A iubi sau...a nu iubi

Cind spui "Te iubesc" exista si un curent subtil de posesivitate. Fara sa se spuna explicit, se intelege ca: "Acum esti in posesia mea,nu trebuie sa te mai iubeasca nimeni". In cadrul increderii, nu se mai pune problema sa posezi persoana in care ai incredere. Dimpotriva, ii spui: "Te rog,poseda-ma. Distruge-mi ego-ul. Ajuta-ma sa dispar si sa ma unesc cu tine, astfel incit intre noi sa nu mai existe nici un obstacol". Iubirea este o permanenta lupta, un permanent conflict. Iubirea cere mereu. "Te iubesc" inseamna: "Trebuie sa ma iubesti la rindul tau. De fapt, te iubesc doar pentru ca vreau sa ma iubesti si tu". Este doar un tirg; ca urmare apare teama: "Nu trebuie sa mai iubesti pe nimeni altcineva, nimeni altcineva nu trebuie sa te mai iubeasca, deoarece nu vreau sa mai participe nimeni la iubirea mea, ea nu mai trebuie impartasita de nimeni". Mintea inconstienta a omului continua sa creada ca iubirea este ceva cantitativ, ca este vorba de o anumita cantitate de iubire: "Daca te iubesc, trebuie sa iti dau intreaga cantitate tie. Daca mai iubesc si alte persoane, trebuie sa impart aceasta cantitate intre ele; tu nu vei avea decit o parte, si nicidecum intreaga cantitate". In consecinta apare gelozia, neincrederea, lupta, cicaleala - tot ceea ce este urit si se ascunde sub frumosul nume al iubirii. In incredere nu se pune problema niciunei lupte. Aceasta este adevarata predare. Ori de cite ori spui "Am incredere in tine", acest lucru inseamna: "Din aceasta clipa, lupta mea cu tine se incheie. Sunt al tau."