joi, 25 septembrie 2008


Priviti o gradina primavara. Pe sol sunt multe seminte care ar trebui sa germineze, sa devina plante mature. Saminta poarta in ea toate informatiile pe care o planta matura le poate detine dar nu este planta in sine. Ea trebuie sa treaca prin mai multe procese naturale pentru a ajunge la maturitate. Abia apoi poate emite pretentia ca este planta pentru ca mai apoi sa conceapa seminte in care sa stocheze informatiile pe care le detine.

Ce frumoasa trimitere la ceea ce ni se intimpla noua. Toti suntem semintele Noului Pamant si purtam in noi toate informatiile pe care si Dumnezeu le are.

Noi suntem seminţele, noi trebuie să germinăm, noi trebuie să creştem şi să dăm roade. Dumnezeu, această imensă Forţă a Universului care ne înconjoară, Viaţa însăşi, ne pune la dispoziţie tot ce avem nevoie, trebuie să întindem mîna şi să luăm.

Suntem seminţele Noului Pământ şi trebuie să creştem în Noua Energie, în Iubire şi Pace interioară.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne întindem rădăcinile pentru ca germinarea să fie mai rapidă. Nu avem nevoie de apă, nu avem nevoie de îngrăşămînt, ci numai de energie şi de un Suflet deschis. Peste tot este energie, peste tot este Creaţie.

În scurt timp, sau într-un timp mai îndelungat, sămînţa se va transforma în plantă şi va creşte. Poate va oferi umbra sa altor osteniţi în ale cunoaşterii şi în ale pătrunderii tainelor universale. Este foarte bine, important este ca planta să crească continuu, important este ca Noi să creştem continuu, să nu stagnăm. Trebuie să evoluăm, să alegem calea Creaţiei Depline.


Nu toate seminţele germinează, chiar dacă sunt înconjurate de ceea ce le trebuie, de ceea ce le este necesar. Unele seminţe preferă să rămînă la această fază, la acest stadiu de evoluţie. Nimeni nu obligă pe nimeni să facă ceva peste voinţa lui. Unele seminţe preferă să fie udate toată viaţa, să fie înconjurate de speranţa că vor creşte plante, odată.

Acele seminţe vor pierde satisfacţia supremă de a fi folositoare celorlalţi, vor pierde satisfacţia de a fi miresme pentru albinuţele ostenite care caută hrană, să-i spunem spirituală.

2 comentarii:

elena65 spunea...

E placut sa stai la umbra unei plante crescuta cu energie si sa savurezi mireasma tainelor si cunoasterii universale....."intinzi mana si iei" fara frica ...pt ca ti se ofera intr un fel anume. O privesti cu acea admiratie in care spiritul si inima se intalnesc,si ti doresti, la randul tau sa "cresti", sa dai roade, sa fii din ce in ce mai folositor celorlalti. ENERGIE este, IUBIRE este, dar... PACEA INTERIOARA mai greu este... Toate ar trebui sa mearga mana n mana, insa undeva ceva nu merge. Oare ce?

vlad clapa spunea...

Raspunsul la intrebare l-ai primit deja chiar in momentul in care ai formulat-o.
Una dintre Oglinzile Sufletului nostru este cea "a celui mai mare act de compasiune de care am dat dovada".
Compasiunea cea mai mare, in aceasta Lume, este sa Te Iubesti pe tine, corpul tau, gandurile tale, visele tale.
Abia atunci ti se releva marea Compasiune Divina.
Iubire si Lumina !