miercuri, 26 mai 2010

Pilda Inteleptului...


Să presupunem că există un om care are o mare experienţă, şi implicit o mare înţelepciune referitoare la tot felul de lucruri, precum şi la efectele generate de ele, şi că alături de el se află oameni extrem de dornici de înţelepciune şi de efectele acesteia, dar care nu au putut realiza mai nimic până acum, deoarece ei nu cunosc rădăcina oricărei forme de înţelepciune, căci ei îşi lasă ochii acoperiţi de tot felul de ramuri ale copacului lumesc, iar urechile astupate de pietre, astfel încât ei nu pot nici să audă, nici să vadă.
Dacă omul de care vorbim ar face în mijlocul lor o serie de lucruri ciudate, cu ajutorul înţelepciunii lui autentice, oare nu îl vor înconjura imediat ceilalţi, întrebându-se reciproc: ‘Cum poate acesta să realizeze lucruri pe care, noi oamenii, nu putem nici măcar să le înţelegem? Oricum, este practic imposibil să faci aşa ceva. Atunci cine este acest om? Oare vine din iad sau din cer? De unde şi-a luat el puterile? Nici unul din cuvintele sale nu sunt neacoperite, ci toate reprezintă fapte împlinite. El vorbeşte de parcă ar avea o putere a lui personală şi pare să se considere a fi foarte important. Cine o fi acest om care seamănă cu oricare dintre noi, dar care atunci când acţionează, pare că dispune de întreaga atotputere a lui Dumnezeu?
Iar după asemenea întrebări, nimeni nu mai ştie cum să acţioneze şi ce să facă cu omul cel înţelept. Să se teamă de el sau să-l iubească? Să fugă de el sau să-l urmeze?
Unii dintre ei se tem, alţii sunt plini de iubire, alţii doar curioşi, unii au îndoieli, iar alţii se simt anxioşi în legătură cu aceleaşi lucruri, dar nimeni nu încearcă măcar să devină asemeni omului cel înţelept, întru iubire şi umilinţă adevărată, care sunt singurele rădăcini reale ale înţelepciunii.
Voi ce credeţi? Dacă omul înţelept ar dori să aleagă câţiva dintre cei ignoranţi care îl înconjoară pentru a-i educa la şcoala lui, pe cine ar alege?
Vă răspund Eu: cu siguranţă nu pe cei care nu au curaj, nici pe simplii curioşi, amatori de spectacole, dar nici pe cei care se întreabă: ‘Cine este şi de unde vine acela care poate face asemenea lucruri numai prin puterea cuvântului său?’ De asemenea, nici pe aceia care sunt plini de îndoieli şi nu fac dovada vreunei fermităţi oarecare, fie că este vorba de mâinile şi picioarele lor, de cap, inimă, intestine sau încheieturi. De asemenea, el nu îi va alege pe cei orbi şi surzi întru spirit, ci numai pe aceia care sunt plini de iubire şi de smerenie faţă de Dumnezeu şi de fraţii lor.
Casa Domnului - Lorber

Niciun comentariu: