marți, 8 septembrie 2009

CE SFINTESTI IN TINE...ESTE SFINT SI IN AFARA TA !


Repetarea mantras-urilor (rugăciuni) este hipnotică, iar oamenii îşi decid propriile lor limitări, bazîndu-se pe forţa afirmaţiei. De cum spunem: "Am nevoie de cutare", noi barăm drumul multor drumuri, pe care nu le recunoaştem şi n-am deschis decît o singură cale de expresie. Doar dacă dorinţa noastră n-a fost formulată cu plenitudinea unei vieţi în expansiune, materializarea ei poate lua forme neaşteptate. Insistînd asupra dorinţei, poţi chiar să agravezi nevoia propriu-zisă, în loc de a o satisface. De cum stăvilim libera scurgere a substanţei, prin afirmaţia limitativă, împiedicăm îndestularea lui Dumnezeu să se manifeste perfect.
"Eu sunt belşugul.". Aceasta este marea formulă, care furnizează totul. Ea deschide toate căile de expresie, neblocînd niciuna. Ea recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu în toate cele şi unitatea conştientă a personalităţii cu sursa a tot ce este bine. Veţi vedea că aceasta este şi învăţătura lui Iisus. El vorbea mereu de belşug, fără nici un fel de limite.
"Eu sunt Cunoaşterea". "Eu sunt Armonia". Folosirea acestor formule revitalizează energia corporală, încît va avea drept consecinţă o nouă concepţie despre belşug, cunoaştere, armonie. Folosirea acestor formule în viaţa de fiecare zi, nu provoacă nici un fel de pierdere a energiei.
Dacă cineva are bunuri din belşug, trebuie să aibă şi ceilalţi. Dacă ne conformăm acestui principiu, învăţăm curînd că, dacă o singură persoană este săracă, nimeni altul nu poate prospera. Dacă ne închipuim că suntem săraci, este pentru că ne-am izolat de acest val de belşug, ce curge liber şi pentru că ne-am ridicat imaginea idolului sărăciei.
Noi am crezut şi i-am făcut şi pe alţii să creadă, că suntem o părticică dintr-un tot. Dar fiecare este cufundat în acest tot, fără de care, acest tot nu ar reprezenta o unitate perfectă. Dacă unul s-ar desprinde, unitatea n-ar mai exista. Îndată ce am înţeles că suntem una cu Întregul, descoperim că exprimăm acest lucru din interior.
Adorarea lui Dumnezeu din toată inima şi cu toată puterea, ne eliberează de orice încătuşări. Nimeni nu poate fi izolat. Este posibil ca, de pe acum, să şi resimţiţi acest resentiment de uniune cu belşugul lui Dumnezeu. Prima hotărîre este aceea de a vă debarasa de sentimentul limităţii pe care ni l-am creat şi alimentat noi singuri. Trebuie parcurse mai multe etape, bine definite, spre a ajunge la acest punct.
Nu există situaţii fără ieşire, asupra cărora să nu putem acţiona. Fericirea, prosperitatea, belşugul ne aparţin tuturor. Cea mai mare piedică este dezvăţul.
Cînd mulţimea Îl batjocorea, îi dădea atenţie Iisus? Nici cea mai mică atenţie. Cînd îi vedea pe oameni căutînd lucruri la care îşi închipuiau că erau îndrituiţi, dar pe care le şi posedau, El îi sfătuia să stea liniştiţi, spre a vedea Slava lui Dumnezeu. El continua, spunînd că omul este stăpînul întregii creaţii, astfel: "Mergeţi în pace". I-a învăţat pe ucenici să recunoască că sunt liberi. Datorită acestei afirmaţii, au ajuns discipoli şi apostoli, pornind de la străfundurile vieţii. Cînd Iisus îşi alegea un discipol printre pescari, îl socotea pescar? Nicidecum. El îl socotea ucenicul Său, "pescari de oameni". Îi spunea: "Urmeaza-Mă!". Le-a cerut ucenicilor să urmeze Calea Sa, care I-a permis să ajungă la nivelul la care se află. Totul s-a petrecut cu mare umilinţă, el explicînd clar că egoismul nu putea pătrunde în Împărăţia Cerului.
Analiza regulilor ce domnesc azi în lume, pe planeta noastră, arată că false discordii ne fac să credem că suntem despărţiţi de vecinii noştrii şi că nu suntem decît indivizi distincţi în Marele Plan al existenţei. Dar nimeni nu poate fi exclus din acest Plan, iar Planul continuă a se manifesta. Fiecare individ este la fel de necesar pentru întreg, ca şi atomii pentru alcătuirea unei celule. Doar cînd, prin modul nostru de viaţă vom exprima din nou armonia existenţei, vom înţelege că n-am fost despărţiţi niciodată, nici îndepărtaţi de şi din această unitate a Totului.
B. Spalding

Niciun comentariu: