duminică, 15 martie 2009

RABDARE FATA DE CUSURURILE CELORLALTI



Se cade ca omul sa rabde cu resemnare ceea ce nu poate fi îndreptat - în sine si la ceilalti -, pîna ce Dumnezeu va binevoi sa rînduiasca lucrurile altfel. Nu uita niciodata ca aceasta prieste cel mai mult sufletului, calindu-i rabdarea, fara de care vredniciile noastre n-au cum sa pretuiasca mare lucru. Dar nu înceta sa te rogi fierbinte, cerînd ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea sa porti în duhul blîndetei povara.

Nu te sfadi cu cel care - o data sau de doua ori povatuit -, ramîne îndaratnic, ci încredinteaza totul în mîinile lui Dumnezeu, ca, în faptele tuturor slujitorilor sai, voia si cinstea lui sa straluceasca, El care stie sa întoarca în bine tot raul. Da-ti silinta sa fii rabdator si îngaduitor fata de cusururile si metehnele celorlalti, oricare ar fi ele, caci nu esti nici pe departe scutit de multe altele, pe care cei dimprejurul tau sînt nevoiti si ei sa le rabde de la tine. Cînd tu însuti nu te dovedesti în stare de a-ti îndrepta purtarile asa cum îti propui, de unde cutezanta de a cere ca altul sa si le îndrepte pe ale lui, dupa voia bunului tau plac? N-am zice nu ca ceilalti sa fie fara cusur, dar de îndreptarea metehnelor noastre ne sinchisim prea putin.

Am vrea sa-i vedem pe ceilalti mustrati cu asprime; cît despre noi, nici nu vrem sa auzim de dojana. Îngaduinta aratata altora ne displace, desi nu suferim sa fim respinsi atunci cînd cerem pentru noi însine scutire ori îngaduinta. Pe ceilalti i-am dori tinuti din scurt, potrivit tuturor rînduielilor; noi însine nu suferim sa fim, întru nimic, restrînsi de asprimile legii. Astfel se adevereste cît de rar cîntarim cu aceeasi masura pe aproapele nostru si pe noi însine. Daca toti oamenii ar fi desavîrsiti, ce ne-ar mai ramîne de îndurat de la ceilalti din dragoste pentru Dumnezeu?

Adevarul este ca Dumnezeu însusi a rînduit sa ne purtam unii altora sarcinile (Gal 6, 2), caci nimeni nu-i fara cusur, nimeni fara jug si povara, nimeni deajuns siesi, nimeni îndeajuns de cuminte si întelept; se cade, tocmai de aceea, sa fim îngaduitori unii cu altii, sa ne îmbarbatam unii pe ceilalti, sa ne dam, dupa caz, unii altora o mîna de ajutor, sa schimbam între noi îndemnuri si povete. La necaz se arata, fara gres, virtutea fiecaruia. Ia-ta ca nu prilejurile îl fac pe om subred, ci doar arata cît este de slab.

Imitatiunea Lui Cristos

Niciun comentariu: