duminică, 11 iulie 2010

Stiinta si Spirit....Materie si Divinitate !



Te asigur că nu ar fi deloc întru slava lui Dumnezeu crearea unor fiinţe umane care să se chinuiască de-a lungul întregii lor vieţi, numai pentru a înceta în final să mai existe, fără nici o explicaţie şi nici o menire. O asemenea viziune nu poate conduce decât la imaginea unui Dumnezeu crud, care se desfată cu chinurile oamenilor, pe care nu i-a creat decât din plictiseală, ca să-şi mai petreacă timpul.
Dacă doreşti însă să fii sincer cu tine însuţi, dragul Meu copil, Eu te-aş întreba: nu te-a uimit niciodată faptul că, în pofida tuturor nenorocirilor, ai trăit totuşi deseori şi alte sentimente, nu neapărat cele de dezgust şi teamă, ci unele mai gingaşe, mai blânde, care revelează existenţa unei vieţi spirituale în fiinţa ta?
Nu ai trăit niciodată o stare de compasiune, sau dorinţa de a privi în sus? Nu ai simţit niciodată în inima ta sentimentul atât de dulce al iubirii, care te-a îndemnat să-i ierţi pe toţi cei care au greşit faţă de tine?
Nu ai simţit niciodată o senzaţie de cutremurare privind măreţia naturii sau frumuseţea cerului înstelat? Nu ai trăit atunci o intuiţie care, dacă ai fi acceptat-o, te-ar fi putut conduce în înaltele sfere spirituale, în care toate nenorocirile specifice vieţii umane ar fi dispărut ca prin farmec, făcând loc unor sentimente mai delicate, precum iertarea şi iubirea?
Nu ţi-a apărut oare, în asemenea momente, Dumnezeu într-o lumină mai blândă decât cea în care ţi l-au prezentat oamenii de ştiinţă, aceea de tiran implacabil? Eu ştiu foarte bine că au existat numeroase asemenea momente; din păcate, ai refuzat să le asculţi!
Doresc totuşi să îţi reamintesc de ele, în speranţa că te voi readuce astfel pe calea cea dreaptă, a cărei destinaţie este promisiunea mântuirii pe care v-am făcut-o tuturor. Vezi tu, aceste momente au fost acele ore solemne în care Spiritul Meu ţi-a vorbit ţie, copilul rătăcit. Acestea au fost momentele în care Eu am fost foarte aproape de tine, în care am dorit să te consolez, să îţi vindec rănile pe care ţi le-au făcut cărţile citite şi raţionamentele tale filosofice. Am dorit să-ţi arăt atunci că dincolo de toate cercetările aşa-zis ştiinţifice există o altă lume, în care dispar chiar şi cele mai cumplite dizarmonii şi cruzimi ale vieţii terestre, transformându-se într-un imn al armoniei şi al slavei adus Celui pe care nu L-ai găsit încă, cu toate căutările tale, sau cel puţin pe care nu L-ai înţeles aşa cum doreşte El să fie înţeles de fiinţele umane. 
Secretele Vietii - Mayerhofer

Niciun comentariu: