a întîmplat. Şi hotărăsc ca ea să rămînă cu ei. Le va face de mîncare şi va îngriji de casă. Albă ca Zăpada este foarte fericită. CEI ŞAPTE PITICI REPREZINTĂ FORŢELE PROTECTOARE, CARE NE ÎNCONJOARĂ. În acelaşi timp, maştera întreabă, din nou, oglinda, care-i răspunde: "Pe colină, în umbra pădurii verzi, acolo unde cei 7 pitici şi-au construit casa, Albă ca Zăpada şi-a găsit adăpost şi ea, Regină, este mai frumoasă decît tine!". Aceste cuvinte o înfurie pe Regină peste màsurà. Deghizată în vrăjitoare bătrînă, ea porneşte la drum, luînd cu ea un măr otrăvit, destinat lui Albă ca Zăpada. Ea o descoperă într-adevăr, în casa piticilor şi îi oferă mărul mare şi roşu, care pare atît de tentant şi de savuros. Dar prietenii ei, micile animale şi păsările, foarte neliniştiţi, SE STRĂDUIE S-O FACĂ PE ALBĂ CA ZĂPADA SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ NU TREBUIE SĂ-L ATINGĂ. Speriaţi, ei se agită în jurul ei, dar, Albă ca Zăpada nu poate rezista tentaţiei, ea muşcă din măr şi cade imediat secerată, cel puţin aşa credem. Atunci, toate animalele aleargă în căutarea piticilor, pentru a-i veni în ajutor. Dar, vai, este prea tîrziu, Albă ca Zăpada este fără suflare. Toţi prietenii ei, disperaţi, lasă în jos capetele, cu tristeţe. Dar, deodată apare Prinţul. El o sărută pe prinţesă, care revine la viaţă. Şi povestea se termină cu fraza tradiţională: "Ei s-au căsătorit şi au trăit foarte fericiţi". Cît despre maşteră, ea este luată de o furtună teribilă. VECHEA FORMĂ DE GÎNDIRE ESTE ANIHILATĂ ŞI DISPARE PENTRU TOTDEAUNA. PRINŢUL SIMBOLI-ZEAZĂ PLANUL DIVIN AL VIEŢII TALE. AJUNGE DOAR SĂ FII CONŞTIENT DE ACEASTA, PENTRU CA EXISTENŢA TA DEVINĂ FOARTE FERICITĂ.

Iată povestea care a captivat New Yorkul şi lumea întreagă. Să te strădui să descoperi ce formă de tiranie, maştera ta crudă exercită în subconştientul tău. Este probabil o convingere negativă, care se manifestă în toate problemele tale. Anumite persoane se plîng: "Ceea ce mi-ar fi favorabil, se întîmplă întotdeauna prea tîrziu". "Şi am lăsat să-mi scape atîtea ocazii!" Să nu ne lăsăm invadaţi de asemenea gînduri şi să repetăm neîncetat: "Eu sunt pe deplin conştient şi gata să percep orice adevăr din jocul vieţii.".

SA ÎNĂBUŞIM TOATE SUGESTIILE ÎNTRISTĂTOARE PE CARE NI LE ŞOPTEŞTE MAŞTERA CEA CRUDĂ.

PRINTR-O VIGILENŢĂ CONSTANTĂ, NOI NE VOM ELIBERA DE ORICE GÎNDIRE NEGATIVĂ.

NIMIC NU POATE ÎMPIEDICA, NIMIC NU POATE ÎNTÎRZIA MANIFESTAREA PLANULUI DIVIN, ÎN VIAŢA MEA.

LUMINA LUMINILOR INUNDA CĂRAREA MEA CU STRĂLUCIREA EI, ARĂTÎNDU-MI CALEA LARG DESCHISĂ A REUŞITEI.

Shinn