marți, 29 iulie 2008



Nimeni nu vă condamnă, aţi trăit cum aţi vrut şi aţi ales ceea ce aţi dorit. Divinitatea nu se amestecă în opţiunile dumneavostră pentru că nu doreşte să vă influenţeze dar se bucură enorm atunci cînd mintea şi sufletul începe să vadă culorile vieţii şi ale Universului.

În momentul trecerii, fiinţe de Lumină vă poartă acolo unde vă este locul, în Raiul Universului. Aţi trăit toată viaţa cu „frica de Dumnezeu”, aşa vă învăţa şi preotul vostru, aţi cinstit icoanele ce vă înconjurau, mergeaţi la Biserică în zilele de sărbătoare şi păstraţi Postul ori de cîte ori se cuvenea. După toate acestea, vă spuneţi voi, „sunteţi îndreptăţiţi să mergeţi în Rai”, în acel loc minunat unde merg „cei Iertaţi”.

Nu vă puneţi problema niciodată de ce trebuie să aveţi frică de Dumnezeu, de ce Dumnezeu a trebuit să lase frica pe Pământ tocmai pentru dumneavoastră ?

Dumnezeu nu are cum să aducă frică, nu are de ce să vă sperie pentru că Lumina nu poate speria pe nimeni. Niciodată un fluture nu va putea speria o floare ci va fi bine primit şi alintat cu cele mai fine arome Divine. La fel aţi fost şi voi, un Fluture de Lumină care aţi experimentat şi aţi încercat fiecare floare. Teama vine din necunoaştere, din reţinerea de a păşi mai departe.

Abia acolo sus vă daţi seama că trebuia să fiţi altfel, trebuia să aduceţi Lumină şi Iubire peste tot pe unde mergeaţi. Nu aţi făcut-o şi vă spuneţi că veţi coborî iar pe Pământ şi atunci lucrurile se vor schimba, o să vă comportaţi şi o să fiţi „ceea ce sunteţi”.

Dar, din nou acceptaţi să coborîţi, din nou vă întrupaţi în cel mai perfect corp, deveniţi copii, sunteţi înconjuraţi de o familie care are perceptele ei Pământeşti şi din nou nu mai ştiţi cine sunteţi căci obiceiurile de pe Pământ sunt foarte puternice şi noi nu facem nimic să le schimbăm, SĂ NE TREZIM. Astfel, ciclul se repetă pînă la un moment dat.

K

joi, 24 iulie 2008


Noi suntem ceea ce gândim.

Tot ceea ce suntem, rasare odata cu gândurile noastre.

Prin gândurile noastre noi cream lumea.

Vladut

luni, 21 iulie 2008

Cresteti si...va inmultiti ca fiinte de Lumina !


Noi suntem seminţele, noi trebuie să germinăm, noi trebuie să creştem şi să dăm roade. Dumnezeu, această imensă Forţă a Universului care ne înconjoară, Viaţa însăşi, ne pune la dispoziţie tot ce avem nevoie, trebuie să întindem mîna şi să luăm.

Suntem seminţele Noului Pământ şi trebuie să creştem în Noua Energie, în Iubire şi Pace interioară.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne întindem rădăcinile pentru ca germinarea să fie mai rapidă. Nu avem nevoie de apă, nu avem nevoie de îngrăşămînt, ci numai de energie şi de un Suflet deschis. Peste tot este energie, peste tot este Creaţie.

În scurt timp, sau într-un timp mai îndelungat, sămînţa se va transforma în plantă şi va creşte. Poate va oferi umbra sa altor osteniţi în ale cunoaşterii şi în ale pătrunderii tainelor universale. Este foarte bine, important este ca planta să crească continuu, important este ca Noi să creştem continuu, să nu stagnăm. Trebuie să evoluăm, să alegem calea Creaţiei Depline.

Acum, urmează un alt adevăr pe care unii nu ar vrea să-l recunoască, de aceea vor respinge şi ce scrie în paginile acestei cărţi. O vor aşeza frumos în bibliotecă şi vor spune...Adevărul Lor.

Nu toate seminţele germinează, chiar dacă sunt înconjurate de ceea ce le trebuie, de ceea ce le este necesar. Unele seminţe preferă să rămînă la această fază, la acest stadiu de evoluţie. Nimeni nu obligă pe nimeni să facă ceva peste voinţa lui. Unele seminţe preferă să fie udate toată viaţa, să fie înconjurate de speranţa că vor creşte plante, odată.

Acele seminţe vor pierde satisfacţia supremă de a fi folositoare celorlalţi, vor pierde satisfacţia de a fi miresme pentru albinuţele ostenite care caută hrană, să-i spunem spirituală.

miercuri, 9 iulie 2008

PENTRU CEI CARE VOR SA-SI REAMINTEASCA...

Suntem o parte din energia Universului şi vibrăm împreună cu acesta. Ne deschidem şi ne închidem la fel ca şi florile. Cînd în jurul nostru este Întuneric, acel întuneric format din gîndurile nostre îndoielnice şi care se adaugă la ale celorlalţi, ne „închidem”. Cînd în jurul nostru apare Lumina, acea lumină binefăcătoare a Universului unde NOI SUNTEM, ne deschidem cu totul, vedem altfel, simţim altfel, auzim altfel, transmitem altfel energie.

Tatăl Nostru Ceresc ne transmite mesaje clare: „lăsaţi totul în seama fiinţelor de Lumină, voi trebuie doar SĂ FIŢI voi înşivă”.

Maeştrii Spirituali, Fiinţele de Lumină, cei veniţi aici întru înălţarea noastră ne transmit mesaje clare: „suntem cu voi tot timpul şi vă sprijinim existenţa, voi trebuie doar să existaţi şi să ne permiteţi să facem”.

INTREBAREA...UNIVERSULUI A VIETII SI RENASTERII SPIRITUALE

În ce religie a fost botezat Iisus ? În credinţa Tatălui Său care este credinţa Universului, a Creatorului Divin, a Celui Fără de Tipare.

Cînd suntem botezaţi plîngem pentru că vrem să fim botezaţi în credinţa sfîntă a Universului, a Tatălui Ceresc, a celui care nu impune tipare şi moduri de a ne închina. Nimeni nu înţelege iar preotul consideră plînsul nostru ca fiind pămîntean, niciodată nu îşi închipuie că Voi, la botez sunteţi superiori oricăror fiinţe de pe Pămînt pentru că trăiţi aşa cum vreţi iar vina impunerilor de care aveţi parte este a celor care produc evenimentele, a celor mai mari fizic decît noi.

Trezirea...

Ne trezim în timpul nopţii şi ne întrebăm, după cîteva clipe de luciditate, cine suntem, de unde venim, ce legătură avem noi cu visele, cu ceea ce am văzut cît am fost plecaţi ? După puţin timp adormim la loc, înfăşuraţi în pătura a ceea ce este aici. Am uitat de întrebările noastre, am uitat că aşteptăm un răspuns de la cineva sau, poate, răspunsul a venit dar noi nu l-am observat. A doua zi ni se pare la fel, a doua zi vrem noi să ni se pară la fel. Totuşi, nimic nu mai este ca inainte. Ca înainte de ce ? Ca înainte de trezirea noastră, ca înainte de dorinţa noastră de a fi, ca înaintea licărului de Iubire care mai există în inimile noastre, ca înainte de...împlinirea interioară.