marți, 13 iulie 2010

Secretele Gandurilor...



Tot ceea ce există în creaţia Mea se naşte în conformitate cu legile divine şi nu poate manifesta decât ceea ce este sublim şi frumos, căci toate elementele creaţiei se nasc din acelaşi centru, Eu Însumi, răspândindu-se apoi până în cele mai îndepărtate spaţii, oriunde există o lume. Toate tânjesc după acelaşi principiu, căci tot ceea ce este creat reprezintă reflexia şi expresia Mea în diferite imagini. Fără ca voi să controlaţi neapărat acest proces, lumea gândurilor dinlăuntrul vostru acţionează după aceleaşi principii, exercitând o influenţă mai mare sau mai mică asupra diferitelor organe necesare pentru executarea gândurilor respective. Procesul este mecanic, pielea sau tegumentele exterioare ale diferitelor organe reflectând întocmai (către exterior) ceea ce doreşte să afirme lumea interioară a gândurilor.
Procesul mecanic al vieţii poate fi accelerat, încetinit sau chiar blocat prin intermediul gândurilor. În funcţie de efectul acestora asupra nervilor, aceştia activează diferitele organe, conform intenţiilor omului psihic. Sănătatea, boala sau chiar moartea nu reprezintă rezultatul direct al încetării funcţiilor corporale, ci aceleaşi gânduri invizibile, capabile să dea naştere unui corp bolnav sau sănătos, unui exterior frumos sau urât, prin activarea nervilor şi accelerarea proceselor metabolice sau de eliminare. Cum cele mai multe dintre pasiuni nu sunt altceva decât consecinţa unor gânduri alimentate cu iubire, este normal ca acestea să lase urme asupra înfăţişării umane. Trăsăturile faciale frumoase sau urâte sunt o reflectare a vieţii interioare a sufletului.
Vă puteţi da seama aşadar câte bucurii şi câte suferinţe îşi au originea în această activitate imperceptibilă, şi totuşi neîncetată, a vieţii spirituale interioare. Invers, când funcţiile vitale dezechilibrate influenţează psihicul, mergând până la scufundarea lui completă în întuneric, omul ajunge să judece lumea exterioară, situaţia în care se află şi pe el însuşi prin prisma minţii sale tulburate, denaturând complet lucrurile, consecinţele acestui proces fiind boala, suferinţa, amorţeala sau chiar moartea prematură.
Toate aceste efecte îşi au originea în lumea gândurilor, care interacţionează cu trupul, influenţând apoi spiritul. Omul ajunge astfel să tragă noi concluzii, să comită noi acţiuni. Şi cum toate lucrurile sunt legate din perspectiva spirituală, această lume a gândurilor influenţează alţi oameni, alte familii şi naţiuni întregi. Efectele sunt cu deosebire nefaste atunci când liderii politici sunt bolnavi din punct de vedere spiritual, silindu-şi popoarele să sufere din cauza unor gânduri greşite, dar mărunte, fără ca oamenii să înţeleagă de ce trebuie să treacă prin asemenea evenimente nefericite. De regulă, ei ajung să Mă învinovăţească pe Mine, care sunt nevoit să intervin, pentru a repara greşelile comise de nişte oameni bolnavi din punct de vedere spiritual şi fizic.
Un gând bun sau rău emanat de o singură persoană este suficient uneori pentru a influenţa mii şi milioane de persoane, la fel cum o piatră aruncată în apă generează valuri concentrice ce se îndepărtează din ce în ce mai tare de punctul în care a căzut piatra, tulburând liniştea apei şi distrugând locuinţele micilor cetăţeni ai lacului, incapabili să înţeleagă ce anume a provocat distrugerea locuinţelor şi moartea puilor lor.
În mod similar, oceanul gândurilor îşi continuă la nesfârşit fluxul şi refluxul, influenţând gândirea tuturor fiinţelor vii, care intră într-un proces de fermentaţie, la fel ca bulele ce se ridică de pe fundul unei ape liniştite. Tot ceea ce există gândeşte, simte, se străduieşte să-şi îmbunătăţească starea, viaţa. Tot ceea ce există construieşte, distruge, face eforturi şi încearcă să extragă necunoscutul din cunoscut. De aceea, se poate spune fără a greşi că această imensă lume a gândurilor este în realitate principalul factor al creaţiei Mele. Căci la fel ca şi Mine, această lume este nelimitată, eternă, şi dacă circumstanţele permit acest lucru, infinită.
De aceea, urmăriţi să păstraţi nu control cât mai strict asupra acestei lumi a gândurilor, gândind numai acele lucruri care li se potrivesc copiilor Mei. Nu uitaţi: gândul este creatorul înfăţişării voastre exterioare în această viaţă şi amprenta voastră în lumea de dincolo. Când veţi ajunge acolo, singurul lucru pe care îl veţi lua cu voi vor fi rezultatele gândurilor pe care le-aţi avut pe pământ. Aici, ele sunt ascunse de voi şi de ceilalţi; acolo nu vor mai fi. Înfăţişarea exterioară nu este la fel de importantă ca cea interioară, căci este doar o reflectare a ei. În lumea de dincolo, ipocrizia nu mai este posibilă, nici păstrarea secretelor faţă de alţii. Acolo, toate fiinţele ştiu să citească în mintea celuilalt, şi cunosc implicit valoarea sau lipsa sa de valoare morală.
Secretele Vietii - Mayerhofer

luni, 12 iulie 2010

Iubeste-ti aproapele, Natura si Semenii !



Chiar şi viaţa voastră pământească, ce ar fi ea fără iubire? Ce sentiment cunoaşteţi voi mai presus de iubire? De ce vi se pare natura atât de frumoasă şi de încântătoare? De ce trezeşte muzica în voi sentimente atât de exaltate şi de sublime? Ce anume inspiră şi încălzeşte sărmana inimă care suferă şi plânge?
Venite din sferele spirituale invizibile, razele iubirii pătrund în natura voastră materială şi vă impulsionează să vă căutaţi unii pe alţii, să vă mângâiaţi reciproc, să vă îmbrăţişaţi, pentru a simţi astfel bătaia inimii celuilalt, care, la fel ca şi a voastră, reprezintă un imn de slavă închinat frumuseţii şi sfinţeniei.
Ce ar fi întreaga voastră lume vizibilă dacă nu ar exista această punte spirituală care uneşte toate fiinţele vii, care face legătura voastră cu Mine, care vă atrage către Mine, şi pe Mine către voi? Ce aţi fi voi fără iubire?
Acest sentiment beatific şi sacru este singurul care vă poate conduce dincolo de limitele universului vostru fizic, dincolo de stele, acolo unde vă aşteaptă, în starea sa perfectă de beatitudine şi pace eternă, Cel care v-a dăruit o scânteie din propriul Său Sine şi care nu doreşte altceva decât ca voi să înţelegeţi că fără iubire, lumea ar fi fost creată în zadar!
Priviţi această lume ca pe un spectacol spiritual, în care spiritele, unite în mii de forme, cântă împreună acelaşi imn de slavă: „Dumnezeu este iubire!”, indiferent dacă este vorba de o rază de lumină provenită de la o stea îndepărtată sau de viermele care se târăşte la picioarele voastre.
Da, eu sunt „Iubire”, Eu sunt „Spiritul” care a creat totul şi care susţine totul prin iubirea Sa.
Eu sunt Dumnezeu, Cel care a coborât cândva la voi, pe acest mic pământ, pentru a-şi realiza cea mai mare dintre lucrările iubirii şi smereniei Sale.
Da, Eu sunt Dumnezeu, Cel care, deşi Spirit Atotputernic, nu doreşte să fie singur în creaţia Sa.
Eu sunt acel Dumnezeu care doreşte să fie un Părinte şi să-şi vadă copiii în jurul Său, dispuşi să-i acorde iubirea lor necondiţionată, cu toată puterea Lui absolută!
Acesta este motivul pentru care nu încetez să vă reamintesc continuu acelaşi mesaj: „Nu vă uitaţi originea! Voi sunteţi fiinţele create de Mine, deci scântei spirituale! Urmăriţi prin acţiunile voastre să deveniţi demni de Mine, pentru a fi din nou copiii Mei!”
Acesta este mesajul pe care vi-l strigă toate cerurile şi toate profunzimile creaţiei Mele, ca să-l puteţi auzi oriunde v-aţi afla: „Iubiţi-l pe Dumnezeu mai presus de orice! Căci El este Iubire, El ne-a creat pe toţi pentru a iubi – şi numai pentru a iubi! Urmăriţi să deveniţi la fel ca El, pentru ca mesajul Lui să nu fie irosit!”
Acest apel răsună pretutindeni. Treziţi în inimile voastre sentimentul iubirii, încântaţi-L pe Tatăl cu iubirea voastră, inclusiv faţă de semenii voştri. Aceasta este dorinţa Tatălui vostru! Amin!
Secretele Vietii

duminică, 11 iulie 2010

Stiinta si Spirit....Materie si Divinitate !



Te asigur că nu ar fi deloc întru slava lui Dumnezeu crearea unor fiinţe umane care să se chinuiască de-a lungul întregii lor vieţi, numai pentru a înceta în final să mai existe, fără nici o explicaţie şi nici o menire. O asemenea viziune nu poate conduce decât la imaginea unui Dumnezeu crud, care se desfată cu chinurile oamenilor, pe care nu i-a creat decât din plictiseală, ca să-şi mai petreacă timpul.
Dacă doreşti însă să fii sincer cu tine însuţi, dragul Meu copil, Eu te-aş întreba: nu te-a uimit niciodată faptul că, în pofida tuturor nenorocirilor, ai trăit totuşi deseori şi alte sentimente, nu neapărat cele de dezgust şi teamă, ci unele mai gingaşe, mai blânde, care revelează existenţa unei vieţi spirituale în fiinţa ta?
Nu ai trăit niciodată o stare de compasiune, sau dorinţa de a privi în sus? Nu ai simţit niciodată în inima ta sentimentul atât de dulce al iubirii, care te-a îndemnat să-i ierţi pe toţi cei care au greşit faţă de tine?
Nu ai simţit niciodată o senzaţie de cutremurare privind măreţia naturii sau frumuseţea cerului înstelat? Nu ai trăit atunci o intuiţie care, dacă ai fi acceptat-o, te-ar fi putut conduce în înaltele sfere spirituale, în care toate nenorocirile specifice vieţii umane ar fi dispărut ca prin farmec, făcând loc unor sentimente mai delicate, precum iertarea şi iubirea?
Nu ţi-a apărut oare, în asemenea momente, Dumnezeu într-o lumină mai blândă decât cea în care ţi l-au prezentat oamenii de ştiinţă, aceea de tiran implacabil? Eu ştiu foarte bine că au existat numeroase asemenea momente; din păcate, ai refuzat să le asculţi!
Doresc totuşi să îţi reamintesc de ele, în speranţa că te voi readuce astfel pe calea cea dreaptă, a cărei destinaţie este promisiunea mântuirii pe care v-am făcut-o tuturor. Vezi tu, aceste momente au fost acele ore solemne în care Spiritul Meu ţi-a vorbit ţie, copilul rătăcit. Acestea au fost momentele în care Eu am fost foarte aproape de tine, în care am dorit să te consolez, să îţi vindec rănile pe care ţi le-au făcut cărţile citite şi raţionamentele tale filosofice. Am dorit să-ţi arăt atunci că dincolo de toate cercetările aşa-zis ştiinţifice există o altă lume, în care dispar chiar şi cele mai cumplite dizarmonii şi cruzimi ale vieţii terestre, transformându-se într-un imn al armoniei şi al slavei adus Celui pe care nu L-ai găsit încă, cu toate căutările tale, sau cel puţin pe care nu L-ai înţeles aşa cum doreşte El să fie înţeles de fiinţele umane. 
Secretele Vietii - Mayerhofer

vineri, 9 iulie 2010

Renuntati la Judecata...pe voi nu va judeca Dumnezeu !



Dacă vă regretaţi cu adevărat fapta sau intenţia, mulţumiţi-i Domnului cu o inimă plină de bucurie chiar pentru faptul că v-a judecat şi deplângeţi faptul că aţi putut uita – chiar şi pentru un singur moment – iubirea Lui infinită, părintească şi sacră, deşi soarele vă strigă în fiecare zi cu voce tare, de pe cer: ‘Copii, Tatăl vostru preasfânt şi preabun m-a creat pe mine pentru voi; recunoaşteţi iubirea Lui imensă pentru voi!’, iar luna vă strigă: ‘Copii, ascultaţi-mă, Tatăl vostru plin de iubire m-a creat pe mine de dragul vostru, pentru a vă fi paznic credincios şi companie constantă pe pământ, precum şi martor etern al necontenitei Lui iubiri faţă de voi!’ Iar stelele vă strigă: ‘O, copii, numărul nostru este infinit; în majoritatea noastră, noi suntem sori ai altor lumi îndepărtate, fiecare dintre ele corespunzând în parte naturii voastre, atât individual, cât şi în multiplicitatea lor. Iată, noi am fost create pentru voi, şi la fel întreaga infinitate! O, recunoaşteţi cât de sacru, de atotputernic, de mare, bun şi plin de iubire este Tatăl vostru!’
Iar întregul pământ vă strigă la rândul lui: ‘O, copii, ascultaţi-mă, eu însumi şi tot ceea ce port pe umerii mei sunt pentru voi! Eu vă port precum o mamă plină de iubire prin spaţiile infinite şi vă alăptez zilnic la sânii mei deschişi întotdeauna pentru voi; mă învârt şi mă rotesc continuu pentru ca voi să aveţi parte de zile şi de nopţi, şi astfel, la fel ca şi copiii atunci când se joacă, să vă puteţi odihni după o zi de activitate. O, copii, cine poate număra sarcinile nesfârşite pe care trebuie să le îndeplinesc eu de dragul vostru? Iată, toate acestea au fost aranjate în acest fel de către Tatăl vostru preasfânt şi preabun, numai datorită iubirii Lui infinite pentru voi!’
O, copii, întrebaţi apa, şi ea vă va răspunde la fel; întrebaţi văile şi munţii, şi ele vă vor spune aceleaşi lucruri. Întrebaţi iarba, plantele, tufişurile, copacii şi animalele, iar răspunsul va fi întotdeauna acelaşi. Da, fiecare picătură de rouă vă va demonstra cu claritate şi fiecare fir de praf vă va şopti la ureche că Domnul Dumnezeul nostru, Iehova, este Tatăl nostru plin de iubire şi a creat pentru noi toate aceste minuni izvorâte din inima Lui părintească numai pentru ca noi să ne putem completa educaţia, devenind astfel capabili ca, în iubirea noastră pentru El, să primim binecuvântări şi fericiri încă şi mai mari, care vor culmina cu cea finală: Viaţa eternă întru El!
O, copii, cât de bun este Tatăl nostru! Cum aţi putut să-L uitaţi chiar şi pentru un singur moment, şi asta pentru un motiv atât de lipsit de importanţă?!
Astfel, dacă doriţi să vă lepădaţi cu adevărat de neascultarea voastră, meditaţi şi descoperiţi cauza adevărată a acestei căinţe, căci altminteri ea este inutilă şi frivolă.
Noi ne-am născut cu toţii din Iubirea eternă, şi de aceea, suntem copiii aceluiaşi Părinte preasfânt care locuieşte de-a pururi în gloria şi sfinţenia Lui eternă, precum şi în iubirea Lui pentru noi şi a noastră pentru El. De aceea, iubirea Lui trebuie să însemne totul pentru noi. Căci numai prin şi întru iubire suntem noi copiii Lui, numai prin iubire ne putem închina noi Lui, recunoscându-L ca Domn şi Dumnezeu al nostru; numai prin iubire Îl putem recunoaşte şi ne putem apropia de El, şi numai prin ea putem trăi şi atinge în cele din urmă viaţa eternă.
Dumnezeu este inaccesibil în sfinţenia Lui, de necuprins în înţelepciunea Lui, nelimitat în compasiunea Lui, teribil în atotputerea Lui şi de-a pururi invincibil în forţa pe care o emană. Lumina Lui este Lumina tuturor luminilor, iar focul Lui Focul tuturor flăcărilor. În aceste forme, El este astfel de-a pururi inviolabil, fiind pentru noi un Dumnezeu străin, care nu ne doreşte şi ne respinge în permanenţă. Dar tot El este simultan şi Iubirea Supremă. Această iubire împacă Divinitatea, astfel încât Aceasta ajunge să aibă grijă de noi. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, esenţa Lui divină se revarsă asupra noastră sub forma iubirii Lui pentru noi; El face din noi copiii Lui şi ni se revelează ca Părinte preasfânt, plin de iubire şi de compasiune, în tot ceea ce vedem cu ochii, pentru a-L iubi şi a ne bucura de El, atingând astfel în cele din urmă viaţa eternă şi libertatea supremă, întru care îl vom recunoaşte pe deplin.
Aşadar, copii, nu uitaţi Cine şi Ce este Dumnezeu, şi respectiv Cine şi Ce este Tatăl nostru preasfânt, şi acţionaţi în consecinţă! Amin!”
Casa Domnului - Lorber