Iubirea

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire;numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care
experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista
nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va
deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu
puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca
iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este
urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi.


Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor
oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa
intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea
ei... Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze...
S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau
mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un
rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face
aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul
lui, acelasi lucru.


Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa
iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee
fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi
acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu
este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar
miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin
goale.


Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti;
in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au
prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o
floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in
schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.
Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este
rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi
oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi
treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o
fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit
aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit
iubirea este mai mare.


Osho