sâmbătă, 23 ianuarie 2010




EU SUNT TEMPLUL LUI DUMNEZEU SI SUNT PLIN DE IUBIRE SI INTELEPCIUNE !
EU SUNT TEMPLUL LUI DUMNEZEU SI NICIO FORMA GAND NEGATIVA, ENTITATE MELEFICA, ENTITATE NEGATIVA SAU ENTITATE IMPURA NU POATE LOCUI 
AICI !
EU SUNT TEMPLUL LUI DUMNEZEU SI EL LOCUIESTE AICI, IN INIMA MEA, IN INIMA LUI !
IL PRIMESC CU TOATA IUBIRE SI LUMINA MEA SI IL INVIT SA STEA IN CEL MAI FRUMOS LOC DIN CREATIE - INIMA MEA - INIMA LUI !
 SUNT BINECUVINTAT PRIN PREZENTA LUI DUMNEZEU IN INIMA MEA, TEMPLUL SFINT AL CREATIEI !
AMIN !
Vladut

marți, 19 ianuarie 2010

INIMA - TEMPLUL LUI DUMNEZEU, TEMPLUL LUI EU SUNT CEL CE SUNT !



Dumnezeu, Forta Creatiei, este Soarele Central al intregii creatii, soarele din care TOTUL emana si in care TOTUL se intoarce. Dumnezeu este Inima de Lumina a Creatiei, este Inima ce isi da viata siesi, este Inima care pulseaza Viata in intreaga Creatie.
Din Inima de Lumina izvoraste dragostea, iubirea eterna care domneste peste tot in Creatie, Iubirea pe care au propovaduit-o toti profetii si pentru care s-a jertfit Isus, Energia Pura a Inimii de Lumina a Creatiei.
Vi se pare complicat ? Nu iubitii mei, nu este complicat deloc !
Spiritul nostru alege spiritele mai mici care sa formeze corpul material. 
Acestea se unesc dupa forma si asemanare ca scop si formeaza galaxiile interioare - organele interne si tesuturile. Familiile de spirite se unesc si...iata ficatul, iata inima, etc.. 
Galaxiile - organele noastre interne fiind formate, aceste familii se unesc iar si alcatuiesc functiile si sistemele corpului. 
Toate sunt inerte, doar cu viata interioara proprie pina in momentul cand se aprinde Soarele Central - Inima.
Cand una dintre scanteile divine a lui Dumnezeu, care esti TU, EU, EL, EA, intra si activeaza INIMA, tot sistemul incepe sa functioneze, toata Creatia primeste energia cu care sa se dezvolte, pe sine si celelalte creatii din jur, cu care interactioneaza.
Dumnezeu a creat Omul dupa chipul si asemanarea sa !
Ce frumos ne spun initiatii vremurilor, de ce oare ?
Iubirea din Inima, Iubirea lui Dumnezeu, energia care pune in miscare TOTUL, se manifesta in corpurile noastre in punctul central si in organul fara de care viata n-ar fi posibila - Inima, Soarele Central al Creatiei.
Iubiti-l pe Dumnezeu mai presus de orice si iubiti-l pe semenul vostru la fel ca pe voi insiva !
Adica, fiti conectati cu Inima la Inima lui Dumnezeu, cea care ne hraneste pe toti, si fiti conectati cu Inima la Inima semenului nostru, care este tot Dumnezeu, ce frumos de inteles...
In nodurile de intersectie a emanatiilor de Lumina din Inima de Lumina Creatiei - Soarele Central, s-au creat punctele de materie care s-au condensat si acumulat, pina ce au devenit stele, planete, sori, galaxii si Universuri, toata Creatia Domnului. Lumina emisa din Inima de Lumina a Creatiei - Soarele Central pleaca la fiecare celula a Creatiei si este reflectata inapoi, catre Soarele Central, diversificata si imbogatita cu nuante, in functie de spectrul pe care l-a capatat in parcurgerea Lumilor Materiale.
Astfel, Soarele Central - Dumnezeu, emana si se imbogateste permanent, prin recreere de celule ale Universurilor, astfel, Dumnezeu poate fi linga noi in fiecare clipa, prin Lumina sa.
Marele Organism al Creatiei il inglobeaza pe Micul Organism Uman, care nu difera cu nimic de Creatie.
Si uite asa am ajuns la Iubire, cea din Inima noastra si cea din Inima de Lumina a Creatiei, interconectate si cu legaturi indestructibile.
Inima noastra isi iubeste fiecare spirit - celula pe care il hraneste cu energie, prin fluxul vital, fara a face deosebire ca sunt spirite ale ficatului, ale creierului sau ale muschiului antebratului. 
Inima noastra nu o sa spuna niciodata: "draga pancreas, pentru ca ai fost cuminte si imi place de tine, iti trimit mai mult singe printr-o conducta speciala". Nu, nu o s-o faca ! Iubeste la fel toate celulele corpului, o iubire neconditionata, o iubire divina.
Dumnezeu - Soarele Central al Creatiei, Centrul de Energie Divin, prin emanatiile sale, iubeste la fel toata creatia, chiar si pe tine necrediciosule ! Si stii de ce ? Pentru ca esti TOT creatia LUI ! Esti o creatie speciala, fii mindru de asta !
Ma opresc aici...completati voi mai departe !
Eu mai spun doar atit, una dintre frazele lui Isus pe care o indragesc: "Cum vreti s-l iubiti pe Tatal, mai presus decat orice, si nu il vedeti, iar pe semenul vostru, pe care il vedeti, nu puteti sa-l iubiti ? Oare semenul vostru nu este Tatal ?"
Vladut

Mecanismul Rugaciunii





În invizibil există numeroase categorii de inteligenţe aflate în relaţie cu omul deşi acesta nu este conştient, de cele mai multe ori, de aceste prezenţe. Unele dintre aceste inteligenţe sunt puteri spirituale imense, altele, foarte puţin dezvoltate, dotate cu o conştiinţă inferioară. Această latură ocultă a naturii este cunoscută în toate religiile.
Lumea întreagă este plină de fiinţe vii, invizibile ochilor fizici. Aceste lumi invizibile pătrund în lumea vizibilă, astfel încât în jurul nostru se află în permanenţă o multitudine de inteligenţe. Unele dintre aceste fiinţe se lasă influenţate de cererile noastre, altele sunt gata să se supună voinţei noastre.
Creştinismul recunoaşte existenţa inteligenţelor superioare şi le dă numele de îngeri. Aceşti îngeri sunt
spirite aflate în serviciul lui Dumnezeu. Alte fiinţe care ocupă spaţiile invizibile sunt cele create de om,
căci vibraţiile gândurilor şi dorinţelor sale determină forme de materie subtilă care se menţin datorită acestor vibraţii.
Formele-gânduri se unesc cu elementalii din natură şi durează atât timp cât sunt hrănite de autorul lor.
Este important de reţinut faptul că gândirea este creatoare pe toate planurile, inclusiv în planul fizic. Ea
poartă numele de formă-gând atunci când se manifestă în planurile astral sau mental. Gândurile pot pierde sau salva oameni, după cum sunt false sau adevărate, pozitive sau negative. Este sigur că putem crea în corpul nostru fizic o boală, numai gândind-o cu persistenţă. De aceea este foarte important să ne controlăm în mod continuu gândurile pentru a nu accepta decât gândurile pozitive, de iubire, de altruism, sănătate şi bucurie. Conform principiului rezonanţei, gândurile de o anumită vibraţie atrag gânduri de vibraţie similare şi energiile corespunzătoare.
Revenind la fiinţele care populează spaţiile invizibile, omul creează astfel o armată de servitori invizibili, care parcurg lumile invizibile, cătând să execute voinţa sa.
Când o persoană formulează o rugăciune din categoria A, ea poate fi îndeplinită în multiple moduri. Cel
care aşteaptă de la Dumnezeu bunuri materiale de care are nevoie, îi va cere pâine cea de toate zilele la
fel de natural ca şi copilul, care se adresează tatălui sau mamei sale.

Este necesar să se
cunoască legea afirmaţiei, lege pe care se bazează de altfel şi rugăciunea. Potrivit acestei legi, când se
afirmă un lucru, acest lucru se formează în invizibil. Din acest moment el există şi atrage către el tot ce
este necesar pentru a se manifesta în planul vizibil. Această lege a afirmaţiei este expusă de Iisus când
afirmă: "Tot ceea ce cereţi când vă rugaţi, credeţi că aţi şi primit şi veţi vedea că se împlineşte".
Se poate petrece ca astfel de rugăciuni să rămână însă fără răspuns. Explicaţia acestui fapt constă în
aceea că orice om contractează în viaţă datorii pe care trebuie să le plătească. Gândurile sale negative,
dorinţele şi acţiunile sale negative au format obstacole în calea sa şi uneori î l închid între zidurile
închisorii construite de el însuşi. O datorie constituită printr-o acţiune rea se plăteşte prin suferinţă:
omul trebuie să suporte consecinţele răului pe care l-a comis. De exemplu, a meritat, ca urmare a răului
cauzat, să moară de foame? Nici o rugăciune a sa nu va putea să-i modifice soarta. Forma-dorinţă astfel
creată va căuta, dar nu va găsi. Ea va întâlni valul de rău din trecut, care o respinge.
Analizând rugăciunile din categoria B, vom constata că rugăciunile care cer ajutor în caz de dificultăţi
morale şi intelectuale, au un dublu rezultat: ele acţionează direct, declanşând ajutorul cerut, ele
reacţionează direct asupra persoanei care se roagă. Ele atrag atenţia îngerilor şi discipolilor, care
lucrează în afara corpurilor f izice, care caută fără încetare să dea ajutor şi asistenţă celui care cere.
Sfaturile, încurajarea, lumina, sunt comunicate atunci conştiinţei cerebrale, iar rugăciunea se află
împlinită în felul cel mai direct. "Şi căzând în genunchi, el se rugă…Iar un înger venit din cer îi apăru
pentru a-l încuraja" (Luca, XXII, 41, 42). Aceste rugăciuni primesc de asemenea ceea ce numim un
răspuns subiectiv: este vorba de reacţia rugăciunii asupra celui care o pronunţă. Prin faptul că se roagă,
inima şi mentalul său devi n receptive. Aceasta face ca natura inferioară să se liniştească, permiţând în
acelaşi timp forţei şi luminii superioare să coboare în el în valuri, fără să întâlnească obstacole.
Când rugăciunea cere lumină spirituală sau creştere spirituală, asistenţa exterioară şi interioară este mai
puternică. Toate ajutoarele, fie că sunt îngeri sau oameni lucrând în afara corpurilor fizice, favorizează
din toate forţele lor progresul spiritual, sesizând toate ocaziile care le sunt oferite de sufletele care
aspiră către lumină şi adevăr. Pe de altă parte, aceste aspiraţii pun în joc energiile unei puteri
superioare, căci dorinţa spirituală arzătoare provoacă un răspuns care emană din planul Spiritului.
Rugăciunile cele mai înalte din categoria B duc inevitabil şi aproape insesizabil la cele din categoria C.
Rugăciunea pierde aici caracterul său de cerere; ea constă fie dintr-o meditaţie asupra lui Dumnezeu, fie
dintr-o adoraţie. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea singur pe ultima bancă a unei
bise rici goale. Întrebat ce aşteaptă, a răspuns: "Îl privesc şi mă priveşte…"
Lorber Iakob


Rugaciunea este ...




Totul are importanţă în univers; apariţia şi dispariţia unei flori sau a celei mai mici insecte produce
vibraţii infinite. "Nici o pasăre nu cade fără ştirea Tatălui", spune Evanghelia. Omul care, de pildă, cere propria sa vindecare sau a altei persoane iubite, ignoră consecinţele dorinţei sale: de fapt, omul nu poate cunoaşte niciodată ceea ce cere.
Dacă vindecarea pe care o cere este înscrisă în manuscrisul divin, va fi obţinută, nu pentru că a cerut-o, ci pentru că era necesară vieţii; dacă însă moartea este reclamată de viaţă, moartea va fi aceea care va veni. Înseamnă din această cauză că rugăciunea a fost făcută în zadar, că este inutilă?
Nicidecum: nimic nu este zadarnic sau inutil. Ea are însă alt scop decât cel pe care-l credem, iar acest scop constă în evoluţia noastră în viitor. Un înţelept spunea că important nu este atingerea scopului ci străbaterea căii care duce la acel scop.
Oricât de interesată ar fi rugăciunea, ea apropie pentru un moment creatura de Creatorul său şi din acest scurt contact, fiinţa devine mai bună şi mai purificată.
Comunicarea dintre Creator şi creatură nu este o pură iluzie: ea s-a stabilit odată cu prima noastră respiraţie şi nu a fost niciodată întreruptă. La un moment dat ea a produs rugăciunea.
În general, oamenii nu practică cu adevărat rugăciune. Rugăciunea lor nu este altceva decât un fel de a cerşi ajutor pentru satisfacerea efemerului. Oamenii când se roagă, fac în general legătură cu Zeii creaţi de ei, iar nu cu Dumnezeu, cu Marea Forţă.
Nivelul până la care se ridică rugăciunea depinde de vibraţia care i-a dat naştere: cu cât e mai impersonală, cu atât se înalţă mai sus, iar de la nivelul la care ajunge, primeşte răspunsul.
Adevărata rugăciune nu este cerşetorie, ci dragoste, încredere, dăruire; este legătura dintre Tată şi fiu, este conştiinţa comuniunii totale. De aceea, rugăciunea înseamnă pace interioară, linişte, încredere şi aşteptarea liniştită a răspunsului. 
Dumnezeu ne vorbeşte prin revelaţii şi prin toate creaturile Sale. Dar pentru ca rugăciunea să aibă efect este necesar să i se deschidă inima. Contactul cu Dumnezeu îl putem avea ori de câte ori ne aflăm în faţa creaturilor sale: flori, arbori, animale sau oameni.
Rugăciunile pot fi împărţite în 3 clase speciale:
În prima clasă intră unele rugăciuni având ca obiect bunuri terestre, obţinerea de avantaje fizice ca: îmbrăcăminte, bani, reuşită în afaceri, vindecări, etc.;
În a 2-a categorie intră cererile de creştere spirituală, de forţă, de înţelegere, cererile de ajutor intelectual şi moral, ca şi cererile de lumină interioară;
În a 3-a categorie se încadrează rugăciunile care nu cer nimic; ele constau în a medita asupra perfecţiunii divine şi în adorarea Divinităţii, într-o aspiraţie arzătoare de comuniune cu Dumnezeu.
Isus ne vorbeste prin Iakob Lorber

joi, 14 ianuarie 2010

ADEVARATA RUGACIUNE



„Ascultaţi, de toate acestea nu au nevoie Dumnezeu şi cu Mine, ci rugăciunea singură adevărată constă în dragostea sinceră faţă de Dumnezeu, Tatăl din cer şi în ceeaşi măsură şi faţă de împreună oamenii cu voi, care sunt aproapele vostru. Toată altă rugăciune nu are vreo valoare în faţa lui Dumnezeu şi nici în faţa Mea.
   Dumnezeu nici nu i-a învăţat vreodată pe oameni, să-L divinizeze cu buzele şi să ţii inimile reci. Dar, pentru că un Samuel s-a rugat cu voce tare în faţa poporului, asemenea mai multor prooroci şi pentru că David i-a cântat lui Dumnezeu Domnului psalmii lui şi Solomon cântecul lui de înălţare, aşa a ajuns poporul la rugăciunea goală a buzelor şi la jertfele reci.
   Dar, în faţa lui Dumnezeu, este o urâciune o asemenea rugăciune şi jertfă! Cine nu se poate ruga în inimă, acela să nu se roage mai degrabă deloc, ca să nu se arate necuviincios în faţa lui Dumnezeu! Picioare, mâini, ochi, urechi şi buze nu i le-a dat Dumnezeu omului, ca el să se roage cu acestea într-un mod înfumurat şi gol, ci numai inima singură!
   Dar fiecare om poate totuşi să se roage şi cu picioarele, mâinile, ochii, urechile şi buzele; şi anume cu picioarele: când merge el la săraci şi le aduce ajutor şi alinare; cu mâinile: când îi apucă pe cei nevoiaşi de braţe; cu ochii: dacă se uită cu drag la săraci; cu urechile: dacă ascultă cu drag şi energic cuvântul lui Dumnezeu şi nu le închide pe acestea în faţa rugăminţilor celor săraci; şi la sfârşit cu buzele: dacă discută cu drag într-un mod alintător cu văduvele şi orfanii săraci şi părăsiţi şi dacă pune după puterea şi stăpânirea lui cu drag o vorbă bună pentru cei întemniţaţi la aceia, care îi ţin pe săracii adeseori fără vină în temniţă, ca ei să-i lase pe aceştia liberi.
   Astfel se roagă omul de asemenea cu buzele, când îi învaţă pe cei neştiutori şi îi aduce cu cuvântul la credinţa adevărată, la adevărata recunoaştere a lui Dumnezeu şi la tot felul de virtuţi folositoare. Toate acestea sunt atunci de asemenea o rugăciune lui Dumnezeu foarte bine plăcută.
   Dacă ştiţi voi însă acum aceasta, atunci faceţi şi conform acestor lucruri, - şi voi nu veţi avea niciodată o lipsă de binecuvântări ale lui Dumnezeu! Pentru că aceasta înseamnă atunci: să-L divinizezi pe Dumnezeu în duh şi în tot adevărul.
   Este scris, ce-i drept, într-adevăr, că omul să se roage necontenit, dacă nu vrea să cadă în ispită; cât de prostesc şi pe deplin nebunesc ar fi însă, dacă Dumnezeu ar cere de la oameni o rugăciune necontenită a buzelor! Atunci ar trebui deci oamenii, pentru a deveni bineplăcuţi lui Dumnezeu, să stea zi şi noapte continuu în genunchi şi să gâgâie necontenit rugăciuni ale buzelor goale, fără inimă şi fără sens, asemenea păsărilor în aer! Când ar putea ei însă atunci altfel să îndeplinească o muncă necesară? Dar dacă sunteţi voi continuu astfel activi cu mâinile, picioarele, ochii, urechile şi buzele şi îi iubiţi totdeauna în inimile voastre pe Dumnezeu şi pe săracii care sunt aproapele vostru, atunci vă rugaţi adevărat şi într-adevăr necontenit către Dumnezeu, care vă va şi binecuvânta de aceea mereu şi vă va da de aceea şi cândva în lumea cealaltă viaţa veşnică în cea mai mare culme a fericirii! - Înţelesa-ţi voi bine toate acestea?"
CUVINTELE LUI ISUS - prin Iakob Lorber

duminică, 10 ianuarie 2010

SINELE NOSTRU SUPREM - PAPUSAR DIVIN !



De multe ori viata ne scoate in cale persoane care ne aduc in prim plan situatii pe care ni le-am imaginat sau nu. 
De multe ori ne confruntam cu situatii de viata pe care ni le-am imaginat sau nu.
De multe ori avem parte de relatii care apar de nu stiu unde si care ne aduc cele mai minunate daruri...daca stim sa le interpretam.
De ce se intimpla toate acestea ?
De ce ai luat legatura cu mine ? De ce am parte de asa ceva ? De ce mi s-a aratat aceasta situatie de viata ?
Sinele nostru, el este autorul a tot ce avem parte, el stie cel mai bine cu ce trebuie sa ne confruntam pentru a creste spiritual.
Haideti sa ne imaginam un spectacol de papusi, pe scena, papusarii fiind ascunsi dupa cortina. Noi vedem numai papusile si, cateodata, nici macar sforile cu care sunt manuite papusile de catre papusari. Va mai amintiti cat iubeati spectacolele acestea cand erati copii. 
Nu conta cine este in spatele cortinei si manuieste sforile, interesanta era povestea figurilor de lemn, povestea de viata.
La final, in fata cortinei aparea si papusarul sau papusarii, faceau o plecaciune si plecau, noua ne ramineau in minte doar scenele de poveste, fara sa ne dam seama, atunci, ca de fapt, fara papusar marionetele nu aveau miscare, erau rigide si fara o poveste a lor. 
Adevar, adevar va spun eu voua, papusarul este SINELE SUPREM  al fiecaruia, cel care trage sforile si creaza povestea.
Stie papusa cum va manui papusarul trupul de lemn ? Nu stie, se supune si joaca in continuare cum sunt trase sforile.
Adevar, adevarat va spun eu voua, primiti cu bucurie tot ce vi se releva, primiti cu bucurie situatiile voastre de viata, primiti cu bucurie tot ce intilniti, cunostintele si prietenii pe care-i intilniti la un moment dat. Voi nu stiti despre ce este vorba, in prima faza, puneti doar etichetele si faceti caracterizarile, spuneti ca va place sau nu va place, spuneti ca este o relatie buna sau nu. 
Papusarul stie tot, sinele nostru are piesa de teatru pregatita si ne trage sforile pentru ca noi sa intelegem de ce am venit aici.
Papusarul stie sa ne scoata in cale situatiile de viata cu care nu ne impacam, pentru a le rezolva.
Papusarul stie sa ne scoata in cale prietenii care ne aduc in viata situatiile si neimpacarile din suflet, cele pe care trebuie sa le rezolvam.
Papusarul stie sa ne ghideze pe drumul inaltarii spirituale, daca toata piesa de teatru am interpretat-o cu gratie divina.
Papusarul nostru vorbeste, in spatele cortinei, cu alti papusari, si ne mai incurca sforile, cateodata, totul pentru cresterea noastra spirituala.
Papusarul nostru, Sinele Suprem, poate manevra cate doua papusi, sau trei, sau cate este nevoie, in acelasi timp, pentru a ne da mai multe personalitati, in acelasi timp de ACUM si AICI, in mai multe Universuri si Timpuri, pentru a ne grabi ascensiunea spirituala. De aceea avem, cateodata, viziuni ca am fi unul sau altul din persoanjele istorice, sociale, politice, spirituale, sau, surprinzator, ca suntem pe alte planete si Lumi, cu totul si cu totul in alte ipostaze pe care nu ni le inchipuim. 
Totul este stabilit de catre papusarul nostru suprem, in functie de Gratia Divina cu care ne miscam.
Dar, ce este important, papusarul nu isi va ghida niciodata papusa sau papusile pe care le manuieste spre distrugere, spre moarte, pentru el moartea nu exista. Papusarul isi va ghida papusa sa fie cea mai luminoasa si cea mai plina de Iubire.
Toti papusarii vor asta, pentru ca asta vrea Dumnezeu, energia de unde au plecat toti papusarii si unde au creat frumoasele opere de arta - trupurile si sufletele umane.

Creatorul nu-si va distruge niciodata oprea pentru ca prin ceea ce a creat se defineste. Fara Creatie, Creatorul nu ar mai fi Creator. De aceea Creatorul iubeste tot ce a creat, de la cea mai mica unicelulara pina la minunatia creatiei care este OMUL, facut dupa chipul si asemanarea Creatorului, cea mai suprema creatie care inglobeaza toate creatiile.
Daca si pe cel de linga mine l-a creat Creatorul la fel ca si pe mine, urindu-l pe cel de linga mine, pe cine urasc, de fapt ?

Adevar, adevarat va spun eu voua, nu condamnati nicio situatie de viata cu care va confruntati, nu etichetati nici un om care va iese in cale, nu caracterizati nicio atitudine a celorlalti, toate va scot in cale problemele pe care voi trebuie sa le rezolvati, in Sufletul si Inima Voastra. Nimic nu este la voia intimplarii, totul este coordonat Divin, pentru ca noi sa devenim Copiii Luminii lui Dumnezeu.
Binecuvintati-va papusarul si cereti sa va ghideze bine miscarile pentru a nu se incurca sforile. 
Binecuvintati papusarul si rugati-l sa va scoata in fata cat mai multe situatii din care sa invatati Iubirea si Compasiunea, Umilinta si Intelepciunea Divina. 
Binecuvintati ce sunteti caci fara papusarul vostru, fara Sinele Divin, Scanteia lui Dumnezeu eterna si indestructibila, nu va puteti ridica la dreapta Tatalui !
IL IUBESC PE DUMNEZEU MAI PRESUS DE ORICE SI IMI IUBESC SEMENII LA FEL CA PE MINE INSUMI !
EU SUNT CEL CE SUNT !
Vladut

vineri, 8 ianuarie 2010

Vântul spiritual a început să bată, trezind inimile oamenilor !



Despre mesajul lui IOAN BOTEZATORUL
Deşi cei mai mulţi dintre ei nu reuşesc să-i înţeleagă mesajul, voi, cei capabili să înţelegeţi acest mesaj, nu ar trebui să rămâneţi surzi în faţa lui. Treziţi-vă şi aruncaţi balastul lumii materiale cât mai departe de voi! Înainte de toate, voi sunteţi spirite pure, locuitori de drept ai unei alte lumi mai mari, practic infinită şi eternă. Nu uitaţi că această viaţă trecătoare trăită pe pământ nu reprezintă altceva decât o viaţă de încercare, o şcoală! Esenţa voastră, cea mai mare parte a fiinţei voastre, vă aşteaptă într-o altă lume, în care soarele nu apune niciodată, în care noaptea nu se lasă şi în care unicul stimulent al vieţii este lumina, adică iubirea, care penetrează toate sferele cereşti.
Ascultaţi cuvintele Mele şi Îngăduiţi-Mi să vă ajut să înţelegeţi semnificaţia celor rostite de Mine acum aproape 2000 de ani, dezvăluindu-vă conţinutul lor spiritual suprem. Aceste cuvinte sunt dovada cea mai vie a iubirii Mele părinteşti pentru voi, copiii Mei. Încă din acele vremuri am încercat să le arăt evreilor cât de mare este iubirea Creatorului pentru copiii Săi, dacă este privit ca Părinte. Din păcate, ei nu M-au înţeles, iar la ora actuală, umanitatea Mă înţelege chiar mai puţin.
Am spus atunci că: „Jugul Meu este uşor!" şi vă repet astăzi acelaşi lucru: „Cum ar putea fi altfel jugul impus de iubire? Nu devine o povară mai uşoară atunci când iubirea te ajută să o duci?"
Încercaţi să înţelegeţi acest mesaj! Renunţaţi la lumea exterioară, care nu vă poate oferi decât plăceri efemere, ce nu durează niciodată prea mult. Odată cu dobândirea posesiunilor lumeşti râvnite, plăcerea anticipaţiei dispare şi satisfacţia trăită se reduce aproape complet. Lucrurile se petrec cu totul altfel în lumea spirituală, împărăţia Mea este infinită. Posesiunile spirituale sunt nelimitate, iar progresul etern devine astfel posibil. Fiecare nouă etapă de evoluţie conduce la o fericire mai mare, la o putere superioară şi la o capacitate creatoare mai amplă.
În timp ce planul material presupune existenţa anumitor condiţii şi circumstanţe pentru a obţine succesul dorit, progresul spiritual oferă întotdeauna şansa de a avansa, în timp ce în planul material depindem întotdeauna de alţii, în cel spiritual principala sursă în care putem descoperi toate comorile lumii infinite a spiritului este chiar propria noastră fiinţă. Eu nu Mă pot revela vouă în calitatea Mea de Tată, Fiu şi Spirit Suprem decât în interiorul fiinţei voastre. De această revelaţie depind pacea şi echilibrul vostru interior, în lumina cărora toate necazurile vieţii nu mai apar ca o pedeapsă, ci ca nişte încercări necesare, menite să vă conducă spre o mai mare înţelepciune. Numai aşa veţi putea înţelege pe deplin cuvintele: „Veniţi la Mine, voi, cei trudiţi şi împovăraţi!" Iubirea infinită şi eternă a Tatălui ceresc v-a dat să duceţi această povară, dar tot ea este cea care vă ajută să o purtaţi.
Suferinţele şi necazurile acestei vieţi temporare nu mai apar în această lumină ca încercări îngrozitoare, ci ca binecuvântări oferite de Tatăl care nu doreşte să facă din copiii Săi nişte stăpâni ai acestei lumi, ci nişte pionieri spirituali ai învăţăturilor Sale de iubire, capabili să pătrundă în împărăţia Sa eternă.
Lăsaţi aceste cuvinte să pătrundă în inimile voastre, căci ele vă vor conduce la realizarea supremă, care vă va ajuta să înţelegeţi ultimele cuvinte citate la începutul acestui capitol: „Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară!" Amin.
ISUS CATRE LORBER

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Unde şi cum să ne rugăm la Dumnezeu. Templul creaţiei




"Nu construiţi case de rugăciuni, ci adăposturi pentru săracii care nu au cu ce plăti!
Prin iubirea voastră pentru sărmanii vostri fraţi şi surori Mă veţi slăvi cu adevărat, iar Eu voi fi mereu prezent printre voi în asemenea case de rugăciune, fără ca voi să vă daţi seama.
Dacă vreţi însă să-Mi faceţi un Templu din inimile voastre şi să trăiţi cu smerenie în faţa Mea, ieşiţi în Marele Templu al creaţiei Mele; soarele, luna şi stelele, marea, munţii şi arborii, păsările din aer, peştii din apă şi toate florile de pe câmpii vă vor vorbi despre  gloria Mea!
Spuneţi-Mi, oare nu este copacul mult mai frumos împodobit decât Templul din Ierusalim? Copacul este o creaţie adevărată a lui Dumnezeu, el este viu şi dă fructe, dar ce poate fi un templu, ce dă el? Vă răspund Eu: orgoliul, mânia, gelozia şi ambiţia cea mai nebunească. El nu este o operă a lui Dumnezeu, ci doar o construcţie a vanităţii oamenilor.
Adevăr, adevăr vă spun, cel care Mă iubeşte, Mă slăveşte şi se închină făcând bine fraţilor şi surorilor sale, în Numele Meu, va fi răsplătit în ceruri. dar cel care Mă va slăvi continuu într-un templu construit pentru tot felul de ceremonii, îşi va primi răsplata în acest templu."
Vorbele lui Isus transmise lui jakob Lorber