sâmbătă, 7 februarie 2009

EU SUNT IUBIRE, EU SUNT DUMNEZEU !


Hinduşii spun că dacă Dumnezeu vrea să Se ascundă, se ascunde în om. Este ultimul loc în care omul să se gîndească a-L căuta.

Marea dificultate a maselor omeneşti de azi, este aceea că ele încearcă să devină ceva ce există de mult în ele. Căutăm şi iar Îl căutăm pe Dumnezeu în afara noastră, mergem la conferinţe, reuniuni, în grupuri, citim tot felul de cărţi, dăm ascultare profesorilor, personalităţilor şi căpeteniilor, cînd Dumnezeu sălăşluieşte în noi, în permanenţă. Dacă oamenii ar renunţa la ideea de a încerca, acceptînd-o pe cea a existenţei, ar căpăta numaidecît Conştiinţa perfectă a Realităţii.

Iisus a spus de nenumărate ori, că nimeni nu-i mai presus de aproapele său, că fiecare este un Dumnezeu - om, cu potenţialul tuturor atributelor şi însuşirilor.

L-am ţinut pe Iisus timp de secole departe de noi, crezînd că aparţi-ne unei alte categorii de fiinţe decît noi. Ori el nu se deosebeşte cu nimic de noi şi n-a pretins niciodată că este în stare să facă minuni. Ceea ce a fost categorisit drept minuni, nu era decît îndeplinirea legii naturale. Şi asta s-a demonstrat astăzi. Nu era vorba decît de evenimente naturale, care trebuie să se petreacă şi se petrec pentru fiecare dintre cei ce se supun Legii.

Fiecare dintre noi este capabil să stăpînească greutăţile ce se ivesc în timpul lucrului, şi le dăm la o parte, deci nu există. Oricît de necrezut ar părea, dar este un fapt stabilit. Ne atragem greutăţile asupră-ne, prin propriile noastre gînduri eronate.

Imaginaţi-vă că aceste gînduri şi vorbe nu ne-ar fi aparţinut niciodată, că n-am fi auzit de ele niciodată, şi că ele nu fac parte nici din vocabularul, nici din universul nostru de preocupări. Cunoaştem astăzi patru limbaje diferite, care nu conţin nici un cuvînt negativ, nici un termen pentru trecut sau viitor.

Toate se petrec acum şi aici, împlinit şi dus pînă la capăt. Dacă reuşim să ne conformam acestei idei şi să fim de acord cu ea, ne vom ridica numaidecît deasupra negativismului şi consecinţelor acestuia. Numele dat lucrurilor şi sentimentul cu care-l exprimăm, este cel mai important. Vorbele, sentimentele şi stările negative nu au nici un fel de putere, în afara celei pe care le-o atribuim noi, individual. Îndată ce încetăm de a le mai furniza energie, îşi încetează existenţa, deci nu mai există.

Spalding

Niciun comentariu: