“Din aceiasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa fratii mei!” Iacov 3:10

In tarile din Orient era mai demult obiceiul sa li se arate musafirilor invitati la masa animalul care urma sa fie mancat. Totodata, musafirul era intrebat care parti ale animalului doreste sa le manance. Odata o gazda l-a intrebat pe musafirul sau ce doreste sa manance din oaia pregatita. Musafirul a raspuns spontan “Partea cea mai buna!” Ca urmare i-a fost adus ceva din inima si limba animalului. Pranzul a fost continuat si a doua zi; la intrebarea repetata a gazdei, ce doreste sa manance musafirul a raspuns :”Partea cea mai rea!” Spre uimirea lui a primit din nou inima si limba.

Intr-adevar, inima si limba pot fi atat cele mai bune, cat si cele mai rele. Cuvantul lui Dumnezeu spune despre inima omeneasca :” Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea…” Ieremia 17:9. Activitatii limbii, Dumnezeu ii acorda aproape un capitol, care se incheie cu urmatoarea concluzie : “ Este un rau, care nu se poate infrana, este plina de otrava de moarte” Iacov 3:8. Sa deznadajduim in fata acestor realitati? Nu, niciodata! Un om nascut din nou Ii poate sluji lui Dumnezeu cu inima si limba. El poate marturisi despre harul si dargostea lui Dumnezeu si poate vesti mantuirea Sa. Daca inima nu este curatita de pacat, din ea poate iesi numai raul. Dar daca inima este plina de Domnul Isus, din ea se vor revarsa lauda si multumire fata de El.