Rostind această rugăciune, gîndiţi-vă totdeauna la templul trupului vostru şi să ştiţi că forma corporală ce contemplaţi este Dumnezeu. Cînd vă priviţi trupul, priviţi templul perfect şi complet a lui Dumnezeu.
Trupul este primul templu ce a luat naştere sub o formă. El este, deci, cel mai curat templu în care poate sălăşlui Dumnezeu. Şi atunci de ce să nu iubim şi să adorăm acest templu? Făcînd-o, trebuie să fiţi pe deplin conştienţi că acest trup este templul lui Dumnezeu, căci adevărata adoraţie, constă în arta de iubi, a gîndi şi a accepta.
Nu a existat niciodată un templu material, construit de mîna omului, care să se poată compara cu acest Templu al lui Dumnezeu. Oamenii au desenat chipuri şi au construit forme concepute de imaginaţia lor, dar ele sunt departe de a putea manifesta măcar, fie şi una din funcţiunile acestui magnific templu corporal. Nu există pe lume, nici un laborator care să poată face mecanic, ceea ce laboratorul natural al trupului face automat. Acesta din urmă, absoarbe hrana, o transformă în viaţă sau produce o formă vie, care perpetuează specia. O maşină n-ar şti nici să îndoaie un muşchi, cu atît mai puţin să gîndească, să se deplaseze, să acţioneze, să vorbească, să perceapă prezentul, trecutul sau viitorul. Omul este însă capabil să edifice, să construiască, să meargă, să înveţe, să realizeze proiecte, să ajute posteritatea şi să manifeste ceea ce este bine şi nobil, onorabil şi minunat.
Reflectaţi. Există undeva, în afara corpului uman, vreun templu care să poată manifesta toate aceste calităţi, fără a fi dotat, în prealabil, de marele şi gloriosul templu al trupului, primul şi unicul templu nezidit de mîna omenească? Este de mirare că tocmai Dumnezeu a ales această măreaţă formă corporală, simţindu-se acasă în această formă Divină, acest Templu al lui Dumnezeu, care se reînnoieşte mereu el singur?
Să ne gîndim puţin şi să căutăm a afla cum şi de ce acest trup a ajuns în asemenea stare de degradare. Indivizi înşelători, ignoranţi, nelegiuiţi, plagiatori vorbind în stînga şi în dreapta despre Adevărul real, au răspîndit ideea că trupul este slab, păcătos, imperfect, inferior, anormal, supus bolilor, pieirii şi morţii, că el a fost conceput în nelegiuire, că s-a născut în păcat. Au folosit toate gîndurile şi expresiile posibile, existînd în vocabularul unor oameni imorali.
Să începem prin a reflecta şi analiza trecutul, spre a vedea unde şi cînd şi cum ne-au atras treptat, aceste învăţături spre vîrtejul păcatului, al duplicităţii, al bolii, al eşecurilor şi, în sfirşit, al celei mai ruşinoase dintre ele - moartea. Să examinăm cu claritate roadele acestei perfidii şi să vedem în ce măsură ne-a dus ea la degradarea formei perfecte a corpului lui Dumnezeu.
De aici încolo, să iertăm din toată inima, să uităm această perfidie, să o înlăturăm din viaţa noastră, din gîndurile noastre, din faptele şi întreaga noastră experienţă. Apoi, să nu încetăm de a ierta şi a uita pînă cînd şi ultima rămăşiţă a acestei triste experienţe nu va fi fost să fie total eliminată din subconştientul nostru. Prin procesul gîndurilor noastre subconştiente, îndelung şi mereu repetate, a fost posibilă imprimarea lor, ca şi o fotografie, sub influenţa vibraţiilor. Ele sfîrşesc prin a ne repeta la infinit aceste amintiri, pînă ce credem că ele reprezintă Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu