Iluzia Materialulului

Un copil nu încetează să plângă până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.

Sufletul nu poate regăsi Fericirea în bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul. Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să mai rătăcim pînă când, sătuli de atâta suferinţă, să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?" La ce ne serveşte să ne consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru - adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă "maşină infernală": mai devreme sau mai târziu îi va distruge.

Într-o zi, Yogananda ne-a spus:

"Odată, am văzut un desen animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania. Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în această situaţie. Ei îşi spun: <>. Dar "cârnatul" fericirii lor este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de "greutatea" problemelor şi suferinţelor generate de efortul lor de a atinge o fericire iluzorie".

Parmahansa Yogananda