duminică, 15 martie 2009

BINEFACEREA PURCEDE DIN IUBIRE


Pentru nimic în lume si de dragul nimanui nu trebuie vreodata savîrsita o fapta rea; dar, pentru a fi de folos celui lipsit, se cade uneori sa lasam de bunavoie o binefacere începuta, preschimbînd-o în acest fel în alta binefacere mai mare. Fapta buna nu se pierde, ci dimpotriva, e stramutata atunci în mai bine. Fara dragoste, luate pe dinafara, faptele, ca atare, ramîn sterpe; în schimb, pîna si cea mai mica si neînsemnata fapta, savîrsita din suflet, cu dragoste, îsi aduce negreselnic rodul deplin. Ochiul lui Dumnezeu cumpaneste într-adevar mai curînd gîndul din care fapta omului purcede, decît fapta ca atare, privita pe dinafara.

Mult face acela care iubeste mult. Mult face acela care face bine ceea ce are de facut. Bine face acela care slujeste cu precadere rosturile semenilor sai mai curînd decît foloasele sale. Adesea ceea ce pare dragoste nu-i altceva decît imbold trupesc, caci chemarile firii, ghimpele vointei, nazuinta rasplatii, placerea omului de a se simti în largul sau rar daca se lasa cu totul tinute în frîu.

Cel care are în suflet iubirea cea adevarata si desavîrsita nu se cauta pe sine în nimic, caci nu doreste din inima decît un singur lucru: ca în toate sa fie proslavit Dumnezeu singur. Nu pizmuieste pe nimeni, de vreme ce nu-si doreste placerea vreunei bucurii pentru sine; nici nu s-ar putea simti bine bucurîndu-se singur, deoarece, mai presus de orice, doreste sa guste placerea fericirii în Dumnezeu. Nu ia nimic de bun din partea vreunei fapturi, ci toate rosturile le vede adunate la Dumnezeu, în al carui izvor îsi au toate obîrsia si întru care toti sfintii se bucura de rodul desfatarii si al pacii. O, macar o scînteie cît de mica de-am avea din focul adevaratei iubiri, am simti cu siguranta cît de zadarnice sînt toate bunurile pamîntului.

Imitatiunea Lui Cristos

Niciun comentariu: