Existenta nu este sireata. Existenta este simpla, este inocenta

Conditionarile noastre nu ne permit sa fim naturali. Suntem invatati inca de la inceput ca trebuie sa transcendem natura, ca faptul de a fi naturali este echivalent cu a face parte din regnul animal si ca - in consecinta - trebuie sa fim supranaturali.

Pare foarte logic. Toate religiile au la baza invatatura ca a fi om inseamna a transcende natura. Si ele au convins omenirea, timp de secole intregi, sa-si depaseasca propria natura.

Nimeni nu a reusit transcenderea naturii; singurul fapt care a reusit, a

fost distrugerea frumusetii naturale a fiintei umane si a inocentei sale.

Cind o persoana matura devine copil... exista o diferenta intre un copil obisnuit si o fiinta care a renascut. Copilul este inocent pentru ca este ignorant; inocenta omului matur redevenit copil are o valoare mult mai mare, deoarece ea nu este ignoranta, ci pura inteligenta.

Inocenta singura devine ignoranta.

Inteligenta singura se transforma in viclenie.

Luate impreuna, ele nu sunt nici ignoranta, nici viclenie, ci pur si simplu o receptivitate, o dschidere... o inima capabila sa priveasca cu uimire chiar si cel mai nesemnificativ lucru. Iar omul care experimenteaza aceasta stare de uimire este singura fiinta cu adevarat religioasa. Prin intermediul acestei uimiri, el ajunge sa inteleaga ca existenta nu este numai materie; este imposibil sa fie astfel. Acest fapt nu reprezinta pentru el o simpla concluzie logica; nu este o banala credinta, ci o experienta autentica.

O experienta atit de frumoasa si de misterioasa... o experienta inefabila, care contine o extraordinara inteligenta...

Prin urmare, daca o fiinta este capabila sa pastreze aceste doua calitati impreuna - inteligenta si inocenta - nu mai are nevoie de nimic altceva.

Aceste doua calitati o vor conduce spre telul ultim - realizarea de sine.