marți, 19 ianuarie 2010

Mecanismul Rugaciunii





În invizibil există numeroase categorii de inteligenţe aflate în relaţie cu omul deşi acesta nu este conştient, de cele mai multe ori, de aceste prezenţe. Unele dintre aceste inteligenţe sunt puteri spirituale imense, altele, foarte puţin dezvoltate, dotate cu o conştiinţă inferioară. Această latură ocultă a naturii este cunoscută în toate religiile.
Lumea întreagă este plină de fiinţe vii, invizibile ochilor fizici. Aceste lumi invizibile pătrund în lumea vizibilă, astfel încât în jurul nostru se află în permanenţă o multitudine de inteligenţe. Unele dintre aceste fiinţe se lasă influenţate de cererile noastre, altele sunt gata să se supună voinţei noastre.
Creştinismul recunoaşte existenţa inteligenţelor superioare şi le dă numele de îngeri. Aceşti îngeri sunt
spirite aflate în serviciul lui Dumnezeu. Alte fiinţe care ocupă spaţiile invizibile sunt cele create de om,
căci vibraţiile gândurilor şi dorinţelor sale determină forme de materie subtilă care se menţin datorită acestor vibraţii.
Formele-gânduri se unesc cu elementalii din natură şi durează atât timp cât sunt hrănite de autorul lor.
Este important de reţinut faptul că gândirea este creatoare pe toate planurile, inclusiv în planul fizic. Ea
poartă numele de formă-gând atunci când se manifestă în planurile astral sau mental. Gândurile pot pierde sau salva oameni, după cum sunt false sau adevărate, pozitive sau negative. Este sigur că putem crea în corpul nostru fizic o boală, numai gândind-o cu persistenţă. De aceea este foarte important să ne controlăm în mod continuu gândurile pentru a nu accepta decât gândurile pozitive, de iubire, de altruism, sănătate şi bucurie. Conform principiului rezonanţei, gândurile de o anumită vibraţie atrag gânduri de vibraţie similare şi energiile corespunzătoare.
Revenind la fiinţele care populează spaţiile invizibile, omul creează astfel o armată de servitori invizibili, care parcurg lumile invizibile, cătând să execute voinţa sa.
Când o persoană formulează o rugăciune din categoria A, ea poate fi îndeplinită în multiple moduri. Cel
care aşteaptă de la Dumnezeu bunuri materiale de care are nevoie, îi va cere pâine cea de toate zilele la
fel de natural ca şi copilul, care se adresează tatălui sau mamei sale.

Este necesar să se
cunoască legea afirmaţiei, lege pe care se bazează de altfel şi rugăciunea. Potrivit acestei legi, când se
afirmă un lucru, acest lucru se formează în invizibil. Din acest moment el există şi atrage către el tot ce
este necesar pentru a se manifesta în planul vizibil. Această lege a afirmaţiei este expusă de Iisus când
afirmă: "Tot ceea ce cereţi când vă rugaţi, credeţi că aţi şi primit şi veţi vedea că se împlineşte".
Se poate petrece ca astfel de rugăciuni să rămână însă fără răspuns. Explicaţia acestui fapt constă în
aceea că orice om contractează în viaţă datorii pe care trebuie să le plătească. Gândurile sale negative,
dorinţele şi acţiunile sale negative au format obstacole în calea sa şi uneori î l închid între zidurile
închisorii construite de el însuşi. O datorie constituită printr-o acţiune rea se plăteşte prin suferinţă:
omul trebuie să suporte consecinţele răului pe care l-a comis. De exemplu, a meritat, ca urmare a răului
cauzat, să moară de foame? Nici o rugăciune a sa nu va putea să-i modifice soarta. Forma-dorinţă astfel
creată va căuta, dar nu va găsi. Ea va întâlni valul de rău din trecut, care o respinge.
Analizând rugăciunile din categoria B, vom constata că rugăciunile care cer ajutor în caz de dificultăţi
morale şi intelectuale, au un dublu rezultat: ele acţionează direct, declanşând ajutorul cerut, ele
reacţionează direct asupra persoanei care se roagă. Ele atrag atenţia îngerilor şi discipolilor, care
lucrează în afara corpurilor f izice, care caută fără încetare să dea ajutor şi asistenţă celui care cere.
Sfaturile, încurajarea, lumina, sunt comunicate atunci conştiinţei cerebrale, iar rugăciunea se află
împlinită în felul cel mai direct. "Şi căzând în genunchi, el se rugă…Iar un înger venit din cer îi apăru
pentru a-l încuraja" (Luca, XXII, 41, 42). Aceste rugăciuni primesc de asemenea ceea ce numim un
răspuns subiectiv: este vorba de reacţia rugăciunii asupra celui care o pronunţă. Prin faptul că se roagă,
inima şi mentalul său devi n receptive. Aceasta face ca natura inferioară să se liniştească, permiţând în
acelaşi timp forţei şi luminii superioare să coboare în el în valuri, fără să întâlnească obstacole.
Când rugăciunea cere lumină spirituală sau creştere spirituală, asistenţa exterioară şi interioară este mai
puternică. Toate ajutoarele, fie că sunt îngeri sau oameni lucrând în afara corpurilor fizice, favorizează
din toate forţele lor progresul spiritual, sesizând toate ocaziile care le sunt oferite de sufletele care
aspiră către lumină şi adevăr. Pe de altă parte, aceste aspiraţii pun în joc energiile unei puteri
superioare, căci dorinţa spirituală arzătoare provoacă un răspuns care emană din planul Spiritului.
Rugăciunile cele mai înalte din categoria B duc inevitabil şi aproape insesizabil la cele din categoria C.
Rugăciunea pierde aici caracterul său de cerere; ea constă fie dintr-o meditaţie asupra lui Dumnezeu, fie
dintr-o adoraţie. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea singur pe ultima bancă a unei
bise rici goale. Întrebat ce aşteaptă, a răspuns: "Îl privesc şi mă priveşte…"
Lorber Iakob