Orice om, în calitatea lui de parte a marelui organism al lumii, poate fi cunoscut cu adevărat numai dacă îl analizăm în raporturile lui cu Natura universală, şi nu ca o fiinţă separată, izolată de Natură. Omul depinde în existenţa Iui de Natură, iar starea Naturii depinde de condiţia speciei umane luată ca un tot. Dacă vom cunoaşte Natura, vom cunoaşte Omul, şi dacă vom cunoaşte Omul, vom cunoaşte Natura.
Natura omului poate fi cunoscută prin înţelegerea sferei de sus a lumii celei mari, sau prin cercetarea sferei de jos a lumii celei mici, ca şi cum ele ar fi aparent un singur Firmament, o singură stea, o singură Fiinţă, deşi apar vremelnic în forme şi înfăţişări diferite.
Cunoaşterea firmamentului de sus este aceea care ne permite să cunoaştem firmamentul de jos din om, şi care ne învaţă în ce fel cel dintâi acţionează neîncetat asupra ultimului şi se pune în legătură cu acesta.
După cum cerul cu stelele sale nu este deloc separat de Totul, ci include Totul, tot aşa «firmamentul» Omului nu este separat de Om, şi după cum Mintea Universală nu este condusă de nici o existenţă din afară, tot aşa şi firmamentul din Om (sfera individuală a minţii) nu se supune nici unei reguli impuse de vreo creatură, ci este un întreg independent şi puternic. Dacă mintea individuală este una cu Mintea Universală, şi dacă posesorul minţii individuale doreşte să descopere unele secrete ale Naturii, el nu trebuie să le caute în afara sferei minţii lui, ci în el însuşi, deoarece tot ce există în Natură (ca manifestare a Naturii Universale) există în el, şi este reflectat în el însuşi, iar ideea că ar exista două minţi este doar o iluzie – cele două sunt una singură. Paracelsus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu