Faptul că creierul nostru produce curent electric pentru a activa muşchii este folosit în ultimul timp pentru a activa protezele celor care au suferit amputări ale membrelor (profesorul Aron Kobinsky de la Catedra Academiei de Ştiinţă Sovietică, 1963). Doi electrozi special concepuţi sunt plasaţi la extremităţile unor nervi care comandă mişcarea braţului şi când rana s-a cicatrizat, se pune mâna artificială a cărei mişcări sunt comandate de către creier. Se poate chiar scrie cu aceste proteze.
Noi suntem ceea ce gândim. Dacă avem gânduri triste, ele dau naştere unui proces de corodare a celulelor. Multă tristeţe şi mizerie duce la boli de ficat şi fiere şi pot duce chiar şi la deces.
În unele cupluri cu vechime, bazate pe iubire la dispariţia naturală a unuia dintre soţi, creierul supravieţuitorului produce subit un curent electric de înaltă tensiune care invadează corpul, îi penetrează organele şi glandele şi provoacă o stare depresivă care suspendă funcţionarea normală a corpului, stimulează excesiv glandele lacrimale, etc. E ca şi când am branşa un bec de 10 V la un curent de 220 V. Becul se arde. Aşa se va întâmpla şi cu persoana în cauză. Poate cădea în comă, poate înebuni, poate muri.
Supărarea sau o emoţie profundă produce o schimbare radicală în procesele chimice ale corpului. Incertitudinea şi suferinţa pot schimba în rău dispoziţia unei persoane, făcând-o insuportabilă, în timp ce iubirea o poate face să vadă „viaţa în roz”.
Dacă vrem să progresăm e necesar să cultivăm egalitatea, umorul, echilibrul emoţiilor, să menţinem calea de mijloc. Şocurile fac mult rău corpului fizic.
Cel care vrea să practice clarviziunea, telepatia şi psihometria trebuie să cultive o echilibrare şi uniformitate a dispoziţiei. Altfel nu poate progresa.
Spiritul trebuie eliberat de tot felul de emoţii şi probleme ale vieţii. Trebuie să respirăm profund şi să ne eliberăm conştient.
Cănd ne simţim supăraţi sau enervaţi, să ne gândim de ce suntem astfel şi cât valorează motivul respectiv în bilanţul vieţii noastre integrale.
Trebuie să ne gândim la oamenii care au probleme mult mai grave dar nu le lasă să transpară. Dacă lăsăm simptomul de tensiune să ne domine şi să ne strice viaţa (şi pe a celor din proximitate) înseamnă că vedem lucrurile deformat.
Suntem pe Pământ pentru a ne instrui, să nu ne pierdem timpul cu fleacuri. Uneori ne simţim persecutaţi dar acestea sunt doar impresii personale.
Dacă dorim progresul atunci trebuie să ne supunem unor reguli, să rămânem permanent calmi, să urmăm calea de mijloc.
LOBSANG RAMPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu