miercuri, 5 mai 2010

Iluzie si Lumina sau Lumina si Iluzie...?


In spatele nostru este Lumina, privim spre un perete, de la distanta. Jocuri de umbre, in functie de deplasarea diferitelor obiecte in lumina din spatele nostru, se deruleaza pe perete. Raminem asa, ani la rind, privind la umbrele materiei expusa la Lumina. Suntem tintuiti acolo. Nu vrem sa plecam, sa intoarcem privirea, ne este frica de Lumina.
De la un moment al vietii incepem sa consideram umbrele ca fiind reale, deja le anticipam miscarile, deja le-am dat noi, din imaginatie, contururi si definitii, le consideram reale dupa optiunile noastre, le dam culoare, nume, volum, putere, credinte, etc. Fiecare cu vederile si...vedeniile lui. 
Dar vine maestrul, ghidul, ne bate pe umeri si ne spune: Hai, te-am dezlegat de lanturile tale, intoarce-te si hai in Lumina !
Te intorci usor, privirea te arde, inchizi ochii, Lumina este prea puternica dar, de fapt, este asa cum este. Refuzi dar, lanturile au cazut. Poti sa revii la Lumea ta in care privesti umbre si spui ca sunt reale. Nu o faci, esti curios, esti curajos, deja te incanta sa privesti Lumina !
Este ceva nou, mergi spre Lumina si iesi afara, vezi cu adevarat ! Privesti materia si te intrebi, care imagini sunt reale, cele vazute ca proiectii pe perete sau cele la care te uiti acum ? Pe cele de pe perete, pe care le-ai privit o viata, ti le-ai imaginat ca produse ale Luminii, cele de aici le vezi direct, dar tot cu ochii simturilor.
Iti spui simplu: ma indrept spre Lumina, ea este reala, acolo nu sunt combinatii de nuante, este Lumina pur si simplu !
Este minunat, ce se intimpla este minunat ! Esti Lumina, nu mai ai umbre, esti cu totul in Lumina, esti cu totul...Lumina !
Te auzi strigat, cine sa fie ? Este ghidul tau, iti arata spre locul de unde ai plecat, acolo a mai rama ceva. Sunt fratii si surorile tale, cei care au ramas cu fata la perete. Te intorci, acum stii cum este, ai trecut prin asta. Eliberezi de lanturi pe cei care sunt acolo si le spui sa vina cu tine, caci lumea unde sunt ei nu este reala, este o lume a iluziilor, a umbrelor.
Nu vor, se indoiesc, s-au obisnuit asa, dar oare, nu le spui neadevaruri, cum sa schimbe ei ce sunt de o viata...de-a lor ? Cum sa schimbe ei credintele in care traiesc si care i-au acceptat asa, nu este o munca uriasa, si pentru ce !
Te considera un razvratit, un fariseu, si te alunga, te bat cu pietrele materiei si ei...ramin in lumea lor...in lumea umbrelor si iluziei. Iluzia in care se afla nu le cere nici un efort ci doar sa o accepte, e mai comod asa.
Ce poti face, te intorci in Lumina sau ramai sa mai salvezi ce se mai poate, sa mai insisti, sau poate....da...asta ar trebui...sa aduci Lumina acolo, sa elimini umbrele.
Dar ce se fac ei fara umbre, fara iluziile lor, le-ai luat Lumea, le-ai luat comoditatea, le-ai luat placerile. Lumina este doar Lumina, iluziile si umbrele se pot compune dupa bunul plac, dupa propria Minte.
Trebuia sa fac un final ?
Mai bine o sa-l faceti voi...in Lumina sau in Iluzie, cum doriti !
Vladut

Un comentariu:

ommiracle spunea...

Visarea este atat de dulce..., intr-adevar cu greu te desprinzi de obisnuinte.
Dar, a fi in Lumina, si Lumina pentru altii este ceea ce isi doreste fiecare suflet!
Sa fim in Lumina, sa devenim Lumina!