sâmbătă, 28 februarie 2009

Viziunea este destinul nostru...


Faureste-ti un vis; nu-l lasa sa scape; pastreaza-l cu sfintenie, ca pe un bulgare de aur. Lasa-l sa-ti rascoleasca sufletul si sa-ti stimuleze gandurile, pentru ca el va determina cursul vietii tale. Urmeaza-ti visul cu incredere si intr-o zi se va realiza.

Astazi, situatia ta materiala poate fi apasatoare si dificila, dar acest fapt nu va fi de lunga durata daca iti fauresti un vis incitant pe care sa il urmezi din tot sufletul. Cand visul iti va schimba lumea interioara a ideilor, lumea exterioara va raspunde schimbarii. Un vis entuziast aduce cu sine schimbarea.

Fii prudent in ceea ce visezi in mod constient, daca vrei ca visul sa se implineasca. Visul care te inflacareaza si pe care il pastrezi in suflet este sursa unei realizari care va dura o viata.

Intr-o buna zi visul din sufletul tau se va realiza, indiferent de natura sa: bun sau rau, sau si bun si rau, nu are importanta. In final, viata ta va urma cursul pe care ti-l doresti cel mai mult. Vei primi adevarata rasplata pentru efortul depus, pe masura propriilor tale idei. Indiferent de ceea ce esti acum, vei accepta status-quo-ul, vei reusi sau vei esua in functie de esenta gandurilor tale. Poti ajunge la inaltimea celui mai nobil vis al tau sau te poti cobori la nivelul cel mai josnic al imaginatiei tale. Pentru ca ai libertatea de a gandi, soarta este in mainile tale. Tu esti singurul raspunzator.

VINDECARE PRIN...CONSTIENTA


Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta. O bună sănătate nu este darul acordat câtorva favorizaţi de către o Providenţă capricioasă, după cum nici boala nu atinge pe unii sau pe alţii pe motivul că o Providenţă, de nepătruns şi de neînţeles, doreşte ca aceştia "Să-şi poarte crucea", obţinând în acest fel un soi de nebuloasă purificare spirituală.

În ştiinţa medicală, prima Lege a vindecării este: "Înlătură cauza". Cauza respectivă a fost mai întotdeauna căutată în ţesuturile trupului. Totuşi, nu numai metafizicianul, ci chiar şi medicul practician, a ajuns să-şi dea seama că pricina fundamentală a multor maladii se găseşte în minte. Aceasta nu înseamnă că oamenii îşi închipuie că sunt bolnavi sau, tot aşa, îşi închipuie că se însănătoşesc. Explicaţia se află mult mai profund, în activităţile complexe ale minţii umane.

Cauza reală a bolii se găseşte în stările emoţionale de teamă, gelozie sau anxietate, frustrări şi contradicţii (contrarietăţi), generate de încercările oamenilor de a obţine fericirea şi de a face faţă pretenţiilor vieţii moderne. Impresiile şi învăţămintele din copilărie pot fi cauze ajutătoare; impactul milioanelor de minţi înconjurătoare sigur că are o influenţă determinantă; conversaţia rudelor sau prietenilor îi poate afecta. Se mai poate adăuga la aceste cauze o gamă întreagă de simptome şi insuflarea fricii ce se desprinde din prospectele de desfacere a medicamentelor, precum şi din articole sau publicaţii de popularizare privind bolile şi sănătatea.

Toate acestea nu sunt întotdeauna recepţionate conştient, şi totuşi ele creează în mod inconştient în minte un fel de complex subiectiv de frică-gând care afectează organismul uman zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme; cu alte cuvinte, se formează inconştient un corp subiectiv de gând-frică de care cel afectat nu-şi poate da seama.

Ajungând la cauze subiective, observarea unor forme de boală la prieteni sau rude creează o stare de teamă ca nu cumva maladii asemănătoare să-l atace şi pe cel care constată. Faptul că părinţii sau alte rude au suferit de anumite boli, conduce la teama că se poate să existe o tendinţă în familie, moştenită de alţi membri.

Oricare ar fi modelul-frică de bază, un fapt este clar şi anume că adevărata maladie nu constă atât în manifestarea fizică exterioară, cât în starea mentală de bază. Boala este semnul exterior al unei tulburări mentale. Reiese de aici că orice încercare de remediere îndreptată asupra formei fizice va lăsa cauza fundamentală neatinsă. Prin urmare, dictonul "înlătură cauza" determină pe cel care caută să-şi refacă sănătatea - a lui sau a altuia - să înveţe cum să şteargă modul de gândire distructiv, mai înainte de a putea obţine dezrădăcinarea tulburării fizice.
Bailles

duminică, 22 februarie 2009

RUGĂ PENTRU...ITALIENI !


Nu românii din Italia au nevoie de ajutorul fiinţelor luminate de peste tot ci...italienii. În prezent se întîmplă un fenomen care scoate în evidenţă cît de separaţi de restul Lumii se consideră fraţii noştri italieni. De-a lungul Istoriei, italienii au acumulat suficientă energie negativă care s-a transferat în Memoria Colectivă a naţiei lor. Acumularea nu mai este suportată, a ajuns la un nivel la care răbufneşte. Din cauză că nu sunt în stare să recunoască Frica, să o privească în faţă, aruncă toată povara fricii acumulată în Memoria lor Colectivă spre o direcţie care să-i scutească de efortul de a se schimba, prin a cere IERTARE. Direcţia aleasă de ei este comunitatea de români care are de suportat toată negativitatea acumulată de-a lungul istoriei de către poporul italian.
Ca să se vindece ei trebuie să ştie să ierte, să se ierte pe ei pentru tot ceea ce au făcut, pentru crimele în numele fascismului, pentru crimele în numele Mafiei, pentru popoarele angrenate în mecanismul lor ucigaş şi sinucigaş, pentru setea de putere a unor prelaţi.
Pînă ce nu vor reuşi să vadă toate acestea, să se ierte, să-şi ceară iertare de la cei pe care i-au omorît, de la cei pe care i-au asuprit, de la familiile lor destrămate de-a lungul istoriei lor zbuciumate, nu vor reuşi să se vindece.
Va lua naştere, la fel ca în Germania lui Hitler, o grupare şi un lider care va poza în Mîntuitorul neamului Italian, alimentat de această memorie colectivă negativă şi de imensa energie a acesteia, asupra căruia va fi aruncată toată rezolvarea situaţiei, tot prin negativitate şi acţiuni îndreptate asupra Omului, asupra lor, de fapt.

La fel s-a întîmplat în Germania, atunci cînd partidul lui Hitler a luat fiinţă, alimentat de întreaga istorie negativă a germanilor.
Este simplu să spui: "eu nu fac nimic, va face liderul meu pentru mine, va asupri şi va consuma energia negativă acumulată şi vom avea pe cine să dăm vina". Da, dar pînă ce negativitatea Italiei şi italienilor se va concentra într-o grupare, care deja ia fiinţă, şi într-un lider, românii, care sunt la mijlocul transformării italienilor, au de suportat convulsiile şi teama de a se ierta pe ei, ale italienilor.
Fiţi alături de poporul italian, voi fiinţe de Lumină, transmiteţi Pace şi Iubire acestora, să se înţeleagă pe ei inşişi, să înveţe să se ierte, să înveţe să dizolve energia negativă acumulată.
Numai aşa, fraţii noştri români vor scăpa de eticheta pe care o au, acum, de suportat,

Fiti alături de toţi italienii, iertaţi-i, iubiţi-i, transmiteţi-le Pace, pentru că "toate acestea vouă vi le faceţi"!

Fiţi alături de români, oriunde ar fi ei, transmiteţi-le Iubire şi Pace pentru a fi luminaţi în drumul lor, pentru că "toate acestea vouă vi le faceţi"!

Nimeni nu este separat de nimic şi de nimeni. Fiinţa lui Dumnezeu, a Spiritului Infinit, a Universului se află în fiecare dintre noi. Trecem printr-o perioadă în care dacă ne lovim, să zicem la mînă, simte între Universul.
Nu suntem separaţi.

Nu avem gînduri intime, gîndurile noastre le pot gîndi şi percepe şi alţii.
Să transmitem Iubire şi Lumină poporului italian, "pentru că nouă ne transmitem", să-i iertăm pentru că "pe noi ne iertăm", să-i ajutăm să se vindece, pentru că " pe noi ne vindecăm".
Vă iubesc aşa cum iubesc fiecare celulă, formă, de energie din Univers.

Vlăduţ Clapa

vineri, 20 februarie 2009

Oamenii caută mereu originile începutului...


E greu de conceput un lucru fără origine. În ce-l priveşte pe om, acel început s-a produs atunci cînd a devenit conştient de identitatea lui separată. Cu asta, omul ce era Spirit, devine supus.

Noile relaţii dintre ştiinţă şi religie ne îngăduie să îndeplinim ceea ce ne-a fost făgăduit. Ele s-au şi materializat pentru cei pregătiţi să le primească.

Dumnezeu nu are forma unei fiinţe omeneşti. Dumnezeu este acea Putere Supremă Inteligentă, ce străbate fiecare formă şi fiecare atom din Univers. Cînd veţi înţelege că această Putere Supremă Inteligentă este plenar centralizată în forma noastră, deveniţi voi înşivă această Putere. Recunoscînd că această Putere acţionează în voi, veţi deveni efectiv această Putere. Orice individ este apt să devină această Putere. Împărăţia lui Dumnezeu, în care fiecare s-a născut şi, cînd toţi vor vedea şi vor şti aceasta, toţi vor face parte din Împărăţia lui Dumnezeu.
Spalding

miercuri, 18 februarie 2009

Doamne, îţi mulţumesc pentru belşugul vieţii şi luminii, îmbelşugate şi libere, pentru plenitudinea perfectă, bogăţia, puterea şi libertatea fără marg



Rostind această rugăciune, gîndiţi-vă totdeauna la templul trupului vostru şi să ştiţi că forma corporală ce contemplaţi este Dumnezeu. Cînd vă priviţi trupul, priviţi templul perfect şi complet a lui Dumnezeu.

Trupul este primul templu ce a luat naştere sub o formă. El este, deci, cel mai curat templu în care poate sălăşlui Dumnezeu. Şi atunci de ce să nu iubim şi să adorăm acest templu? Făcînd-o, trebuie să fiţi pe deplin conştienţi că acest trup este templul lui Dumnezeu, căci adevărata adoraţie, constă în arta de iubi, a gîndi şi a accepta.

Nu a existat niciodată un templu material, construit de mîna omului, care să se poată compara cu acest Templu al lui Dumnezeu. Oamenii au desenat chipuri şi au construit forme concepute de imaginaţia lor, dar ele sunt departe de a putea manifesta măcar, fie şi una din funcţiunile acestui magnific templu corporal. Nu există pe lume, nici un laborator care să poată face mecanic, ceea ce laboratorul natural al trupului face automat. Acesta din urmă, absoarbe hrana, o transformă în viaţă sau produce o formă vie, care perpetuează specia. O maşină n-ar şti nici să îndoaie un muşchi, cu atît mai puţin să gîndească, să se deplaseze, să acţioneze, să vorbească, să perceapă prezentul, trecutul sau viitorul. Omul este însă capabil să edifice, să construiască, să meargă, să înveţe, să realizeze proiecte, să ajute posteritatea şi să manifeste ceea ce este bine şi nobil, onorabil şi minunat.

Reflectaţi. Există undeva, în afara corpului uman, vreun templu care să poată manifesta toate aceste calităţi, fără a fi dotat, în prealabil, de marele şi gloriosul templu al trupului, primul şi unicul templu nezidit de mîna omenească? Este de mirare că tocmai Dumnezeu a ales această măreaţă formă corporală, simţindu-se acasă în această formă Divină, acest Templu al lui Dumnezeu, care se reînnoieşte mereu el singur?

Să ne gîndim puţin şi să căutăm a afla cum şi de ce acest trup a ajuns în asemenea stare de degradare. Indivizi înşelători, ignoranţi, nelegiuiţi, plagiatori vorbind în stînga şi în dreapta despre Adevărul real, au răspîndit ideea că trupul este slab, păcătos, imperfect, inferior, anormal, supus bolilor, pieirii şi morţii, că el a fost conceput în nelegiuire, că s-a născut în păcat. Au folosit toate gîndurile şi expresiile posibile, existînd în vocabularul unor oameni imorali.

Să începem prin a reflecta şi analiza trecutul, spre a vedea unde şi cînd şi cum ne-au atras treptat, aceste învăţături spre vîrtejul păcatului, al duplicităţii, al bolii, al eşecurilor şi, în sfirşit, al celei mai ruşinoase dintre ele - moartea. Să examinăm cu claritate roadele acestei perfidii şi să vedem în ce măsură ne-a dus ea la degradarea formei perfecte a corpului lui Dumnezeu.

De aici încolo, să iertăm din toată inima, să uităm această perfidie, să o înlăturăm din viaţa noastră, din gîndurile noastre, din faptele şi întreaga noastră experienţă. Apoi, să nu încetăm de a ierta şi a uita pînă cînd şi ultima rămăşiţă a acestei triste experienţe nu va fi fost să fie total eliminată din subconştientul nostru. Prin procesul gîndurilor noastre subconştiente, îndelung şi mereu repetate, a fost posibilă imprimarea lor, ca şi o fotografie, sub influenţa vibraţiilor. Ele sfîrşesc prin a ne repeta la infinit aceste amintiri, pînă ce credem că ele reprezintă Adevărul.

sâmbătă, 14 februarie 2009

EU SUNT BELSUGUL !


Repetarea mantras-urilor (rugăciuni) este hipnotică, iar oamenii îşi decid propriile lor limitări, bazîndu-se pe forţa afirmaţiei. De cum spunem: "Am nevoie de cutare", noi barăm drumul multor drumuri, pe care nu le recunoaştem şi n-am deschis decît o singură cale de expresie. Doar dacă dorinţa noastră n-a fost formulată cu plenitudinea unei vieţi în expansiune, materializarea ei poate lua forme neaşteptate. Insistînd asupra dorinţei, poţi chiar să agravezi nevoia propriu-zisă, în loc de a o satisface. De cum stăvilim libera scurgere a substanţei, prin afirmaţia limitativă, împiedicăm îndestularea lui Dumnezeu să se manifeste perfect.

"Eu sunt belşugul.". Aceasta este marea formulă, care furnizează totul. Ea deschide toate căile de expresie, neblocînd niciuna. Ea recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu în toate cele şi unitatea conştientă a personalităţii cu sursa a tot ce este bine. Veţi vedea că aceasta este şi învăţătura lui Iisus. El vorbea mereu de belşug, fără nici un fel de limite.

Doctrinele religioase au pus prea adesea accentul pe teorie, în locul practicii. Repetarea acestui fel de înţelegere limitată a Adevărului şi obiectelor fizice, a dus la pierderea semnificaţiei noastre spirituale. Cînd Iisus a fost întrebat în legătură cu răspunsul la rugăciune, El a răspuns că, dacă o rugă nu este ascultată, înseamnă că ea nu a fost bine formulată. Veţi constata că, dacă vă menţineţi sincer pe declaraţii pozitive, nu e nevoie să vă slujiţi de cuvinte. Dacă aţi înţeles, în forul dvs. interior, că belşugul există pentru dvs., materializarea lui va veni instantaneu. Şi atunci, nu aveţi nevoie de nici un fel de sugestie exterioară. Sunteţi în deplină armonie cu Principiul. De cum vă gîndiţi la o situaţie, v-aţi şi contopit cu ea. Dacă vă racordaţi cu francheţe la situaţia respectivă, nu este nevoie să formulaţi nici un fel de cerere. Ea este îndeplinită înainte de a o cere. Iisus a spus: "În timp ce ei cer, Eu am auzit". Apoi, mai departe: "Înainte de a se rosti cuvîntul, dorinţa s-a îndeplinit.".

B.T Spalding

miercuri, 11 februarie 2009

UN SINGUR DUMNEZEU - SPIRITUL INFINIT


Un fermier avea şase fii, toţi orbi. Într-o zi, el i-a rugat să spele un elefant. După ce fraţii au terminat treaba, fiecare a încercat să descrie animalul.

"Este foarte simplu" - a spus primul. "Acest animal este format din două oase foarte mari, acoperite de piele" - a spus primul frate; el îi spălase spatele.

"Cum poţi să spui astfel de prostii?" - a replicat cel de-al doilea. "Elefantul este asemănător unui tub lung"; el îi spălase trompa.

Cel de-al treilea, care a spălat urechile a spus că elefantul este format dintr-o perechi de evantaie.

Al patrulea a declarat că elefantul este format din patru coloane; el îi spălase picioarele.

Cel de-al cincilea, care spălase părţile laterale a declarat că elefantul este asemenea unui zid care respiră.

Cel de-al şaselea le-a spus: "Nici unul n-o să mă faceţi să cred prostiile pe care voi le-aţi spus. Eu ştiu: elefantul este asemenea unei frânghii care a coborât din cer"; el îi spălase coada. Fiecare încerca să-i convingă pe ceilalţi că el are dreptate, astfel că s-au luat la ceartă. Tatăl, deranjat de zgomot, după ce a aflat care este motivul discuţiei, a zâmbit şi le-a spus:

"Copiii mei, nici unul dintre voi nu aveţi cu adevărat dreptate".

"Să n-am dreptate?" - a spus unul dintre ei. "Fraţii mei sunt nişte mincinoşi şi tu acuma încerci să spui că şi eu mint?"

"Copiii mei" - le-a spus tatăl, pe un ton conciliant - "fiecare dintre voi a spălat doar o parte din elefant, dar eu sunt singurul care-l pot vedea întreg. El este, de fapt, exact cum fiecare dintre voi l-aţi descris, dar este şi ceva mai mult, ceva ce voi nici nu vă puteţi imagina". Astfel, el le-a descris cum arată cu adevărat un elefant. După cum puteţi vedea, aveţi cu toţii dreptate, dar cu toate acestea, cu toţii vă înşelaţi.

"La fel se întâmplă şi cu diversele concepţii ale diferitelor religii" - a conchis Sri Yogananda. "Dumnezeu este unul, dar căile care ne duc la El sunt numeroase şi aceasta poate să dea naştere la nenumărate confuzii şi conflicte".

Yogananda


Despre Rugaciune....


Nu te ruga niciodată cu atitudinea unui cerşetor. Nu uita nici o clipă că eşti copilul lui Dumnezeu. Copilul Lui fiind, ai drept asupra comorilor Sale care există întru eternitate. Roagă-te fiind convins că te ascultă, deoarece cu siguranţă îţi va îndeplini toate rugăminţile dacă te vei ruga Lui plin de dragoste. Roagă-te cu toată inima ta, cu toată intensitatea. Formulează-ţi rugăminţile cu dragoste, nu cerşi. Cerându-i nu trebuie nici o clipă să urmăreşti să-I impui voinţa ta Lui, ci roagă-te cu fermitate, convins fiind că El îţi va dărui tot ce este mai bine pentru tine.

Isus exprimă aceasta când spune:"Rugaţi-vă cu credinţă".* O credinţă fermă şi iubirea sinceră sunt elementele cele mai importante în rugăciune.


Roagă-te lui Dumnezeu astfel:"Preaiubitul meu infinit, eu ştiu că tu eşti mai aproape de mine decât aceste cuvinte pe care le folosesc în rugăciunea mea; mai aproape de mine chiar decât gândurile mele cele mai intime. Depăşind toate sentimentele mele agitate, eu simt în permanenţă dragostea şi grija ta pentru mine.

Dincolo chiar de trezirea mea actuală spirituală, eu pot să simt susţinerea şi ghidarea Conştiinţei Tale.

Depăşind chiar şi dragostea mea pentru Tine, eu voi devenii din ce în ce mai conştient de dragostea Ta." Dacă vei continua să te rogi astfel cu toată intensitatea, vei simţi prezenţa sa ca pe o mare bucurie ce îţi va umple inima. În această stare de bucurie covârşitoare vei ştii că El este alături de tine şi că îi aparţii cu adevărat.


"Preamăreşte-L pe Dumnezeu!" - de fiecare dată când aud această expresie am senzaţia că aceste fiinţe îl privesc pe Dumnezeu ca pe o doamnă bogată şi răsfăţată. El nu are nevoie de preamărirea noastră; ceea ce doreşte de la noi este dragostea noastră.

Yogananda

sâmbătă, 7 februarie 2009

EU SUNT IUBIRE, EU SUNT DUMNEZEU !


Cea mai mare greşeală omenească este aceea de a încerca să devii Dumnezeu, cînd, de fapt, eşti Dumnezeu. Omul caută în afara sa, ceea ce se află în sine. Nu trebuie făcută încercarea de a deveni, ci pe aceea de a fi Dumnezeu, ceea ce proclamăm ritos. Dacă nu credeţi cu adevărat, încercaţi să o credeţi măcar pentru o vreme, să spunem două sau trei săptămîni. Vă sfătuiesc să o rostiţi doar o singură dată, sa ştiţi şi apoi să continuaţi de a fi. Depinde de dvs. Totul vă stă la dispoziţie.

Cerul este armonia omniprezentă în fiecare individ, acolo unde se găseşte el. Aveţi toată libertatea de a alege. Prin gîndurile şi sentimentele voastre, îl puteţi transforma în infern, ceea ce nu e prea greu. Dimpotrivă, dacă vreţi să folosiţi timpul dedicat infernului, creînd cerul şi prezentîndu-l aici şi acum, îl veţi vedea manifestîndu-se.

Aduceţi-vă mereu aminte, că Dumnezeu este în străfundul vostru. Este cea mai mare binecuvîntare pentru oameni. Priviţi-l pe aproapele vostru, ca şi cum v-aţi privi pe voi înşivă. Pe Hrist pe fiecare chip. Nu e doar cel mai mare privilegiu, dar şi cel mai bun antrenament, spre a-L descoperi pe Hrist în fiecare fiinţă pe care o vedem sau o cunoaştem. Doar o clipă e de ajuns spre a vă solidariza cu cel de alături şi veţi vedea cît este de minunată această comuniune. Veţi sfîrşi prin a accepta existenţa lui Hrist în fiecare. Noi suntem toţi la fel şi mereu asemănători Lui.

EU SUNT IUBIRE, EU SUNT DUMNEZEU !


Hinduşii spun că dacă Dumnezeu vrea să Se ascundă, se ascunde în om. Este ultimul loc în care omul să se gîndească a-L căuta.

Marea dificultate a maselor omeneşti de azi, este aceea că ele încearcă să devină ceva ce există de mult în ele. Căutăm şi iar Îl căutăm pe Dumnezeu în afara noastră, mergem la conferinţe, reuniuni, în grupuri, citim tot felul de cărţi, dăm ascultare profesorilor, personalităţilor şi căpeteniilor, cînd Dumnezeu sălăşluieşte în noi, în permanenţă. Dacă oamenii ar renunţa la ideea de a încerca, acceptînd-o pe cea a existenţei, ar căpăta numaidecît Conştiinţa perfectă a Realităţii.

Iisus a spus de nenumărate ori, că nimeni nu-i mai presus de aproapele său, că fiecare este un Dumnezeu - om, cu potenţialul tuturor atributelor şi însuşirilor.

L-am ţinut pe Iisus timp de secole departe de noi, crezînd că aparţi-ne unei alte categorii de fiinţe decît noi. Ori el nu se deosebeşte cu nimic de noi şi n-a pretins niciodată că este în stare să facă minuni. Ceea ce a fost categorisit drept minuni, nu era decît îndeplinirea legii naturale. Şi asta s-a demonstrat astăzi. Nu era vorba decît de evenimente naturale, care trebuie să se petreacă şi se petrec pentru fiecare dintre cei ce se supun Legii.

Fiecare dintre noi este capabil să stăpînească greutăţile ce se ivesc în timpul lucrului, şi le dăm la o parte, deci nu există. Oricît de necrezut ar părea, dar este un fapt stabilit. Ne atragem greutăţile asupră-ne, prin propriile noastre gînduri eronate.

Imaginaţi-vă că aceste gînduri şi vorbe nu ne-ar fi aparţinut niciodată, că n-am fi auzit de ele niciodată, şi că ele nu fac parte nici din vocabularul, nici din universul nostru de preocupări. Cunoaştem astăzi patru limbaje diferite, care nu conţin nici un cuvînt negativ, nici un termen pentru trecut sau viitor.

Toate se petrec acum şi aici, împlinit şi dus pînă la capăt. Dacă reuşim să ne conformam acestei idei şi să fim de acord cu ea, ne vom ridica numaidecît deasupra negativismului şi consecinţelor acestuia. Numele dat lucrurilor şi sentimentul cu care-l exprimăm, este cel mai important. Vorbele, sentimentele şi stările negative nu au nici un fel de putere, în afara celei pe care le-o atribuim noi, individual. Îndată ce încetăm de a le mai furniza energie, îşi încetează existenţa, deci nu mai există.

Spalding

CUNOASTEM TOT UNIVERSUL PENTRU CA SUNTEM...UNIVERSUL !


Totul e atît de simplu, încît nu mai sesizăm. Credem că, dacă mergem la Universitate, va trebui să ne cufundam în studiu, în căutări, în citate din cărţi. Tot ce s-a scris într-o carte este cunoscut de mult. Dacă adoptaţi această poziţie, veţi şti şi voi. Vă sprijiniţi pe o carte, ca pe o cîrjă, spre a progresa, în locul acceptării faptului că ele sunt continute şi de mult încorporate în voi. Voi sunteţi stăpînii. Voi stăpîniţi lucrurile. Totul este realizabil pe drumurile vieţii şi începem a înţelege, doar ridicîndu-ne deasupra stării noastre negative. Învăţăm treptat, că această stare nu ne-a fost de nici un folos şi atunci, de ce o păstrăm? Valoarea constă în a şti şi a fi ce trebuie exprimat şi, pornind de aici încolo, veţi începe a progresa.

"Eu sunt Dumnezeu, Noi suntem Dumnezeu...!"


Păsările văd destinaţia migratiunii lor; n-au nevoie de nici un instrument de zbor, spre a le ghida. Aceste instrumente sunt incluse în micile lor celule cerebrale. Acelaşi instrument vă poate călăuzi şi pe dvs., mult mai bine, el fiind inclus în celulele dvs. cerebrale. Omul îl controlează direct, atunci cînd se simte stăpîn deplin pe activitatea sa mentală. Pasărea, deşi zboară mii de kilometri, peste apele oceanului nu se abate de la direcţia bună.

Şi omul are această facultate de viziune, dar a pierdut obiceiul de a se servi de ea, eliminînd-o din structura sa mentală. Nimic din Gîndirea Divină nu se pierde. De aceea aparţine omului, căci şi omul este Divin, ca şi gîndul. El nu se abate deci niciodată de la Adevăr şi nu va pierde puterea de a reliza orice, cînd se va uni din nou cu Gîndul Divin.

Animalul nu şi-a pierdut niciodată nici instinctul, nici intuiţia, pentru simplul motiv că nu este în stare să-şi construiască o structură mentală antagonică. Cînd un cîine porneşte pe urmele unui om sau animal, nu se întreabă "O să fiu în stare?". În consecinţă, o ia înainte, pe urmele lăsate, pînă cînd ceva elimină mirosul, ori a fost atins obiectivul.

Omul are mult mai multe însuşiri decît animalele terestre sau păsările şi totuşi, uneori, se prăbuşeşte mai jos ca un animal.

Percepînd limpede structura sa complex echipată şi faptul că el e integral inclus în Dumnezeu şi în Gîndirea Divină, omul este în stare să se deplaseze dintr-un loc în altul, cu o viteză fără limite.

Creierul este, aşadar, total echipat de Adevărata Gîndire şi, cooperînd cu el în calitate de clarvăzător şi atotştiutor, se înalţă instantaneu şi fără greş la orice înălţime. Nu există devieri, drumul e drept, probele sunt trecute cu certitudine şi securitate.

Puteţi întinde şi simţi pe Dumnezeu. Puneţi mîna pe propriul dvs. corp: veţi simţi şi vedea pe Dumnezeu. V-aţi încrucişat drumurile, mergînd la rosturile dvs. zilnice, cu sute sau mii de oameni. Şi asta se poate petrece zi de zi. Păstraţi-l pe Dumnezeu aproape, socotind fiecare formă ca un Dumnezeu. Atunci Dumnezeu va fi alături de voi, fără a-l mai căuta niciodată în regatul ceresc sau într-un templu şi veţi descoperi acel templu nezidit de nici o mînă. Vă veţi descoperi că aţi aflat că trupul vostru este cel dintîi şi cel mai mare templu ce a fost zidit vreodată şi că este singurul templu în care se află Dumnezeu. Apoi veţi zări pe Hrist biruitorul şi pe Dumnezeu-omul în interiorul acestui templu. Aceasta este adevărata viaţă care va întreţine trupul. Eliminaţi-L pe Dumnezeu sau despărţiţi-i unul de altul, şi trupul va muri.

Oamenii au ridicat toate marile temple ce există sau au existat pe Terra, dar niciodată nu au ridicat marele templu al trupului omenesc. Acesta din urma nu e doar cel mai mare laborator construit vreodată, dar are şi puterea de reproducere.

Omul şi-a pîngărit cît a putut acest templu trupesc, mergînd pînă la a-l culca în ceea ce se numeşte moarte. Cu toate acestea, el se înalţă triumfător.

Spalding

joi, 5 februarie 2009

Ideile determina actiunile


Spuneti ca depuneti eforturi pentru a va transforma si ca nu reusiti, ca toate bunele voastre hotarâri nu servesc la nimic? Nu va descurajati, transformarile profunde nu se produc instantaneu, ele cer timp. Daca vatineti permanent bunele hotarâri luate, mai devreme sau mai târziu, veti ajunge sa actionati dupa cum doriti.

Priviti un sarpe: când vrea sa se strecoare într-o gaura, el începe prin a-si introduce capul si, indiferent cât de lung îi este corpul, coada este silita sa-l urmeze. Cum el înainteaza printr-o miscare ce descrie o sinusoida, coada poate crea impresia ca se deplaseaza în sens invers deplasarii capului, dar, în realitate, ea sfârseste prin a trece tot pe acolo, pe unde a trecut si capul, caci ele nu sunt separate, iar coada urmeaza întotdeauna capul. În mod simbolic, capul reprezinta facultatea de a rationa, de a cântari, de a lua o orientare sau alta si, în mod obligatoriu, restul corpului, adica executia, punerea în fapt îi urmeaza. Iata avantajul de a gândi mereu corect; chiar daca, pentru moment, nu actionati conform ideilor pe care le aveti, insistând, pastrând cel putin o atitudine mentala corecta, veti sfârsi prin a antrena toate fortele care opun rezistenta în voi prin a actiona dupa cum dicteaza Spiritul. Înca nu sunteti constienti de importanta unei filosofii corecte. Multi îsi imagineaza ca pot lasa sa intre în mintea lor orice fel de idei, fara ca acestea sa împieteze asupra comportamentului lor. Nu, ei înca n-au înteles ca, întotdeauna, coada urmeaza capul. Deci, atentie, fiecare este dator sa-si supravegheze zilnic gândurile pe care le lasa sa-i treaca prin minte: daca sunt anarhice, imorale, într-o buna zi, comportamentul lui va fi tot anarhic si imoral. Legea actioneaza atât în bine,cât si în rau.

INALTAREA SPIRITUALA


Pentru a face, cu adevarat, o munca spirituala trebuie sa ne aliniem uneii filosofii, unui sistem si sa-l aprofundam; altfel, ceea ce se întâmpla cu organismul psihic se întâmpla exact si cu cel fizic. Daca absorbiti tot felul de alimente heteroclite, va îmbolnaviti; similar, stomacul psihic poate fi supus unei indigestii în functie de ceea ce ati îngurgitat. Ce vreti sa faceti cu un amestec de traditii egiptene, hinduse, tibetane, africane, aztece, ebraice? Macar de ati avea o structura mentala suficient de solida pentru a va descurca prin ele! Dar multi de abia sunt capabili sa-si faca o idee clara despre un sistem filosofic; si atunci, la ce le foloseste sa citeasca totul, sa cunoasca totul? Ca sa-si piarda capul atâta tot. Si apoi, evident, urmeaza sa acuzam spiritualitatea ca dezaxeaza lumea. Nu este vina spiritualitatii daca lumea si-o imagineaza ca pe un târg unde poti gasi toate atractiile, chiar pe cele mai periculoase, cum ar fi drogul, magia neagra sau sexualitatea desfrânata. Este timpul sa întelegeti ca adevarata spiritualitate înseamna sa ajungeti sa fiti voi însiva expresia vie a Învataturii divine pe care o urmati.

marți, 3 februarie 2009

Viaţa nu poate fi niciodată oprită !


Nimic nu-i poate sta în cale. În sufletul fiecărei făpturi umane există în stare latentă destulă Forţă Divină pentru a transforma întregul corp în perfecţiune. Această Forţă este filtrată prin conştiinţa umană. Nu există nici o altă cale prin care să se poata opera, deoarece când Dumnezeu face ceva pentru noi, o face prin noi. Când cineva se află într-o situaţie neplăcută şi se întreabă de ce soarta l-a oropsit, niciodată Tatăl nu va mişca un deget pentru a-l scoate din impas. Toată răspunderea îi aparţine. Dacă însă îşi schimbă părerea şi vine el la Tatăl, va descoperi că toate resursele Tatălui îi stau la dispoziţie. De fapt, aceste resurse le avea permanent şi s-ar fi putut bucura de ele dacă ar fi ştiut din proprie iniţiativă. (Acest adevăr este ilustrat în pilda "Fiul rătăcitor").

Certitudinea vindecării nu depinde de capriciul nesigur al unui Potentat Ceresc, ci ea există ca posibilitate în însăşi puterea noastră, în sensul de a o primi sau de a o refuza. Aceia care o refuză nu vor găsi altă cale de a obţine libertatea fizică integrală. Aceluia care se ridică la niveluri mai înalte de gândire şi viaţă, un nou aspect al lumii i se prezintă. El vede lumea gemând sub apăsarea bolii şi a frustrării, dar el este profund conştient de armonie şi sănătate. El pare a trăi şi a se mişca în altă lume, ridicat cu mult deasupra falsei păreri de necesitate a bolii şi dorim ca toţi să poată vedea şi înţelege că boala este o realitate numai pentru cei care cred că există. Atunci îşi exprimă cuvântul pentru aceia care caută să fie mântuiţi din această sclavie, cuvântul său are formă şi forţă, deoarece este trezit către recunoaşterea unităţii sale cu Forţa. Aceia care ajung la certitudinea vindecării prin propriile lor forţe, intră în cea mai deplină măsură a vieţii, căci: "Am venit ca să poţi avea viaţă, şi ca să o poţi avea din abundenţă".

luni, 2 februarie 2009

ILUZIA PACATULUI


Nu te identifica niciodată cu greşelile pe care le comiţi. Tu eşti copilul lui Dumnezeu. Întotdeauna raportează-te la relaţia ta eternă cu EL.

Cel mai mare păcat pe care o fiinţă poate să-l facă este să se considere un păcătos. Pentru că doar gândind aşa deschizi uşa şi inviţi păcatul să intre în mintea ta.

Să te defineşti în termenii limitării umane înseamnă să desacralizezi imaginea Divinului din fiinţa ta.

Nu te preocupa de defectele pe care le ai. Reaminteşte-ţi din contră de bunele tale acţiuni şi de binele care există în întreaga lume. Convinge-te de perfecţinea ce există în tine. Aceasta te va incita să-ţi reaminteşti de natura ta eternă de copil al Divinului.

Nu contabilizaţi niciodată greşelile voastre. Urmăriţi să vedeţi dacă dragostea voastră pentru Dumnezeu este profund sinceră, pentru că pe Dumnezeu nu-l deranjează imperfecţiunea voastră, greşelile voastre; pe Dumnezeu îl deranjează indiferenţa.

Dacă acoperim un obiect aurit cu un voal negru, vom spune că este negru? Bineînţeles că nu. Vom ştii întotdeauna că în spatele acelui voal obiectul este aurit.

Tot aşa, atunci când vom îndepărta vălurile ignoranţei care acoperă Spiritul, vom descoperi frumuseţea neschimbătoare a naturii noastre divine.


Dăruieşte-i lui Dumnezeu tot ceea ce faci, tot ceea ce gândeşti, şi bun şi rău. Spunând aceasta nu mă refer ca tu să faci în mod deliberat lucruri rele. Dar când le faci din inconştienţă, pentru că încă anumite obiceiuri sunt prea puternice, spune-i minţii tale că Dumnezeu este cel care acţionează prin tine.

El este cel care visează propria ta existenţă. Te-ai lăsat hipnotizat de gândul slăbiciunii tale. Dacă îl vei face pe Dumnezeu responsabil de ea aceasta te va ajuta să elimini aceste gânduri şi forţa pe care o au ele asupra fiinţei tale. Vei descoperi atunci că este mult mai uşor să recunoşti în tine însuţi imaginea perfectă a lui Dumnezeu.


Un înţelept din India obişnuia să se roage astfel: "Dumnezeule, nu eu am dorit ca Tu să mă creezi, dar odată ce Tu ai făcut aceasta, acum este de datoria Ta să mă ajuţi să mă eliberez." Vorbeşte-i cu multă dragoste. Atunci, indiferent de greşelile tale, El te va ajuta să-ţi elimini imperfecţiunile şi te va conduce înapoi în Casa Divină, unde de fapt este locul tău.

Dumnezeu te iubeşte la fel de mult ca pe Isus, Krishna sau alţi mari sfinţi şi maeştrii spirituali. Tu eşti o picătură din Marele Ocean al Spiritului, iar oceanul este format în mod egal din toate picăturile sale.

Şi tu eşti o parte din Dumnezeu. Acest statut ţi-a fost conferit de Dumnezeu însuşi. Tu aparţii Lui.


Fii în permanenţă conştient de ideea perfecţiunii tale în Dumnezeu. Aurul rămâne aur chiar dacă este îngropat în pământ de-a lungul anilor.

Dumnezeu doreşte să ne elibereze din teribila tornadă a vieţii. Este unica sa dorinţă în ceea ce ne priveşte. Pentru că El ne iubeşte pe toţi şi nu doreşte ca noi să suferim. El este "personal" interesat de eliberarea noastră, fiind plin de compasiune.

P.Y.