duminică, 30 august 2009

Credinta si viata cotidiana...


Domnul Isus Cristos a experimentat presiuni şi un stres enorm, însă acestea nu i-au afectat câtuşi de puţin pacea minţii. În ciuda opozanţilor Săi, a numeroaselor solicitări şi a timpului destul de puţin în care a putut rămâne singur, viaţa Sa a reflectat echilibru şi o linişte interioară extraordinară. Care a fost secretul Său? O scurtă privire asupra stilului Său de viaţă ne arată şapte modalităţi prin care stresul poate fi combătut.

Principiul identificării: Să ştii cine eşti! De 18 ori Isus a afirmat în mod public cine era El. Nu exista nici un dubiu în mintea Sa, ştia exact cine era. Dacă nu eşti sigur de identitatea ta, le vei permite altora să te preseze în tiparele lor. Încercarea de a părea ceea ce nu eşti provoacă stres! “Eu sunt Lumina lumii…” (Ioan 8:12).

Dedicare: Să ştii căror oameni vrei să le fii plăcut. Nu poţi să fii pe placul tuturor. Nici Dumnezeu nu a putut! Se poate ca în momentul când faci un grup de oameni fericiţi, alt grup să se supere pe tine. Isus nu s-a lăsat niciodată manipulat de frica de a fi respins. Nimeni nu poate face presiuni asupra ta fără acordul tău. “…Pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5:30).

Organizare: Fixarea unor obiective clare. Pregătirea previne presiunea, pe când amânările şi întârzierile provoacă presiune. Poţi lucra fie bazat pe priorităţi, fie sub presiune. Isus a spus "…Căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc" (Ioan 8:14).

Concentrare: Focalizarea pe un singur lucru care să fie făcut o dată. Nu poţi prinde doi iepuri în acelaşi timp! Isus a ştiut cum să facă faţă celor care-L întrerupeau, fără a se lăsa distras de la scopul Său major. ”Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu… fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:42-44).

Delegare: Nu încerca să faci totul singur. Vom ajunge să fim tensionaţi când simţim că totul depinde doar de noi. Isus a recrutat 12 ucenici. Nu permite ca perfecţionismul sau temerea că alţii ar putea face lucrurile mai bine decât tine, să te împiedice să-i implici şi pe ceilalţi în rezolvarea unor sarcini. “A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimită să propovăduiască” (Marcu 3:14).

Meditare: Fă-ţi un obicei din a te ruga. Indiferent cât de ocupat era, Isus şi-a făcut timp în fiecare zi pentru a rămâne singur şi a se ruga. Un astfel de „timp liniştit” în fiecare zi poate reduce stresul foarte mult. Foloseşte acest timp pentru a vorbi cu Dumnezeu despre presiunile şi problemele tale, evaluează-ţi priorităţile şi descoperă, citind din Biblie, legile şi principiile care trebuie respectate pentru a avea succes în viaţă. „...Pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35).

Relaxare: Fă-ţi timp pentru a te bucura de viaţă! Echilibrul este cheia pentru managementul stresului. Munca trebuie echilibrată cu activităţi recreative şi cu închinare. Isus le-a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:30-31).
Rick Warren

joi, 27 august 2009

Inaltarea Spirituala !


Îngerii stiu ceea ce noi ne straduim sa cunoastem. Ei ne îndruma mereu, prin semne sau intuitii, în directia împlinirii menirii. În modul lor specific, ne dau de înteles când mergem pe drumul bun sau când ne-am ratacit. Dar putem veni si noi în întâmpinarea lor, rugându-i sa ne ajute sa ne gasim locul potrivit în aceasta lume. Pentru aceasta, putem utiliza urmatoarele rugaciuni:
Doamne Dumnezeule si îngeri dragi, cred ca am uitat de ce am venit pe Pamânt. Va rog sa-mi oferiti îndrumari limpezi, pe care sa le observ si sa le înteleg cu usurinta, astfel încât sa pot sti ce pasi sa fac astazi, care sa ma aduca mai aproape de amintirea si îndeplinirea menirii vietii mele. Stiu ca în felul acesta ma voi integra în marele plan divin al iubirii. Va multumesc. Amin.
Arhanghele Metatron, stiu ca tu cunosti sufletul, gândurile si faptele mele mai bine decât mine si le notezi cu grija în Cartea Vietii mele. Ajuta-ma, te rog, sa înteleg sensul fiecarei experiente prin care e necesar sa trec, pentru ca astfel sa ma pot apropia de cunoasterea sensului vietii mele în aceasta lume. Ajuta-ma sa-mi identific si sa recunosc potentialitatile fiintei mele si creeaza-mi oportunitati prin care sa le pun în valoare. Îti multumesc. Amin.
Înger pazitor, însotitor si calauza a mea, îndreapta-mi pasii catre drumul potrivit mie si nu ma lasa sa ratacesc. Ajuta-ma sa am mereu inima deschisa si mintea limpede pentru a asculta vocea interioara si a avea puterea de a o urma, sa am discernamântul necesar atunci când am de facut alegeri, sa am încredere în mine însumi si în alegerile pe care le fac, sa am curaj sa fac schimbarile necesare fara sa-mi fie teama de nou sau necunoscut. Ajuta-ma sa nu cad în tentatia competitiei sau invidiei, pentru ca fiecare are locul sau potrivit în aceasta lume. Îti multumesc. Amin.
2. Identificarea pasiunilor personale. Se spune ca nu e esential sa faci ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet în ceea ce faci si ca lucrul acela te împlineste. Sunt multe lucruri care ne atrag în viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? Mai întâi, cautam sa identificam toate lucrurile care ne atrag si chiar facem o lista. Apoi, urmarim, în limita posibilitatilor, sa experimentam, sa cunoastem cât mai mult din fiecare în parte. Ne-ar placea sa vindecam oameni - mergem într-un spital, policlinica, cabinete de terapie si cautam sa empatizam cu cei care fac deja lucrul acesta. Ne punem în locul lor si ne evaluam starea de spirit. Chiar daca nu avem cunostintele sau pregatirea necesara, inima ne poate spune daca lucrul acela este sau nu potrivit pentru noi. Sa nu uitam ca îngerul pazitor este cu noi si ne poate ajuta în acest sens. Luam astfel lista punct cu punct, iar la sfârsit tragem o concluzie. Nu este neaparat necesar sa renuntam la unele în favoarea altora. De exemplu, daca ne plac copiii, dar ne-ar placea si sa fim actori, atunci putem sa ne gândim la un teatru de papusi sau la grupe de lucru cu copiii. Nu mai vorbim de posibilitatea de a avea o familie si copii. Daca ne place sa calatorim, dar si sa proiectam case sau sa scriem, atunci putem angaja lucrari de proiectare în diferite zone, respectiv, sa devenim redactori pentru diferite publicatii sau televiziuni.
Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni în afara noastra nu o poate face. Putem fi ajutati, sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni în afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Si acesta este criteriul de baza. E adevarat ca îngerii stiu ce ni se potriveste, dar noi avem un liber arbitru pe care ei îl respecta. Daca le cerem ajutorul suntem ghidati, sustinuti, inspirati, ni se creeaza conjuncturi, ni se deschid sau închid porti astfel încât sa întelegem daca alegerile facute sunt bune. Uneori cautarile dureaza mai mult, câtiva ani sau poate toata viata, ceea ce nu e de dorit. Cu atât mai mult cu cât gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare în planul divin. Atunci, într-adevar, putem fi noi însine si ne putem bucura din plin de viata.
3. Reamintirea viselor din copilarie. Când eram copii, de multe ori am raspuns la întrebarea: "Ce vrei sa te faci când o sa fii mare?" Poate ca raspunsul nu a fost mereu acelasi, dar unele elemente cu siguranta s-au pastrat în timp. Puritatea inimii si claritatea mintii specifice vârstei ne determina sa intuim ce ne-ar placea sa facem în viata. Pe masura ce crestem, influentele parintilor si ale mediului în care traim cresc si ele. Dorintele parintilor pot lua locul dorintelor noastre, iar societatea îsi poate pune amprente mari pe aspiratiile individuale. Sa revenim deci la visele copilariei si sa cautam sa întelegem ce ne-a determinat sa ne dorim atunci sa devenim profesor, constructor, vânzator, actor sau ziarist. Vom avea surpriza sa descoperim în noi multe abilitati naturale, care în timp s-au dezvoltat si care asteapta sa fie valorificate. Nevalorificarea lor determina o stare de neîmplinire, întrucât aceste energii creatoare ramân în stare potentiala si asteapta sa fie manifestate. Cu cât o facem mai repede, cu atât vom fi mai plini de bucurie, armonie, împlinire, chiar sanatate.

sâmbătă, 22 august 2009

Cand Isus vorbeste...Iubirea se revarsa in inimi !


Nu fiţi asemenea gospodarului prost care a însămânţat în ogorul
său seminţe coapte, îngheţate şi putrezite. Şi toamna a venit şi
câmpul său nu a dat nimic. Şi mare a fost suferinţa sa. Ci fiţi
asemenea gospodarului care a însămânţat în ogorul său sămânţă
vie, şi al cărui ogor a dat spice vii de grâu, întorcându-i de o sută de
ori mai mult decât seminţele pe care le însămânţase. Pentru că vă
spun cu adevărat, să trăiţi numai din focul vieţii şi să nu vă pregătiţi
hrana cu focul morţii, care omoară hrana voastră, trupurile voastre
şi de asemenea spiritele voastre."
"Învăţătorule, unde este focul vieţii?", au întrebat unii dintre ei.
"În voi, în sângele vostru şi în trupurile voastre."
"Şi focul morţii?", au întrebat alţii.
"Este focul care arde în afara trupului vostru, care este mai
fierbinte decât sângele vostru. Cu acest foc al morţii voi vă gătiţi
hrana în casele şi în câmpiile voastre. Vă spun cu adevărat, acesta
este focul care va distruge hrana şi trupurile, tot aşa cum focul
răutăţii vă distruge gândurile, şi vă distruge sufletele. Pentru că
trupul vostru este ceea ce mâncaţi, iar spiritul vostru ceea ce
gândiţi. De aceea, nu mâncaţi nimic din ceea ce un foc mai mare
decât focul vieţii l-a distrus. De aceea, pregătiţi-vă şi mâncaţi toate
fructele copacilor, şi toate ierburile pământului, şi tot laptele
animalelor bune de mâncat. Pentru că toate acestea sunt hrănite şi
coapte de focul vieţii, toate sunt darul îngerilor Mamei noastre
Pământeşti. Dar nu mâncaţi nimic din ceea ce focul morţii îi dă gust,
pentru că acesta este lucrul lui Satana."
"Cum să ne coacem pâinea de fiecare zi fără foc, Învăţătorule?",
au întrebat câţiva cu mare uimire.
"Lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să vă pregătească pâinea. Umeziţi-vă
grâul pentru ca îngerul apei să poată intra în el. Apoi puneţi-l la
aer pentru ca şi îngerul aerului să-l poată îmbrăţişa. Şi lăsaţi-l de
dimineaţă până seara la Soare pentru ca şi îngerul luminii Soarelui
să poată coborî asupra lui. Şi binecuvântările celor trei îngeri vor
face curând sămânţa vieţii să încolţească în grâul vostru.
Apoi zdrobiţi-vă grăuntele şi faceţi un aluat subţire, aşa cum au
făcut strămoşii voştri atunci când au plecat din Egipt, ţara sclaviei.
Puneţi-le înapoi la lumina Soarelui încă de la răsărit şi, când Soarele
se află la amiază, întoarceţi-le pe cealaltă parte pentru ca şi acolo
să fie îmbrăţişate de îngerul luminii Soarelui, şi lăsaţi-le astfel până
la apus, pentru că îngerii apei, aerului şi luminii Soarelui hrănesc şi
coc grâul în câmp şi tot aşa ei trebuie să vă coacă pâinea voastră. Şi
acelaşi Soare care cu focul vieţii, a făcut grâul să crească şi să se
coacă, trebuie să vă coacă pâine cu acelaşi foc. Pentru că focul
Soarelui dă viaţă grâului, pâinii şi trupului. Dar focul morţii omoară
grâul, pâinea şi trupul. Şi îngerii vii ai Dumnezeului viu servesc
numai pe oamenii vii. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeu a tot ce
trăieşte şi nu Dumnezeu a ceea ce este mort.
Deci mâncaţi întotdeauna de la masa lui Dumnezeu: fructele
copacilor, grăuntele şi ierburile câmpului, laptele animalelor şi
mierea albinelor. Pentru că tot ce este în afară de acestea vine de la
Satana şi vă duce pe calea păcatelor şi a bolilor la moarte. Dar
hrana pe care o mâncaţi de pe masa îmbelşugată a lui Dumnezeu
dă putere şi tinereţe trupului vostru, şi niciodată nu veţi vedea
boala. Pentru că masa lui Dumnezeu l-a hrănit pe Matuselah din
vechime şi vă spun cu adevărat, dacă trăiţi aşa cum a trăit el,
atunci Dumnezeul celor vii vă va da şi vouă viaţă lungă pe Pământ,
aşa cum i-a dat lui.
Pentru că vă spun cu adevărat, Dumnezeul celor vii este mai
bogat decât toate bogăţiile Pământului şi masa Lui îmbelşugată este
mai bogată decât cel mai bogat ospăţ al oricărui om bogat de pe
Pământ. Mâncaţi de aceea toată viaţa voastră la masa Mamei
voastre Pământeşti şi niciodată nu veţi avea dorinţe. Şi când
mâncaţi la masa Ei, mâncaţi toate lucrurile exact aşa cum au fost
găsite pe masa Mamei Pământeşti. Nu gătiţi, nici nu amestecaţi
toate lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu
devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că vă spun cu
adevărat, aceasta este spurcăciune în ochii Domnului.
Nu fiţi ca servitorul lacom, care întotdeauna la masa stăpânului
său mânca porţiile celorlalţi şi care devora totul el însuşi şi le
amesteca toate laolaltă în lăcomia lui. Şi văzând asta, stăpânul său
s-a mâniat pe el şi l-a alungat de la masă. Şi când toţi şi-au
terminat masa, el a amestecat tot ce rămăsese pe masă şi a chemat
pe servitorul lacom, spunând: 'Ia şi mănâncă toate acestea cu
porcii, pentru că locul tău este cu ei şi nu la masa mea.'
Luaţi seama de aceea şi nu spurcaţi cu tot felul de spurcăciuni
templul trupurilor voastre. Mulţumiţi-vă cu două sau trei feluri de
mâncare, pe care le veţi găsi întotdeauna pe masa Mamei voastre
Pământeşti. Şi nu vă doriţi să devoraţi toate lucrurile pe care le
vedeţi în jurul vostru. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă
amestecaţi toate felurile de mâncare în trupul vostru, atunci pacea
trupului vostru va înceta şi războiul fără de sfârşit se va dezlănţui în
voi. Şi va fi şters de pe faţa Pământului tot aşa cum familiile şi
împărăţiile dezbinate lucrează spre distrugerea lor. Pentru că
Dumnezeul vostru este Dumnezeul păcii şi nu ajută niciodată
dezbinarea.
Invataturi Eseniene

DEPENDENTA...DE IUBIRE !


Nu puteţi să vă iubiţi partenerul la un moment dat, iar în următorul moment să îl atacaţi. Iubirea nu are opus. Dacă „iubirea" dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o pu¬ternică nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identi¬tate mai complet şi mai profund, o nevoie pe care celălalt o satisface temporar. Este înlocuitorul pe care îl dă şinele fals pentru mântuire şi pentru scurt timp aproape că ne simţim mântuiţi.
Dar vine un moment când partenerul dvs. se comportă ast¬fel încât nu vă mai satisface nevoile — sau mai curând nevoi¬le sinelui fals. Sentimentele de durere, frică şi lipsă, care sunt o parte intrinsecă a conştiinţei sinelui fals, dar au fost acope¬rite de „relaţia de iubire", ies acum din nou la suprafaţă. Ca în cazul oricărei dependenţe, vă simţiţi minunat când drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment când drogul nu mai funcţionează. Când acele sentimente dureroase reapar, le simţiţi chiar mai intens şi mai acut decât înainte. Pe deasupra, vă percepeţi partenerul, ca fiind cauza acestor sentimente. Aceasta înseamnă că le proiectaţi în afară şi îl atacaţi pe ce¬lălalt cu toată violenţa sălbatică a durerii dvs. Acest atac poa¬te trezi durerea partenerului, şi el sau ea vă poate răspunde la atac. în acest punct, şinele fals mai speră încă în mod incon¬ştient că atacul său sau încercările sale de manipulare vor re¬prezenta o pedeapsă suficientă pentru a-1 convinge pe parte¬ner să-şi schimbe comportamentul, ca să-l puteţi folosi din nou pentru a vă acoperi durerea.
Fiecare dependenţă apare dintr-un refuz inconştient de a accepta durerea şi de a o lăsa în urmă. Fiecare dependentă începe cu durerea şi se sfârşeşte în durere. Indiferent de sub¬stanţa de care sunteţi dependent — alcool, mâncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoană —, vă folosiţi de un lu¬cru sau de o persoană pentru a vă ascunde durerea. Acesta este motivul pentru care în relaţiile intime, după ce euforia iniţială a trecut, apare atât de multă nefericire, atât de multă durere. Nu relaţiile provoacă durerea şi nefericirea. Ele scot la lumină ceea ce se află deja în dvs. Oricare dependenţă ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit şi atunci simţiţi durerea mai puternic ca oricând.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii în¬cearcă mereu să scape de momentul prezent şi caută un fel de mântuire în viitor. Primul lucru pe care l-ar putea întâlni dacă s-ar concentra asupra Clipei de acum ar fi durerea proprie şi de acest lucru se tem ei. Dacă ar şti măcar cât de uşor este ca în Clipa de acum să obţină puterea care dizolvă trecutul şi du¬rerea sa, realitatea care dizolvă iluzia! Dacă ar şti cât de aproape sunt de propria lor realitate, cât de aproape se află de Dumnezeu!
Nici evitarea relaţiilor cu scopul de a încerca să se evite durerea nu este o soluţie. Durerea este oricum prezentă. Exis¬tă o mai mare probabilitate ca trei relaţii eşuate în tot atâţia ani să vă forţeze să vă treziţi decât trei ani trăiţi pe o insulă pustie sau închis în cameră. Dacă aţi putea aduce o prezenţă intensă în singurătatea dvs., acest lucru v-ar ajuta.
Tolle

joi, 20 august 2009

Cele 28 de Legi Universale




1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.

2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.

3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.

4. Legea echivalentei mentale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.

5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noastre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.

6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).

7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.

8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.

9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.

10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.

11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.

12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.

13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.

14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.

15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.

16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.

17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.

18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.

19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.

20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).

21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".

22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment. Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".

23. Legea "pregatirii". "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.

24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.

25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.

26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe si crede cu adevarat, poate sa si obtina.

27. Legea flexibilitatii. Ai sanse mai mari de reusita daca stii clar ce vrei sa obtii dar ramai flexibil in privinta felului in care vei actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.

28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.

miercuri, 19 august 2009

RUGACIUNEA LUMINII !



Aşa cum stau singur în marea Ta linişte, Doamne, Tată al meu, din inima mea izvoraşte o lumină pură care umple fiecare atom al fiinţei mele cu imensa ei strălucire. Viaţa, Iubire, Putere, Puritate, Frumuseţe, Perfecţiune, se înalţă în adevarata lor splendoare înlauntrul meu. Privind adânc în esenţa acestei lumini, vad o altă lumină, - fluidă, dulce, albă-aurie şi strălucitoare, - absorbind, generând şi emiţând focul măângâietor al Celei Mai Mari Lumini.

Ştiu acum că sunt Dumnezeu şi una cu tot universul lui Dumnezeu. Vorbesc în taină cu Dumnezeu Tatăl meu şi sunt netulburat.
NEMIŞCAT ÎN LINIŞTE
- Totuşi, în această linişte deplină se desfaşoară cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu. Iaraşi, sunt etulburat şi o linişte desăvirşită este pretutindeni în jurul meu. Acum strălucirea acestei lumini se răspândeşte în vastul univers al lui Dumnezeu, şi ştiu că viaţa conştientă a lui Dumnezeu este pretutindeni. Din nou o spun fără teamă, Eu sunt Dumnezeu; sunt liniştit şi netemător.
Îl înalţ pe Christ înlăuntrul meu şi intonez cântarea Divină. În armonia muzicii mele, cântă inspiraţia. Mereu mai tare,înlăuntrul meu, Marea Mamă cântă despre viaţa cea noua. Cu fiecare zi mai tare şi mai clar, inspiraţia imi înalţă gândirea conştientă până când ea se acordează cu ritmul Divin. Iaraşi înalţ Christul din mine şi ascult atent ca să aud voioasa muzica. Nota mea fundamentală este armonia, iar tema cântecului meu este Dumnezeu, şi Dumnezeu işi pune pecetea pe Adevarul cântecului meu.
PRIVIŢI CUM MĂ NASC A DOUA OARĂ,
IATĂ UN CHRIST
- Cu marea lumină a Spiritului Tău, sunt liber; Doamne, Tată al meu, pecetea Ta este pusa pe fruntea mea. Accept.
Tin sus lumina ta, Doamne, Tată al meu. Iaraşi, accept.
Când Isus termină de vorbit, o raza orbitoare de lumină albă pură ţâşni din plexul solar al trupului Său. Acest fascicul de lumina se intinse asupra ..........aici putem spune partea de corp bolnava, problema ce o avem de rezolvat, etc.
AMIN !
Din Viata Maestrilor

luni, 17 august 2009

Iubirea ca Arta si Independenta !


Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea cealalta corpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi despre iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.
Ruiz

marți, 11 august 2009

TAINELE DRAGOSTEI


TAINELE DRAGOSTEI sunt in fond, gradinile suspendate ale sufletului si simtirii noastre. Bucuria adevarata izvoraste tocmai din descoperirea tainelor acestora. Daca te afli in fata unui om, ai multe spatii nestiute de strabatut, pana sa-l cunosti si sa-l apropii de propria ta existenta. Demnitatea, aceasta imensa imensa perla a personalitatii, nu este o simpla notiune, ceva abstrac, frumos, sanatos. Ea strange laolalta multe, multe infatisari ale omului.
Iata cum, de cand deschizi ochii in viata, intalnesti mii, sute de mii de oameni: unii frumosi, care nu-ti spun nimic, altii urati, dar care te farmeca, unii buni, altii mai putin buni. Cu sufletul si cu mintea dschisa, te-apropii de ei, le afli "tainele" si, in masura in care te intereseaza, cauti sa le mai intalnesti pasii. Altfel, ii ocolesti si ii uiti.
Sentimentul de dragoste are nevoie, ca de o lumina speciala, de Sinceritate. Numai sinceritatea poate sa aduca increderea reciproca. La varsta adolescentei, lipsa de experienta si pasiune afectiva exclud, in mare masura, o cantarire, o comparare permanenta intre valorile si faptele partenerului, intre diferitele lui moduri de a reactiona, de a se comporta. Dragostea nu poate renunta la ratiune. Din contra, arsenalul ei ii este permanent necesar.
Compararea in mod lucid a atitudinilor in diverse imprejurari, a comportarii cu cele spuse, a modului de a te purta fata de colegi, de femei sau de barbati, de cei mici, de cei batrani, modul de a-ti indeplini datoria de a raspunde fata de tine insuti, face sa se traga o anumita concluzie in ceea ce te priveste: seriozitate sau lichelism. Marea bucurie a dragostei este data de descoperirea constiintei celuilalt.
Cunoasterea umana se poate efectua spontan, fulgerator? Aceasta este o falsa cunoastere, care nu duce din nefericire decat la erori. Adevarata descoperire a sufletului uman se face in timp. Si adolescenta este tocmai timpul acestor eforturi de cunoastere.
Orele, zilele de lungi plimbari, excursiile, vizionarea spectacolelor, vizitarea expozitiilor, studiul in care, pe de o parte, parteneri discuta si-si transmit gandurile, pe de alta parte se manifesta emotional, sunt cele mai fertile clipe de cunoastere si apropiere sufleteasca.

Vrei sa stii cand e dragoste si cand nu?




Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept?
Nu e Dragoste, e Placere.

Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate?
Nu e Dragoste, e Pofta.

Il doresti pentru ca sti ca este acolo?
Nu e Dragoste, e Singuratate.

Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fi?
Nu e Dragoste, e Loialitate.

Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?
Nu e Dragoste, e Mila.

Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana?
Nu e Dragoste, esti de neincredere.

Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic?
Nu e Dragoste, e Infatuare.

Ii ierti greselile pentru ca ti la el/ea?
Nu e Dragoste, e Prietenie.

Ii spui ca el/ea este la ceea ce te gandesti toata ziua?
Nu e Dragoste, e Minciuna.

Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea sa se simta bine?
Nu e Dragoste, e Caritate.


Inima ta e plina de durere atunci cand el/ea este trist/a?
Atunci e Dragoste.

II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul ei/lui de a fi?
Atunci e Dragoste.

Plangi pentru durerea ei/lui chiar daca el/ea este puternic/a?
Atunci e Dragoste.

Ochii ei/lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc ca te doare?
Atunci e Dragoste.

II vei da inima ta, viata ta, moartea ta?
Atunci e Dragoste.

Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim?
De ce Dragostea este tot ce cautam in viata?
Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura?
De ce?
Pentru ca este...Dragoste.


Se-ntampla sa gasesti iubire in locuri simple si ciudate, sa treci fara sa sti pe langa ea. Poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, departe fi sau poate chiar in fata ta. Iubirea nu-i la nesfarsit si totusi capat nu-i gasesti.

E ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti si cauti peste tot de ploaie un adapost. Ai vrut iubirea, ai vrut iubire sa gasesti departe-n zari nemarginite, ai fost un orb, ea s-a aflat in palma ta mereu, in aripile fluturelui, de vantul aspru zdrentuite, si chiar in culorile infinitului curcubeu. Iubire, iubire poti gasi si-n a sufletului tau armura rece, in fulgii de zapada ce-ti cad pe chip neincetat, in iarna grea, in fiecare clipa ce spre eternitate trece, si visele pe care-n urma le-ai lasat. Daca albastrul cer ti-a asezat iubire pe ploapele inchise, si obosit ai adormit sperand sa poti visa, trezeste-te, trezeste-te, zadarnic o cauti in ale tale vise, deschide ochii, e chiar in fata ta, e chiar aici.

duminică, 9 august 2009

LAUDATI PE DOMNUL SI TOATE VI SE VOR DA VOUA !


Iată un plan simplu de zece puncte cu suport scripturistic, care vă va fi un ajutor practic pentru a învăţa cum să-L lăudaţi pe Dumnezeu tot timpul. Vă recomand să memoraţi acest material informativ şi să-L redaţi cu voce tare când vă simţiţi deprimat, descurajat sau indiferent. Apoi acţionaţi conform instrucţiunilor din Scriptură şi victoria va fi a voastră!
1. Porunca lui Dumnezeu pentru creştinii Noului Testament: „Prin El, să aducem întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15).
2. Jurământul lui David, omul după inima lui Dumnezeu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea“ (Psalmul 34.1).
8
3. Practica primilor creştini: „Şi tot timpul stăteau în templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu“ (Luca 24.53).
4. Voia lui Dumnezeu pentru orice creştin: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi“ (1 Tes. 5.18).
5. O dovadă vitală a vieţii adevărate pline de Duhul Sfânt: „… fiţi plini de Duh…. Mulţumiţi întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (Efes. 5.18, 20).
6. Funcţia principală a preoţiei imperiale: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată“ (1 Petru 2.9).
7. Felul în care cei ce cred în Biblie încep orice strângere: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!“ (Psalmul 100.4).
8. Un mesaj demn de luat în seamă de la tron: „Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: «Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!»“ (Apoc. 19.5).
9. Obligaţia creştinului cât timp are suflare: „Tot ce are suflare, să-L laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!“ (Psalmul 150.6).
10. Un obicei ce trebuie practicat toată ziua: „De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!“ (Psalmul 113.3).
DON GOSSETT

miercuri, 5 august 2009

Diversitatea spirituală, oricat de minimă, reprezintă naşterea Omului


Corpurile nu se disting din punct de vedere material, în ciuda numărului uriaş de oameni. Creatorul se raportează la acestia ca şi cum ar fi un singur corp, de aceea pentru a înţelege umanitatea întreagă, este de ajuns a înţelege natura unui singur corp şi constituţia sa. Cunoştinţele acumulate în ce priveşte unul dintre oameni, ne vor servi în înţelegerea funcţionării tuturor celorlalţi.Astfel funcţionăm, precum am fost creaţi, şi de aceea noi percepem tot ce pătrunde în noi din afara noastră, noi reacţionăm la influenţe exterioare, exercitate asupra noastră, din afară.
Omul care nu-şi însuşeşte o unicitate spirituală, care să-l deosebească de restul oamenilor, este ca şi inexistent. Cand doar diferite aspecte ale trupului nostru material ne separă unii de alţii, noi nu suntem demni de a fi numiţi entităţi independente. Întreaga noastră existenţă se rezumă la un singur corp, care reprezintă toate trupurile laolaltă. Cu alte cuvinte,doar sufletul este cel care determină diferenţa dintre oameni.Un om fără de suflet, nu există în natură ca persoană de sine stătătoare. Cu cat este un individ mai deosebit de ceilalţi din puct de vedere spiritual, cu atat creşte importanţa existenţei sale. Dacă nu se deosebeşte de ceilalţi de loc, este ca şi inexistent. Diversitatea spirituală, oricat de minimă, reprezintă naşterea Omului. Momentul naşterii conţine în sine primul moment, în care este salvat noul născut din masa totală a trupurilor, deoarece în acest moment, pentru prima oară, apare diferenţa spirituală dintre el şi toţi ceilalţi, deci naşterea individualităţii are loc prin apariţia diferenţierii spirituale a individului, din generalitate.
Iar ne întoarcem la exemplul seminţei plantate în pămant, care încolţeşte ca o plantă delicată, pe cand ţaşneşte din sămanţa care s-a descompus. Nucleul seminţei descompuse este asemănat cu părinţii. Procesul continuă cu eliberarea din forma primordială; cat timp planta nu s-a eliberat total din forma existenţei fizice precedente, ea nu se poate transforma din corp fizic în corp spiritual, şi nu va putea parcurge procesul care continuă pană la fructificare. Fără eliberarea ei din forma materială, nu se va putea naşte în ea forţa primordială spirituală, pentru a începe creşterea şi atingerea nivelului celui care i-a dat naştere. Procese asemănătoare au loc în Natură, pe toate gradaţiile: de „obiect”, „vegetale” şi „animale”. Prin aceleaşi procese trece şi OMUL, deşi printr-o altă modalitate.