miercuri, 20 octombrie 2010

ALPINISTI PE MUNTELE EVOLUTIEI SPIRITUALE !


Evolutia spirituala a noastra incepe la ses, in fata avem muntele nostru si virful nostru. La ses este bine, saminta a fost aruncata peste tot, pe drum, in balarii, pe pamant pietros dar si pe pamant roditor. Asta face sa ne inconjuram de ghizi, de carti, de initieri, de grupuri, de meditatii, de ...cate si mai cate, rasarite in functie de locul unde a cazut prima saminta spirituala. Pornirea exista !

Seceratorul din tine face selectia, dupa ce aduna si griul si neghina, separarea se face in hambarul inimii, acolo unde se alege recolta buna si se separa de ce este ...nefolositor. Ei, a ramas putin rod !!! Parca este goala camara !!! Lasati, mergem mai departe !

Vine o vreme cand nu ne mai este suficienta campia noastra si atunci privim cu dorinta spre muntele cu care ne trezim in inima in fiecare dimineata. Cum sa urc eu acolo? O fi greu, o fi usor? Ei, dar hai la drum! Selectam cateva boabe din recolta campiei, le bagam in ranita, luam ustensilele de urcat pe munte, diferite de viata linistita de la ses, si hai la urcat! Instrumentele sunt diferite dar noi vrem sa ajungem sus, in locul unde te luminezi la fata, acolo unde esti doar tu si EL, Luminatorul si Veghetorul, TATAL.
Ar trebui sa mai iei ceva? Nu cred, ai de toate, ai o ranita plina, de initieri, de meditatii, de hrana cartilor pe care le-ai citit, de instrumentele noi care te ajuta sa urci: fringhii, pioleti, came, cuie, etc. Toate sunt noi, te atrag, le folosesti cu chibzuinta.

In urcusul tau te mai intilnesti, foarte rar, cu colegi de urcus, dar ei au alt drum, au ales alta panta, nu e ca la campie cand te vedeai cu toata lumea, toti erau..grupul tau, aici este o selectie, drumul pe munte se face singur, fara companie, pentru ca este urcusul tau unic, monumental.
Surprinzator, pe masura ce urci, invers ca la ses, nu aduni in hambar de toate, multime de roade spirituale, aici, te debarasezi de ce ai adunat. Pe masura ce urci, panta este din ce in ce mai abrupta si te forteaza sa arunci din bagaje, sa fii SIMPLU, doar TU si EL, TATAL plin Iubire.

Ultima parte a urcusului este foarte abrupta, te scrijelesti la genunchi si la coate, observi ca Cerul se castiga ...pe coate si genunchi, efortul tau singular, nu prin metodele celorlalti, ei le au pe ale lor si niciodata nu or sa fie ca ale voastre. Pe ultima parte a urcusului arunci si hainele de pe tine, asa cum le-a aruncat orbul cand a fost chemat de Isus, a aruncat Lumea materiala de pe el si s-a infatisat in fata LUI simplu, fara nimic.
Ai ajuns, esti fericit, o mare Lumina te scalda, aici nu sunt nori, este Cerul pur, fara nimic care sa-i mascheze maretia. Aici, iti dai seama de un lucru, ca nu aveai nevoie de nimic din ceea ce credei tu ca sa ajungi aici, aveai nevoie doar de TINE, de INIMA ta, de IUBIREA TA.

Te uiti in urma la ce ai aruncat pe drum, dupa ce ai cheltuit atita sa le stringi, sa aduni diplome, initieri, carti, metode, meditatii, grupuri, ohoo...si cate si mai cate, si iti vine sa rizi, te minunezi dar esti si serios. In Imparatia Tatalui Meu este seriozitate.
Asa pur cum esti, si scrijelat pe tot corpul de la stincile pe care le-ai escaladat, stinci care nu sunt altceva decat conceptii ale semenilor tai, practici impuse de diferite grupuri, meditatii ghidate de muzici de tot felul si de diferiti guru, esti multumit, ai ajuns unde trebuie. Asta a fost evolutia ta, un urcus pe stinci ascutite dar ai invins, ai invins Materia si Mintea ancorata in Materie.

Inchide ochii, nu aveai nevoie de nimic pentru ca intr-o fractiune de secunda sa fii in Inima Ta, pe Muntele Tau, cu EL, Intelepciunea Tatalui, si nici nu iti mai scrijeleai corpul sa invingi stincile, duritatea conceptiilor construite in timp de cei care le-au creat, binecuvintati sa fie ei cu rostul pe care il au in Evolutie!!!

Aici, sus, LUI ii vine mai usor sa-ti vorbeasca, sa fie in Inima Ta, sa fie Iubire manifestata, aici nu sunt nori si stinci, aici nu sunt conceptii si concepte, esti doar TU si EL, adica UNUL, caci TU te-ai desprins demult din EL si ai trait la ses, ai vrut sa cultivi Materia si sa Inveti Iubirea, ai hotarit sa urci aici, pe coate si genunchi si sa revii de unde ai plecat demult. Aici se produce Iluminarea...sau doar se redescopera, aici este Taborul Tau, Luminarea la Fata!
Tatal Preabun, Preasfint si Preaplin de Iubire, Domnul Dumnezeu, sa va binecuvinteze pe toti, Amin !
Vladut

3 comentarii:

haramaia spunea...

Pare simplu, atat de simplu... Ma regasesc in urcusul de unul singur, dar sunt si atatea caderi. Un lucru stiu clar - Hristos e Calea, Adevarul si Viata. De aici a inceput urcusul meu...

C T spunea...

fiecare trebuie sa urce , nu sa incerce ci sa vrea sa urce ,chiar daca unii spun ca aam trecut prin schimbari nimic nu-i mai frumos decaat atunci cand mai urci inca o treapta.Cu greu dar merita sa mergem spre lumina!

Moroi spunea...

Foarte, foarte frumos scris. Aşa este. Toate acele unelte inutile ni se par o glumă. Dar cum se poate ajunge în vârf fără acele "unelte". Cum poţi să te uiţi mai atent în inima ta să-l găseşti pe El ? Cum poţi să faci pe alpinistul fără nişte corzi, fără un piolet, fără bocanci adecvaţi ... hmm?