sâmbătă, 31 ianuarie 2009

TRECUTUL SI VIITORUL


Sunteţi stresat? Sunteţi atât de ocupat să ajungeţi în viitor, încât prezentul este redus la un simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţi „aici", dar doriţi să fiţi „acolo" sau de faptul că vă aflaţi în prezent, dar căutaţi să trăiţi în viitor. Este o scindare care vă consumă in­terior foarte mult. A crea şi a trăi cu această sciziune interioa­ră este o nebunie. Faptul că oricine altcineva face la fel nu în­seamnă că este un lucru mai puţin nebunesc. Dacă trebuie, vă puteţi mişca mai repede, puteţi lucra mai repede sau chiar alerga, dar fără să vă proiectaţi în viitor şi fără să respingeţi prezentul. Când vă mişcaţi, munciţi, alergaţi — implicaţi-vă total în activitate. Bucuraţi-vă de fluxul de energie care circu­lă prin corp, de nivelul înalt de energie al acestui moment. Acum nu mai sunteţi stresat, nu vă mai rupeţi în două. Nu fa­ceţi decât să vă mişcaţi, să alergaţi, să munciţi — şi să vă bu­curaţi de acest lucru. Sau puteţi renunţa la tot, aşezându-vă pe o bancă în parc. Dar când faceţi acest lucru, observaţi-vă min­tea. Ar putea să spună: „Ar trebui să munceşti. Pierzi timpul". Observaţi-vă mintea. Zâmbiţi la atacurile ei.

Trecutul ocupă mare parte din atenţia dumneavoastră? Vorbiţi şi vă gândiţi deseori la el, fie pozitiv, fie negativ? Vă gândiţi la lucrurile importante pe care le-aţi realizat, la aven­turile, la experienţele dvs. sau la rolul de victimă şi la lucru­rile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care le-aţi fă­cut dvs. altei persoane? Gândurile vă trezesc un sentiment de culpabilitate, de mândrie, resentimentele, furia, regretul sau autocompătimirea? în acest caz nu numai că întreţineţi un fals sentiment de identitate, dar ajutaţi şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului, creând o acumulare de trecut în psi­hicul dvs. Verificaţi pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o tendinţă puternică de a rămâne agăţate de trecut.

Lăsaţi trecutul să moară în fiecare moment. Nu aveţi ne­voie de el. Faceţi referire la el numai atunci când este relevant pentru prezent. Simţiţi puterea acestui moment şi plenitudi­nea Fiinţei. Faceţi-vă simţită prezenţa.

Tolle

FERICIREA


În minunatul film "Hoţul din Bagdad", ni se spune: "Fericirea se cîştigă"!
Ea se cîştigă printr-o stăpînire absolută a sentimentelor şi a emoţiilor. Nu poate exista fericire acolo unde domnesc frica, teama, teroarea. Credinţa perfectă în Dumnezeu este însoţită de un sentiment de linişte şi fericire.

Cînd omul ştie că o putere de neînvins îl protejează, pe el şi tot ce iubeşte el, şi că ea îi îndeplineşte orice dorinţă legitimă a inimii sale, el nu mai simte nici o tensiune nervoasă, este fericit şi satisfăcut.

Aparenţele adverse nu îl mai tulbură, deoarece el ştie că Inteligenţa Infinită protejează interesele sale şi utilizează fiecare situaţie pentru ca binele său să se îndeplinească.

"Eu voi face un drum prin deşert şi surse de apă vor tîşni din pămînturile aride.".

"O inimă iritată se odihneşte rău.". Mînia, ranchiuna, reaua voinţă, gelozia, răzbunarea, lipseşte omul de orice fericire, ele antrenează în drumul lor, boala, eşecul şi sărăcia.

marți, 27 ianuarie 2009

Indemnuri pentru Noul Pamant


Părăsiţi justiţia voastră nebunească ce nu are aproape nimic comun cu adevărata DREPTATE, lăsaţi la o parte înţelepciunea voastră neautentică şi poporul va trage sute de foloase. Lăsaţi să se amplifice milostenia, cedaţi autenticului în locul datoriei formale şi poporul va reveni la adevărata dragoste filială şi iubire părintească! Lepădaţi abilitatea, lăsaţi la o parte ambiţia şi nu vor mai fi nici hoţi, nici tâlhari! Renunţaţi la aceste trei lucruri care nu sunt decât iluzie şi care şi-au dovedit din plin neajunsurile! Alăturaţi-vă cu tărie şi credinţă virtuţilor voastre fireşti. Arătaţi-vă simplitatea, păziţi neprihănirea dintru început, părăsiţi interesul personal, înfrânaţi-vă constant dorinţele.
Tao Te King

Gloria si Rusinea


Gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Onoarea şi nenorocirea sunt nedespărţite de personalitate. Ce se înţelege de fapt prin aceasta? Gloria este un lucru demn de dispreţuit, căci atunci când o ai te cuprinde teama să nu o pierzi; tot astfel eşti cuprins de nelinişte când nu o ai. De aceea se spune că gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Putem socoti că avem ceea ce ne vine ca fericire sau nenorocire pentru că avem personalitate. Dacă am fi detaşaţi şi separaţi de ea, în ce fel ne-ar mai ajunge nenorocirea? Iată pentru ce, dacă principele cinsteşte lumea ca pe el însuşi, poate lua parte la conducerea ei, dacă o iubeşte ca pe el însuşi, este demn să o cârmuiască.
Tao Te King

duminică, 25 ianuarie 2009

Vindecare


Vindecarea mentală şi spirituală nu este exclusiv apanajul religiei. Unii obiectează că se face prea multă aluzie la învăţătura lui Isus sau că se citează din Biblie pentru exemplificări. Isus a propovăduit calea de trezire, s-a referit la faptul că boala nu are nici o putere pentru că ea nu face parte din Planul Divin. Învăţăturile Lui au fost atât de întortocheat interpretate, încât s-a făcut uz de ele ca imperativ moral şi precepte religioase. Isus nu a fost un mare fondator de religie. El a fost un învăţător practic, care a propovăduit despre adevărul cel mai util ce a fost vreodată cunoscut. Oamenii de religie ai vremurilor Lui i s-au opus cu înverşunare, i-au întins curse şi până la urmă l-au ucis. Până la urmă îl cităm ca pe un mare maestru al ştiinţei vindecării, mai puţin decât ca pe o autoritate religioasă, deşi El a fost şi una şi alta.

Tot ceea ce suntem este rezultatul gândurilor noastre, ceea ce gândeşte omul, aceea este el - spune Biblia. Buddha a învăţat Legea Karmei sau a Cauzei şi a Efectului, adică: consecinţa poate fi tot aşa de greu să ocolească o cauză care a provocat-o, după cum un om nu poate scăpa de umbra sa proprie.

Fiecare om este liber; el este făuritorul propriului său destin în virtutea opţiunilor sale; dar, formulându-şi alegerea, implicit trebuie să accepte şi urmarea ce este cuprinsă în această opţiune. Buddha a mai învăţat că Legea Cauzei şi a Efectului acţionează numai în lumea aparenţelor şi nu poate afecta omul spiritual, etern, căci atunci omul se vede în unitatea inseparabilă cu Universul şi cu Prima Cauză Neschimbătoare, şi el reuşeşte să proiecteze această Primă Cauză în toată perfecţiunea ei, în corpul său.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Rugăciunea




Prin rugăciune, putem intra in contact cu Marile Inteligenţe spirituale. Pentru a atinge starea de conectare cu ele este necesară o mare linişte interioară. Nimic nu trebuie să ne tulbure. Trebuie să coborâm adânc în noi înşine. Formele-gânduri pe care le creăm rugându-ne sunt cu atât mai eficace cu cât este mai pur si mai dezinteresat caracterul lor. De aceea, nu trebuie să ne rugăm pentru binele nostru, este un act egoist care nu serveşte decât la obţinerea unor bunuri temporare. Prin ruga dezinteresată, prin acceptarea sacrificiului, acţionăm in spiritul celor sfinte, voinţa noastră este conformă cu cea a Domnului. Chiar dacă ne rugăm pentru a obţine, la urma urmei, ceva pentru noi, este mult mai importantă conectarea directă la ceea ce este mai profund în noi. Ruga în comun dă o forţă deosebită formelor-gânduri astfel create, prin acumularea vibraţiilor mentale.
Cea mai cunoscută rugăciune este, probabil, „Tatăl nostru“, a cărei simplitate nu scade cu nimic forţa pe care o degajă.
Iată, pentru comparaţie, varianta originală din aramaică, care este de o frumuseţe deosebită:

Tatăl nostru carele eşti în ceruri
Mamă şi Tată a Cosmosului, Tu creezi tot ce mişcă în lumină.

Sfinţească-se numele Tău
Concentrează-Ţi lumina în noi.

Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta
Creează împărăţia Ta de unitate acum, prin inimile înflăcărate şi mâinile dispuse să asculte

Precum în Cer aşa şi pe Pământ
Voinţa Ta unică apoi să acţioneze cu a noastră, aşa ca în toată lumea, la fel în toate formele.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
Dă-ne ceea ce ne este necesar în fiecare zi în pâine şi înţelegere.

Şi iartă-ne nouă greşelile noastre aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri.
Slăbeşte funiile greşelilor care ne leagă, aşa cum noi slăbim funiile pe care le-am pus pe alţii.

Căci a Ta e împărăţia
Noi unim Cerul cu Pământul. Ne îndeplinim adevărata menire.

Puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor
Ea reînnoieşte din veac în veac puterea şi dragostea de a acţiona.

Amin.
Ferm convinşi în nădejde şi credinţă, afirmăm aceasta cu toată fiinţa noastră.

vineri, 23 ianuarie 2009

Fiti mladite tinere...


Omul când se naşte este mlădios şi slab; când moare este tare, rigid. Tinerele mlădiţe ale plantelor sunt moi şi mlădioase; lemnul mort este tare şi uscat. Puterea şi rigiditatea însoţesc moartea; frăgezimea şi mlădierea însoţesc viaţa. Cel ce se sprijină doar pe propria lui putere nu va repurta mereu victoria. Când copacul a devenit foarte puternic, este tăiat. Cel care este socotit mare şi puternic este adeseori mult mai prejos decât acela care este mlădios şi slab.
Tao Te King

joi, 22 ianuarie 2009

Despre Intelepciunea Lumii


Treizeci de spiţe se unesc în butucul roţilor, însă golul din centru îngăduie folosirea. Argila este modelată în formă de oală, dar golul din interior face posibilă folosirea. Pereţii sunt străbătuţi de uşi şi ferestre, golul lor îngăduie folosirea casei. Tot astfel fiinţa constituie natura lucrurilor, dar Nefiinţa permite folosirea lor.

Cele cinci culori formează omul, cele cinci sunete îl delectează. Cele cinci gusturi îi suprasolicită gustul. Întrecerea şi vânătoarea îi tulbură mult inima. Goana după bogăţie îi vatămă adesea sănătatea. Prin urmare înţeleptul trebuie să se preocupe de viaţa sa interioară esenţială şi nu de simţuri. El părăseşte pe acesta şi se îndreaptă spre acela care cu adevărat o merită.

Vorbiţi puţin, rămâneţi în repaus. O furtună nu dăinuie mai mult de o dimineaţă; o ploaie potopitoare nu ţine mai mult de o zi. Dacă Cerul şi Pământul nu le pot face să dureze mai mult, cum ar putea omul să facă să dureze mereu tristeţea, cum ar putea el să rămână mereu în agitaţie? Cel ce urmează constant calea lui TAO, se uneşte în final cu TAO. Cel ce urmează mereu Virtutea, se uneşte până la urmă cu Virtutea. Cel ce urmează îndârjit Răul, se uneşte într-un jalnic sfârşit cu Răul. Cel ce se uneşte cu sine însuşi e primit în TAO; cel ce se uneşte cu Virtutea este unit în Virtute; cel ce se uneşte cu Răul, Răul îl primeşte şi, direct proporţional cu aceasta, suferă. A avea doar puţină credinţă, înseamnă a nu avea credinţă.
TAO TE KING

IUBIREA ESTE O ARTA...


Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.

Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea cealalta corpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.

In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.

Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune

Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.

Ruiz

Puterea Gandului


Orice persoană proiectează în jurul ei un anumit tip de vibraţie. Există persoane a căror companie este o autentică plăcere. Par să aibă o anumită prana sau energie vitală, pe care o împărtăşesc tuturor. Există, de asemenea, negativii şi deprimaţii, care ne dau impresia că absorb prana celorlalte persoane, din preajma lor. Motivul acestui fapt este că, există o anumită putere, pe care o conţine gîndul şi care e foarte subtilă, dar foarte puternică. Noi toţi, conştient sau inconştient, trimitem şi recepţionăm gînduri. Acest fapt explică cum unii indivizi pot să aibă experienţe psihologice întîmplătoare. Sunt unii care le numesc coincidenţe, dar nu sunt. Abilitatea de a comunica şi primi gînduri este în mod special dezvoltată la anumite persoane, dotate cu o mare intuiţie.

Orice gînd are greutate, formă, mărime, culoare, calitate şi putere. Un meditator experimentat poate vedea toate aceste aspecte în mod direct, cu ajutorul ochiului său interior. De exemplu, un gînd spiritual are culoarea galbenă, în timp ce un gînd încărcat de mînie şi ură are culoarea roşu închis. Gîndul este ca un obiect. În acelaşi mod în care se poate dărui unui prieten un măr şi apoi i se poate lua, tot aşa e posibil să îi oferim cuiva un gînd puternic şi apoi să i-l retragem.

Binele şi răul, prietenul şi duşmanul nu sunt decît creaţii ale minţii. Fiecare om crează, cu propria sa imaginaţie, o lume de virtute şi de vicii, de plăcere şi de durere. Aceste calităţi nu provin de la obiectele însele, ci aparţin strict atitudinii mentale interne. Ceea ce pentru unii constituie o bucurie, pentru altul e o nefericire. Gîndurile unui om îi controlează acestuia viaţa, îi modelează caracterul, îi deformează destinul şi pot afecta şi persoanele din jur. Cînd a priceput bine potenţialul cuprins într-un gînd, va începe o nouă eră de înflorire spirituală, atît pentru individ, cît şi pentru întreaga umanitate.

Swami

Cine sunt eu? Care este scopul existenţei mele? De ce unele persoane par să ducă o viaţă mai veselă decît altele? De unde vin şi încotro mă duc?


Căutarea fericirii, pe care omul preconizează să o găsească, tinde, în mod invariabil, să se îndrepte către obiecte şi întîmplări externe. Mulţi gîndesc: “dacă aş putea să-mi cumpăr o maşină...”, sau “dacă aş fi capabil să pun mîna pe postul acela...”, sau “dacă aş trăi în America aş fi fericit...”. Mintea se poate linişti şi poate rămîne paşnică un scurt interval de timp, odată ce a dobîndit obiectele dorite, dar, cu timpul, va sfîrşi plictisindu-se să se tot joace cu noile jucării şi îşi va începe căutarea de plăceri, în altă parte. Obiectele exterioare eşuează de fiecare dată, în încercarea lor de a aduce fericirea căutată. Cineva poate cuceri noi posesiuni materiale, un post cu mai multă responsabilitate, faimă şi, deci, mai bine plătit, o vilă pe malul mării, dar mintea sa va rămîne mereu aceeaşi.

Autentica satisfacţie derivă din atitudinea faţă de lumea exterioară şi nu de la obiectele în sine. Toată lumea trece prin momente mai dificile în viaţă, totuşi, se trăieşte mai fericit cînd obstacolele sunt înfruntate cu o minte senină.

Marele secret constă, deci, în a dobîndi control asupra lumii interioare. Mintea conversează tot timpul cu ea însăşi; îşi aminteşte de evenimente trecute, îşi reface istoriile diverselor etape care i s-au părut mai convenabile, face planuri de viitor, dezbate în termeni de pro şi contra asupra cutarei sau cutarei probleme. Reducînd în chip metodic acest dialog intern şi focalizînd atenţia în obiecte pozitive şi inspiratoare spiritual, se poate începe o înţelegere profundă a mecanismului psihic şi se poate dezvolta o viaţă mai eficientă.

Dar, amintirea este un animal foarte înşelător şi nu e aşa de uşor de domesticit. Există numeroase teorii despre forma în care funcţionează. Totuşi, procesul mental uman continuă să rămînă intangibil şi misterios. De ce se află cineva, deseori, sub presiunea aceloraşi probleme şi a aceloraşi frustrări?

Există o voinţă liberă, un liber arbitru, dar numai cînd se utilizează cu scopul de a distruge tabieturile formate de-a lungul vieţii.

Swami

miercuri, 21 ianuarie 2009

OMUL - MINUNE ETERNA


Omul a primit un spirit etern. Păstrându-şi unitatea supremă a fiinţei va fi nemuritor, va scăpa de nimicire şi va fi plin de candoare şi puritate asemenea copilului. Liberându-şi spiritul de o deşartă cercetare intelectuală îl va putea păstra sănătos. Iubind oamenii şi urmărind permanent binele, va putea exercita Non-Acţiunea. Porţile Cerului se deschid şi se închid atunci când trebuie, la fel şi înţeleptul înfăptuieşte totul în armonie, potrivit împrejurărilor şi rămâne la momentul necesar în repaus. Scăldat în lumină şi putere, el va putea părea neştiutor pentru cel incapabil să intuiască adevărata sa natură. El creează premizele înţelepciunii în toate fiinţele şi le hrăneşte pe cele pregătite. Le creează şi nu se poartă cu ele ca un stăpân. Face bine detaşat fără speranţa răsplatei. Domneşte asupra oamenilor cu dragoste fără să-i stăpânească. Aceasta este adevărata virtute a înţeleptului.

TAO TE KING

Legea nu are favoriţi - toţi sunt egali.


De vreme ce există doar un singur Principiu de vindecare în Univers, rezultă că tratamentul fizic şi spiritual sunt extremele opuse ale aceluiaşi lucru. Prin cooperare inteligentă cu Legea Minţii, s-au obţinut vindecări complete şi permanente în maladii serioase ca: artrită, paralizie, cancer, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiace, anemie, ulcer, epuizare nervoasă, diabet etc. Vindecările s-au realizat totdeauna prin intermediul unui practician - bărbat sau femeie obişnuiţi - care a reuşit să-şi însuşească o înţelegere clară a inflexibilităţii Legii şi care a realizat acea siguranţă interioară senină, că această Lege a Minţii “poate fi pusă în acţiune de oricine se preocupa de dezvoltarea sa proprie în cunoaşterea spirituală”, în aşa măsură încât ajunge să poată dirija acest flux de energie universală numit gândire, în direcţia vindecării.

Două extreme trebuiesc evitate: înfumurarea şi subestimarea de sine, ambele fiind dovada că mintea respectivului este centrată asupra sa, în loc de a fi îndreptată spre Marea Minte Creatoare. Practicianul trebuie să spună: "Marea Lege a Minţii este cea care vindecă" şi nu "Eu sunt un mare vindecător". El trebuie să aibă încredere desăvârşită în capacitatea sa de a vindeca, dar această credinţă trebuie să se sprijine întotdeauna şi total pe Mintea Divină şi nu pe intelectul său slab.

La cealaltă extremă este pacientul, care nu se încrede în sine şi se subestimează, spunându-şi: "Am o voinţă slabă" sau "o slabă educaţie" sau "nu am personalitate" sau "nu posed vocabular adecvat", "mi se pare inutil să cred că aş putea ajuta pe alţii sau pe mine însumi".

Unii practicieni, cu mari succese în domeniul vindecării, se dovedesc a fi oameni simpli, liniştiţi, fără să posede grade academice. Ei în schimb au o încredere de nezdruncinat în această Mare Lege a Minţii care vindecă. Ei au încetat de a se mai considera neînsemnaţi sau lipsiţi de educaţie şi s-au văzut că sunt posesori ai Minţii Divine, una cu această Minte Universală care face ca totul să pulseze de viaţă.

Credinţa nu este încredere oarbă. Adevărata credinţă presupune două lucruri: se bizuie pe înţelegerea inteligentă şi clară a Principiului Vindecării, plus o siguranţă interioară, calmă, în ceea ce priveşte Puterea care vindecă. Atâta vreme cât cunoaşterea şi încrederea în această Putere sunt mai mari decât propria-i teamă faţă de boala cu care este confruntat, el poate vindeca. Atunci când teama de boală întrece propria-i siguranţă în Putere, el nu va putea vindeca. Aceste condiţii sunt fundamentale în procesul de vindecare. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când recunoaştem minunata Inteligenţă a Minţii şi ne ridicăm pe o treaptă mai sus în recunoaşterea faptului că acest Meşter Constructor - Mintea - lucrează sub dirijarea Spiritului. Concepem Spiritul ca fiind unicul Principiu Atotştiutor din întregul Univers, Mintea însăşi nefiind conştientă de sine. "Spiritul este Prima Cauză, este existent în sine şi are toată viaţa cuprinsă în sine". El are capacitatea de a voi sau de a alege. Actul original şi de început aparţine totdeauna Spiritului; acesta este preluat şi prelucrat în formă de către Minte, care este Subiectivul Universal.

Ne bucurăm complet şi ne bizuim pe infinita Inteligenţă a Minţii şi pe capacitatea ei de a executa orice avem de făcut, dar trebuie să recunoaştem că este schimbătoare în acţiunea ei, creând constructiv sau distrugând, conform alegerii făcute în gândirea noastră conştientă. Pe de altă parte, recunoaştem că Spiritul este neschimbător - Eternul Eu Sunt - sălăşluind totdeauna în Perfecţiune. Spiritul, deci, este acela după care ne formăm gândul. Spiritul se vede pe sine reflectat în Univers, neschimbat şi neschimbător. Când spunem că imperfecţiunea nu a fost niciodată în realitate în trup, ne ridicăm la punctul de vedere al Spiritului şi afirmăm ceea ce se vede întotdeauna de către Spirit, adică perfecţiunea eterna a omului. Aceasta o aducem noi la cunoştinţa Minţii şi cerem să se realizeze perfecţiunea văzută de Spirit şi pe care, în momentul în care ne-am curăţa de imagini false, o putem vedea şi noi.

Astfel, când facem tratament mental sau spiritual, observăm o ştergere a falsului tablou, pentru că nu se manifestă decât ceea ce vede Spiritul. Deci, vindecarea spirituală are caracter permanent, pe când simpla vindecare mentală ar putea sau nu să fie permanentă. Ceea ce s-a vindecat prin tratament spiritual nu mai revine - nu mai poate reveni deoarece a dispărut în eterna contemplare a Spiritului: "Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor".
Bailles

INLATURATI CAUZELE !


Cauza reală a bolii se găseşte în stările emoţionale de teamă, gelozie sau anxietate, frustrări şi contradicţii (contrarietăţi), generate de încercările oamenilor de a obţine fericirea şi de a face faţă pretenţiilor vieţii moderne. Impresiile şi învăţămintele din copilărie pot fi cauze ajutătoare; impactul milioanelor de minţi înconjurătoare sigur că are o influenţă determinantă; conversaţia rudelor sau prietenilor îi poate afecta. Se mai poate adăuga la aceste cauze o gamă întreagă de simptome şi insuflarea fricii ce se desprinde din prospectele de desfacere a medicamentelor, precum şi din articole sau publicaţii de popularizare privind bolile şi sănătatea.

Toate acestea nu sunt întotdeauna recepţionate conştient, şi totuşi ele creează în mod inconştient în minte un fel de complex subiectiv de frică-gând care afectează organismul uman zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme; cu alte cuvinte, se formează inconştient un corp subiectiv de gând-frică de care cel afectat nu-şi poate da seama.

Ajungând la cauze subiective, observarea unor forme de boală la prieteni sau rude creează o stare de teamă ca nu cumva maladii asemănătoare să-l atace şi pe cel care constată. Faptul că părinţii sau alte rude au suferit de anumite boli, conduce la teama că se poate să existe o tendinţă în familie, moştenită de alţi membri.

Oricare ar fi modelul-frică de bază, un fapt este clar şi anume că adevărata maladie nu constă atât în manifestarea fizică exterioară, cât în starea mentală de bază. Boala este semnul exterior al unei tulburări mentale. Reiese de aici că orice încercare de remediere îndreptată asupra formei fizice va lăsa cauza fundamentală neatinsă. Prin urmare, dictonul "înlătură cauza" determină pe cel care caută să-şi refacă sănătatea - a lui sau a altuia - să înveţe cum să şteargă modul de gândire distructiv, mai înainte de a putea obţine dezrădăcinarea tulburării fizice.

Bailles

duminică, 18 ianuarie 2009

Nimic din ceea ce vine si pleaca nu sunteti voi!


Mintea exista intr-o stare continua de ,,nu este destul”, si intotdeauna este lacoma dupa mai mult. Cand te identifici cu mintea te plictisesti si vrei sa te odihnesti foarte repede. A se plictisi inseamna ca mintea are o foame dupa mai multi stimuli, mai multa hrana pentru gandire, dar foamea ei nu este satisfacuta niciodata.
Cand esti plictisit, atunci poti sa satisfaci foamea mintii luand o revista, dand un telefon, sau butonand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi, sau si asta nu este nenormal, transferand sentimentul de lipsa si nevoia mintii de mai mult, la corp, indopandu-l regulat cu mai multa hrana. Sau poti sta asa, plictisit, adunandu-te si doar sa observi cum este cand esti plictisit, odihnindu-te si doar sa obesrvi. Si stai asa in reapos. Atunci cand aduci constiinta in aceasta traire, deodata, apare un spatiu si o liniste, asa cum stai tu acolo. La inceput mai putina, dar odata cu cresterea sentimentului interior de spatiu, senzatia de plictiseala va incepe sa se diminueze din intensitate si din semnificatie. Asa ca,… chiar si plictiseala va poate invata cine sunteti si cine nu sunteti voi.
Si atunci veti descoperi ca un om plictisit nu este ceea ce pare a fi. Plictiseala, mania, intristarea, sau teama nu sunt ceea ce sunteti voi in esenta. Ele sunt conditionari ale mintii umane. Ele vin si pleaca.
Sunt plictisit. Cine stie asta? Sunt suparat, trist si mi-e teama. Cine stie asta? Voi sunteti cel ce stie, nu conditionarile.

Tolle

Terapia spirituala este trezirea din visul gandirii.


Dogmele religioase, politice si stiintifice apar din credinta eronata cum ca gandirea poate constrnge si controla realitatea sau adevarul. Dogmele sunt inchisori conceptuale colective. Si lucrul ciudat este ca oamenii isi iubesc temnita lor pentru ca le da un sentiment de securitate si o falsa intelegere - acel ,,eu stiu asta"...
Nimic nu produce mai multa suferinta umanitatii decat dogmele ei. Este adevarat ca fiecare dogma se naruie mai curand sau mai tarziu, pentru ca realitatea ii va scoate pana la urma in evidenta falsitatea. Pana la urma iluzia fundamentala care tine locul a ceea ce este, va fi si ea inlaturata. Care este aceasta iluzie de baza? Identificarea cu gandul.
Tolle