S-ar putea vorbi multe despre ce doresc sa va transmit dar va las pe voi sa interpretati mesajul, asa cum va spune Inima. Cu palmele noastre desfasuram o serie de activitati. Cu mainile noastre putem face multe lucruri. Cu mana putem vindeca, cu mana putem alina suferintele, cu mana putem mangaia, cu mana...putem face rau... Fiecare dintre noi suntem unici, cu trasaturi si sentimente, cu trairi si suferinte, cu mangaieri si alinari. Daca nu am fi, totul ar deveni cunoscut anticipat si ar lipsi misterul creatiei si al viitorului. Suntem ca degetele de la o mana, suntem diferiti dar...facem parte din aceeasi mana, facem parte din mana care vindeca, din mana care alina, din mana care...mustra. Fiecare deget de la mana noastra...priviti-l acum...este diferit unul de celallat, asa cum suntem noi, dar, fiecare deget ajuta la compunerea manii. Mana care vindeca....mana care mustra ! Sa fim degetele manii divine care vindeca totul...care vindeca suferinta si alina copilul din fiecare...care alina Pamantul...care alina bunatatea din noi. Suntem diferiti ca degetele de la mana, degetele nu se cearta unul cu celalalt in legatura cu infatisarea, cu menirea lor dar ajuta mana sa aline, sa vindece, sa iubeasca, sa se exprime. PACEA SA FIE CU VOI, SA FITI BINECUVINTATI ! Vladut
Barbatul si femeia, sotul si sotia, prietenul si prietena, iubitul si iubita, sunt ca CERUL SI SOARELE. SOARELE reprezinta barbatul iar CERUL este femeia. Nu se poate unul fara celalalt in nici o situatie, chiar daca, veti spune, va fi si noapte. Asa cum fara SOARE, CERUL nu ar putea fi definit si scos in evidenta, in adevarata splendoare, mai ales dupa o noapte a iubirii si a sufletului, asa si SOARELE, fara CER, nu poate atirna singur in CREATIE, si nu poate fi definit ca personalitate individuala. Dragi femei, fiti CERURILE barbatilor vostri, fiti impacate pentru ca fara voi, barbatul - SOARE nu ar putea fi definit, nu ar avea sens pentru ce a fost creat !!! Dragi barbati, fiti SORII femeilor voastre, fiti impacati pentru ca fara voi, femeile - CERURI nu ar fi luminate de nimic. Cerul noptii isi asteapta cu nesat Lumina Soarelui zilei iubirii voastre, Soarele care sa scoata in evidenta imensitatea Cerului, imensitatea Iubirii partii feminine a Creatiei. Nu mai lasati noaptea sa vina la voi, fiti vesnic o Lumina, fiti vesnic Cerul cu Soarele si toate va vor fi date dupa inima voastra. Familiile vor fi familii, prieteniile ... prietenii, si sotii...barbati pentru sotiile lor. Nu mai luptati cu voi, luati exemplul Soarelui si Cerului care stiu ca nu pot unul fara celalat. Creatia ne invata totul, noi nu stim sa privim ! Cand suntem tineri, adolescenti, suntem la faza Cerului de Noapte si a Stelutelor, a Sorilor mai indepartati de pe bolta noastra. Acestea, stelutele, sunt prietenii si conexiunile din viata noastra, sunt inca nedefinite, nu au lumina necesara sa se exprime, sunt ale noastre si totusi...ale tuturor. Mai tirziu, cand ne definim o familie, cand Soarele nostru se defineste, ajungem sa alegem steluta care sa ne lumineze puternic, apare Ziua Evolutiei noastre, apare Soarele nostru, ne definim ca Cer. Fiti toata viata Ceruri pentru Sorii vostri, fiti toata viata Sori pentru Cerurile voastre si Dumnezeu va va aduce in viata numai priviri care sa va admire...Cerul si Soarele ! Sa fiti binecuvintati...asa este...o lacrima de iubire din intelegerea inimii...a aparut...lasati-o sa se manifeste...curata fereastra Sufletului pentru ca sa vedeti mai bine Sorii si Cerurile de linga voi !!! Dumnezeu sa va binecuvinteze in veci ! Vladut
Nu vreau însă să fac din voi nişte bigoţi, care condamnă lumea, ci doresc să ştiţi să vă folosiţi de ea cu înţelepciune.
Nu ar trebui oare luat drept prost cel care se îndrăgosteşte de un obiect folositor meseriei sale şi care, în loc să-l folosească într-un scop corespunzător, ar începe să-l admire şi să-l păstreze la adăpost de rugină pentru a nu-şi pierde frumuseţea, făcându-şi astfel singur rău, datorită unei plăceri inutile?
Lumea este pentru voi la fel ca acest obiect; puteţi trage multe foloase bune şi frumoase din ea, dar dacă sunteţi discipolii Mei, trebuie să vă folosiţi de ea, aşa cum v-am învăţat timp de trei zile.
Corect folosit, acest obiect vă va pregăti şi vă va asigura viaţa eternă. Dar dacă vă folosiţi de el altfel, acest obiect va deveni ca un cuţit prea ascuţit în mâna unui copil, care mai devreme sau mai târziu, îşi va face o rană pe care medicul nu va putea să o vindece prea uşor.
Cu aceste cuvinte, primiţi toată binecuvântarea Mea şi transmiteţi aceste cuvinte tuturor celor ce nu le-au putut auzi, astfel ca nimeni să nu aibă scuze pentru a le ignora.
Asa este, nu am mai scris de ceva vreme !
Am stat si am privit, am privit la voi, am privit la modul cum mergeti prin viata, sau, cum viata merge... prin voi ! Am constatat si am sperat sa apara schimbarea. Am citit multe revelatii, ale celor care ne transmit diferite mesaje, toate blogurile sunt pline de asa ceva, toate mediile si mediumii se intrec in a ne anunta schimbarile ce vor veni si cum sa le parcurgem. De ce va grabiti ? Unde vreti sa ajungeti ? Imparatia Tatalui Meu este Acum si Aici !
Oare de ce trebuie sa fim invatati, oare de ce trebuie sa vina cineva sa ne spuna ce sa facem, cum sa mergem, cum sa ne imbracam, ce culori sa acceptam, ce anturaje, oho, lista ar putea fi lunga...!!!
Cand mai putem fi noi, noi cei care am venit aici sa ajungem la Inima, la Inima LUI, sa ajungem acolo prin noi, nu prin altii, ei ajung pe drumul lor, fiecare vede Soarele in felul sau, fiecare il simte pe Dumnezeu in felul sau, fiecare il simte pe Dumnezeu, asa cum il simte pe semenul sau, pe prietenul sau, pe copilul sau, pe cel de linga noi.
Sus, in virf, acolo unde tindem sa ajungem toti, dispare si poteca, dispare si drumul, dispare si trairea, dispare si practica, dispare si prietenul, dispare si maestrul fiecaruia ! Dispar toate pentru ca acolo te intilnesti doar cu EL, cu Dumnezeu, si fiecare are virful sau, pe un Virf de Munte nu incap doi, ci doar tu, cel care ai urcat acolo, acum esti alaturi de EL, esti in Inima LUI ! Oare ce ai sa faci....esti pregatit, sau ai nevoie de carti si de indrumatori ???
Vladut
Tot ceea ce există în creaţia Mea se naşte în conformitate cu legile divine şi nu poate manifesta decât ceea ce este sublim şi frumos, căci toate elementele creaţiei se nasc din acelaşi centru, Eu Însumi, răspândindu-se apoi până în cele mai îndepărtate spaţii, oriunde există o lume. Toate tânjesc după acelaşi principiu, căci tot ceea ce este creat reprezintă reflexia şi expresia Mea în diferite imagini. Fără ca voi să controlaţi neapărat acest proces, lumea gândurilor dinlăuntrul vostru acţionează după aceleaşi principii, exercitând o influenţă mai mare sau mai mică asupra diferitelor organe necesare pentru executarea gândurilor respective. Procesul este mecanic, pielea sau tegumentele exterioare ale diferitelor organe reflectând întocmai (către exterior) ceea ce doreşte să afirme lumea interioară a gândurilor.
Procesul mecanic al vieţii poate fi accelerat, încetinit sau chiar blocat prin intermediul gândurilor. În funcţie de efectul acestora asupra nervilor, aceştia activează diferitele organe, conform intenţiilor omului psihic. Sănătatea, boala sau chiar moartea nu reprezintă rezultatul direct al încetării funcţiilor corporale, ci aceleaşi gânduri invizibile, capabile să dea naştere unui corp bolnav sau sănătos, unui exterior frumos sau urât, prin activarea nervilor şi accelerarea proceselor metabolice sau de eliminare. Cum cele mai multe dintre pasiuni nu sunt altceva decât consecinţa unor gânduri alimentate cu iubire, este normal ca acestea să lase urme asupra înfăţişării umane. Trăsăturile faciale frumoase sau urâte sunt o reflectare a vieţii interioare a sufletului.
Vă puteţi da seama aşadar câte bucurii şi câte suferinţe îşi au originea în această activitate imperceptibilă, şi totuşi neîncetată, a vieţii spirituale interioare. Invers, când funcţiile vitale dezechilibrate influenţează psihicul, mergând până la scufundarea lui completă în întuneric, omul ajunge să judece lumea exterioară, situaţia în care se află şi pe el însuşi prin prisma minţii sale tulburate, denaturând complet lucrurile, consecinţele acestui proces fiind boala, suferinţa, amorţeala sau chiar moartea prematură.
Toate aceste efecte îşi au originea în lumea gândurilor, care interacţionează cu trupul, influenţând apoi spiritul. Omul ajunge astfel să tragă noi concluzii, să comită noi acţiuni. Şi cum toate lucrurile sunt legate din perspectiva spirituală, această lume a gândurilor influenţează alţi oameni, alte familii şi naţiuni întregi. Efectele sunt cu deosebire nefaste atunci când liderii politici sunt bolnavi din punct de vedere spiritual, silindu-şi popoarele să sufere din cauza unor gânduri greşite, dar mărunte, fără ca oamenii să înţeleagă de ce trebuie să treacă prin asemenea evenimente nefericite. De regulă, ei ajung să Mă învinovăţească pe Mine, care sunt nevoit să intervin, pentru a repara greşelile comise de nişte oameni bolnavi din punct de vedere spiritual şi fizic.
Un gând bun sau rău emanat de o singură persoană este suficient uneori pentru a influenţa mii şi milioane de persoane, la fel cum o piatră aruncată în apă generează valuri concentrice ce se îndepărtează din ce în ce mai tare de punctul în care a căzut piatra, tulburând liniştea apei şi distrugând locuinţele micilor cetăţeni ai lacului, incapabili să înţeleagă ce anume a provocat distrugerea locuinţelor şi moartea puilor lor.
În mod similar, oceanul gândurilor îşi continuă la nesfârşit fluxul şi refluxul, influenţând gândirea tuturor fiinţelor vii, care intră într-un proces de fermentaţie, la fel ca bulele ce se ridică de pe fundul unei ape liniştite. Tot ceea ce există gândeşte, simte, se străduieşte să-şi îmbunătăţească starea, viaţa. Tot ceea ce există construieşte, distruge, face eforturi şi încearcă să extragă necunoscutul din cunoscut. De aceea, se poate spune fără a greşi că această imensă lume a gândurilor este în realitate principalul factor al creaţiei Mele. Căci la fel ca şi Mine, această lume este nelimitată, eternă, şi dacă circumstanţele permit acest lucru, infinită.
De aceea, urmăriţi să păstraţi nu control cât mai strict asupra acestei lumi a gândurilor, gândind numai acele lucruri care li se potrivesc copiilor Mei. Nu uitaţi: gândul este creatorul înfăţişării voastre exterioare în această viaţă şi amprenta voastră în lumea de dincolo. Când veţi ajunge acolo, singurul lucru pe care îl veţi lua cu voi vor fi rezultatele gândurilor pe care le-aţi avut pe pământ. Aici, ele sunt ascunse de voi şi de ceilalţi; acolo nu vor mai fi. Înfăţişarea exterioară nu este la fel de importantă ca cea interioară, căci este doar o reflectare a ei. În lumea de dincolo, ipocrizia nu mai este posibilă, nici păstrarea secretelor faţă de alţii. Acolo, toate fiinţele ştiu să citească în mintea celuilalt, şi cunosc implicit valoarea sau lipsa sa de valoare morală.
Chiar şi viaţa voastră pământească, ce ar fi ea fără iubire? Ce sentiment cunoaşteţi voi mai presus de iubire? De ce vi se pare natura atât de frumoasă şi de încântătoare? De ce trezeşte muzica în voi sentimente atât de exaltate şi de sublime? Ce anume inspiră şi încălzeşte sărmana inimă care suferă şi plânge?
Venite din sferele spirituale invizibile, razele iubirii pătrund în natura voastră materială şi vă impulsionează să vă căutaţi unii pe alţii, să vă mângâiaţi reciproc, să vă îmbrăţişaţi, pentru a simţi astfel bătaia inimii celuilalt, care, la fel ca şi a voastră, reprezintă un imn de slavă închinat frumuseţii şi sfinţeniei.
Ce ar fi întreaga voastră lume vizibilă dacă nu ar exista această punte spirituală care uneşte toate fiinţele vii, care face legătura voastră cu Mine, care vă atrage către Mine, şi pe Mine către voi? Ce aţi fi voi fără iubire?
Acest sentiment beatific şi sacru este singurul care vă poate conduce dincolo de limitele universului vostru fizic, dincolo de stele, acolo unde vă aşteaptă, în starea sa perfectă de beatitudine şi pace eternă, Cel care v-a dăruit o scânteie din propriul Său Sine şi care nu doreşte altceva decât ca voi să înţelegeţi că fără iubire, lumea ar fi fost creată în zadar!
Priviţi această lume ca pe un spectacol spiritual, în care spiritele, unite în mii de forme, cântă împreună acelaşi imn de slavă: „Dumnezeu este iubire!”, indiferent dacă este vorba de o rază de lumină provenită de la o stea îndepărtată sau de viermele care se târăşte la picioarele voastre.
Da, eu sunt „Iubire”, Eu sunt „Spiritul” care a creat totul şi care susţine totul prin iubirea Sa.
Eu sunt Dumnezeu, Cel care a coborât cândva la voi, pe acest mic pământ, pentru a-şi realiza cea mai mare dintre lucrările iubirii şi smereniei Sale.
Da, Eu sunt Dumnezeu, Cel care, deşi Spirit Atotputernic, nu doreşte să fie singur în creaţia Sa.
Eu sunt acel Dumnezeu care doreşte să fie un Părinte şi să-şi vadă copiii în jurul Său, dispuşi să-i acorde iubirea lor necondiţionată, cu toată puterea Lui absolută!
Acesta este motivul pentru care nu încetez să vă reamintesc continuu acelaşi mesaj: „Nu vă uitaţi originea! Voi sunteţi fiinţele create de Mine, deci scântei spirituale! Urmăriţi prin acţiunile voastre să deveniţi demni de Mine, pentru a fi din nou copiii Mei!”
Acesta este mesajul pe care vi-l strigă toate cerurile şi toate profunzimile creaţiei Mele, ca să-l puteţi auzi oriunde v-aţi afla: „Iubiţi-l pe Dumnezeu mai presus de orice! Căci El este Iubire, El ne-a creat pe toţi pentru a iubi – şi numai pentru a iubi! Urmăriţi să deveniţi la fel ca El, pentru ca mesajul Lui să nu fie irosit!”
Acest apel răsună pretutindeni. Treziţi în inimile voastre sentimentul iubirii, încântaţi-L pe Tatăl cu iubirea voastră, inclusiv faţă de semenii voştri. Aceasta este dorinţa Tatălui vostru! Amin!
Te asigur că nu ar fi deloc întru slava lui Dumnezeu crearea unor fiinţe umane care să se chinuiască de-a lungul întregii lor vieţi, numai pentru a înceta în final să mai existe, fără nici o explicaţie şi nici o menire. O asemenea viziune nu poate conduce decât la imaginea unui Dumnezeu crud, care se desfată cu chinurile oamenilor, pe care nu i-a creat decât din plictiseală, ca să-şi mai petreacă timpul.
Dacă doreşti însă să fii sincer cu tine însuţi, dragul Meu copil, Eu te-aş întreba: nu te-a uimit niciodată faptul că, în pofida tuturor nenorocirilor, ai trăit totuşi deseori şi alte sentimente, nu neapărat cele de dezgust şi teamă, ci unele mai gingaşe, mai blânde, care revelează existenţa unei vieţi spirituale în fiinţa ta?
Nu ai trăit niciodată o stare de compasiune, sau dorinţa de a privi în sus? Nu ai simţit niciodată în inima ta sentimentul atât de dulce al iubirii, care te-a îndemnat să-i ierţi pe toţi cei care au greşit faţă de tine?
Nu ai simţit niciodată o senzaţie de cutremurare privind măreţia naturii sau frumuseţea cerului înstelat? Nu ai trăit atunci o intuiţie care, dacă ai fi acceptat-o, te-ar fi putut conduce în înaltele sfere spirituale, în care toate nenorocirile specifice vieţii umane ar fi dispărut ca prin farmec, făcând loc unor sentimente mai delicate, precum iertarea şi iubirea?
Nu ţi-a apărut oare, în asemenea momente, Dumnezeu într-o lumină mai blândă decât cea în care ţi l-au prezentat oamenii de ştiinţă, aceea de tiran implacabil? Eu ştiu foarte bine că au existat numeroase asemenea momente; din păcate, ai refuzat să le asculţi!
Doresc totuşi să îţi reamintesc de ele, în speranţa că te voi readuce astfel pe calea cea dreaptă, a cărei destinaţie este promisiunea mântuirii pe care v-am făcut-o tuturor. Vezi tu, aceste momente au fost acele ore solemne în care Spiritul Meu ţi-a vorbit ţie, copilul rătăcit. Acestea au fost momentele în care Eu am fost foarte aproape de tine, în care am dorit să te consolez, să îţi vindec rănile pe care ţi le-au făcut cărţile citite şi raţionamentele tale filosofice. Am dorit să-ţi arăt atunci că dincolo de toate cercetările aşa-zis ştiinţifice există o altă lume, în care dispar chiar şi cele mai cumplite dizarmonii şi cruzimi ale vieţii terestre, transformându-se într-un imn al armoniei şi al slavei adus Celui pe care nu L-ai găsit încă, cu toate căutările tale, sau cel puţin pe care nu L-ai înţeles aşa cum doreşte El să fie înţeles de fiinţele umane.
