vineri, 24 aprilie 2009

Initierea


Cu cât omul va evolua mai mult, cu atât mai tare îşi va pierde influenţa materialismul. Setea de putere se va stinge, şi în loc să-şi folosească forţele pentru a se distruge reciproc, oamenii vor învăţa să le folosească pentru a controla forţele naturii. Ei vor descoperi treptat că este posibil să-şi câştige traiul fără a executa munci fizice epuizante şi fără a stropi pământul cu sudoarea lor, ci prin folosirea forţelor naturii, pe care le vor pune la treabă prin activarea centrilor nervoşi superiori. Pământul va ajunge astfel din nou sub dominaţia undelor de energie superioară. Cei care s-au mulţumit până atunci să înţeleagă adevărurile divine cu raţiunea lor vor începe să le trăiască direct, să le realizeze. În această epocă se vor naşte din nou marile civilizaţii pe pământ.

Atâta vreme cât omul se va identifica cu materia – cu pământul – conştiinţa sa va fi legată de pământ: omul va fi într-adevăr o fiinţă materială. Când corpul unui asemenea om se uzează şi moare, omul moare la rândul lui, căci conştiinţa sa identificată cu corpul moare şi cade din nou în stare de latenţă. Asta este ceea ce oamenii numesc moarte.

În cazul omului al cărui spirit este trezit şi care – în timpul vieţii terestre – s-a ridicat în mod conştient deasupra nivelului materiei, procesul este inversat; pentru un asemenea om, moartea înseamnă naşterea într-un corp, în timp ce moartea corpului înseamnă trezirea, învierea, viaţa!

Atunci când oamenii nu se identifică cu corpul fizic, sau, ca să ne exprimăm simbolic, când ei nu mai mănâncă din fructele arborelui cunoaşterii binelui şi răului, ei nu mai manifestă decât jumătatea dreaptă a arborelui cunoaşterii, lăsând jumătatea stângă în stare nemanifestată; în acest caz, ei pot trăi în conştiinţa lor, dar ca nişte copii ai pământului, într-o stare paradisiacă. Acesta este nivelul de evoluţie la care trebuie să ajungă umanitatea.

Dar lupta pentru a ajunge aici va fi lungă. Cert este că forţele spirituale vor pătrunde puţin câte puţin chiar şi inimile cele mai împietrite, iar peste mii de ani, această planetă va redeveni tărâmul promis. Încă şi mai târziu, într-un viitor îndepărtat, planeta va fi mântuită!

Elisabeth Haich

Niciun comentariu: