"Eu sunt Dumnezeu, Noi suntem Dumnezeu...!"

Păsările văd destinaţia migratiunii lor; n-au nevoie de nici un instrument de zbor, spre a le ghida. Aceste instrumente sunt incluse în micile lor celule cerebrale. Acelaşi instrument vă poate călăuzi şi pe dvs., mult mai bine, el fiind inclus în celulele dvs. cerebrale. Omul îl controlează direct, atunci cînd se simte stăpîn deplin pe activitatea sa mentală. Pasărea, deşi zboară mii de kilometri, peste apele oceanului nu se abate de la direcţia bună.

Şi omul are această facultate de viziune, dar a pierdut obiceiul de a se servi de ea, eliminînd-o din structura sa mentală. Nimic din Gîndirea Divină nu se pierde. De aceea aparţine omului, căci şi omul este Divin, ca şi gîndul. El nu se abate deci niciodată de la Adevăr şi nu va pierde puterea de a reliza orice, cînd se va uni din nou cu Gîndul Divin.

Animalul nu şi-a pierdut niciodată nici instinctul, nici intuiţia, pentru simplul motiv că nu este în stare să-şi construiască o structură mentală antagonică. Cînd un cîine porneşte pe urmele unui om sau animal, nu se întreabă "O să fiu în stare?". În consecinţă, o ia înainte, pe urmele lăsate, pînă cînd ceva elimină mirosul, ori a fost atins obiectivul.

Omul are mult mai multe însuşiri decît animalele terestre sau păsările şi totuşi, uneori, se prăbuşeşte mai jos ca un animal.

Percepînd limpede structura sa complex echipată şi faptul că el e integral inclus în Dumnezeu şi în Gîndirea Divină, omul este în stare să se deplaseze dintr-un loc în altul, cu o viteză fără limite.

Creierul este, aşadar, total echipat de Adevărata Gîndire şi, cooperînd cu el în calitate de clarvăzător şi atotştiutor, se înalţă instantaneu şi fără greş la orice înălţime. Nu există devieri, drumul e drept, probele sunt trecute cu certitudine şi securitate.

Puteţi întinde şi simţi pe Dumnezeu. Puneţi mîna pe propriul dvs. corp: veţi simţi şi vedea pe Dumnezeu. V-aţi încrucişat drumurile, mergînd la rosturile dvs. zilnice, cu sute sau mii de oameni. Şi asta se poate petrece zi de zi. Păstraţi-l pe Dumnezeu aproape, socotind fiecare formă ca un Dumnezeu. Atunci Dumnezeu va fi alături de voi, fără a-l mai căuta niciodată în regatul ceresc sau într-un templu şi veţi descoperi acel templu nezidit de nici o mînă. Vă veţi descoperi că aţi aflat că trupul vostru este cel dintîi şi cel mai mare templu ce a fost zidit vreodată şi că este singurul templu în care se află Dumnezeu. Apoi veţi zări pe Hrist biruitorul şi pe Dumnezeu-omul în interiorul acestui templu. Aceasta este adevărata viaţă care va întreţine trupul. Eliminaţi-L pe Dumnezeu sau despărţiţi-i unul de altul, şi trupul va muri.

Oamenii au ridicat toate marile temple ce există sau au existat pe Terra, dar niciodată nu au ridicat marele templu al trupului omenesc. Acesta din urma nu e doar cel mai mare laborator construit vreodată, dar are şi puterea de reproducere.

Omul şi-a pîngărit cît a putut acest templu trupesc, mergînd pînă la a-l culca în ceea ce se numeşte moarte. Cu toate acestea, el se înalţă triumfător.

Spalding